ÎCCJ, decizie (scj.ro #83890)

Accesul, fără drept, la un sistem informatic. Săvârșirea faptei prin încălcarea măsurilor de securitate Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice Indice alfabetic: Drept penal - accesul, fără drept, la un sistem informatic Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1) și (3) Fapta de a monta un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare în fanta unui bancomat, constituie infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic săvârșită prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, întrucât: bancomatul reprezintă un sistem informatic în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003; montând dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare în fanta bancomatului, făptuitorul acționează fără drept, deoarece nu este autorizat în temeiul legii sau al unui contract și nu are permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente potrivit legii să o acorde, așa cu se prevede în art. 35 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, iar prin montarea dispozitivului sunt încălcate măsurile de securitate care au drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operațiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a cardurilor bancare în vederea fraudării.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 371 din 2 februarie 2010 1. Tribunalul Dolj, Secția penală, prin sentința nr. 3603/63/2009, a soluționat în fond cauza penală în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., pronunțând condamnarea inculpatului S.C. la pedepsele de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, faptă penală prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003; - câte 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de un an și 6 luni (2 pedepse principale și complementare) pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de falsificare și respectiv punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzute în art. 24 alin. (1) și respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic (prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea unică prevăzută în art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002); - un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002, aplicându-i-se în final prin contopire, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de un an și 6 luni (pedeapsă complementară rezultantă). Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului și exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat că faptele ilicite referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul din 27 martie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, există ca atare și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpat, în următoarele împrejurări: A. În dimineața zilei de 31 ianuarie 2009, folosind un autoturism închiriat - sub filajul lucrătorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, informați în prealabil de operațiunea respectivă - inculpatul s-a deplasat de la domiciliul acestuia din Craiova în municipiul Sibiu având asupra sa în autoturism: un dispozitiv artizanal tip „gură de bancomat” - format dintr-o carcasă metalică în care erau asamblate în interior module și componente electronice și video care se întrebuințează la stocarea frauduloasă a datelor cardurilor bancare aparținând titularilor de drept ori instituțiilor bancare în momentul utilizării acestora; un laptop; un card blank de culoare albă cu bandă magnetică neagră; un adaptor; un alt dispozitiv artizanal prevăzut cu trei baterii, racordat la o mufă tip serial, un cablu cu mufe tip USB serial și un încărcător laptop.

Ajuns la destinație, în jurul orelor 9 50 a atașat ATM-ului bancar al Sucursalei T. dispozitivul artizanal tip „gură de bancomat” și a trecut apoi la supravegherea locului faptei din autoturismul staționat în imediata apropiere. În intervalul 9 50 -11 50 , bancomatul respectiv a fost accesat de mai multe persoane; în jurul orelor 11 50 , doi titulari de drept obișnuiți ai ATM-ului respectiv au observat neregularitățile fantei de introducere a cardului și au forțat gura bancomatului constatând că aceasta era aplicată artizanal. Situația frauduloasă amintită a fost observată imediat și de inculpat, care s-a apropiat de bancomat, probabil cu intenția de a-și recupera dispozitivul montat, a realizat că se adunaseră prea multe persoane și a urcat din nou în autoturism, fiind blocat și reținut de lucrătorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aflați în zonă.

B. La percheziția autoturismului au fost găsite, ridicate și sigilate bunurile anterior arătate; dispozitivul artizanal tip „gură de bancomat” a fost, de asemenea, ridicat de pe ATM-ul unde fusese montat de inculpat și sigilat.

Expertiza efectuată ulterior de Institutul pentru Tehnologii Avansate București a concluzionat - prin raportul de constatare tehnico-științifică - faptul că fragmentul de dispozitiv prezentat provine foarte probabil dintr-un dispozitiv artizanal de tip gură de bancomat; prezența capului magnetic în fanta acestui dispozitiv, precum și poziționarea acestuia la o distanță de marginea fantei, corespunzătoare pistei a doua a cardurilor magnetice, indică posibilitatea ca dispozitivul din care provine să fie destinat achiziționării datelor aflate pe pista a doua a cardurilor bancare ce tranzitează fanta sa; atașarea unui astfel de dispozitiv peste fanta unui echipament de tip ATM permite achiziționarea datelor confidențiale de tip bancar aflate pe cardurile utilizatorilor echipamentului; dispozitivul reprezintă un dispozitiv tip gură de bancomat ce are atașat și un modul destinat supravegherii video ce poate fi utilizat, prin atașarea la un echipament de tip ATM, în scopul fraudării mijloacelor de plată electronică.

Suplimentul ulterior de expertiză întocmit la 24 aprilie 2009, la cererea instanței, a concluzionat, de asemenea, că dispozitivul tip „gură de bancomat”, prin caracteristicile sale evidențiate în raportul de constatare tehnico-științifică menționat anterior, este apt să falsifice mijloacele de plată electronică.

Astfel, considerând că etapele procesului de falsificare a mijloacelor de plată electronică sunt constituite din preluarea neautorizată a datelor confidențiale de tip bancar și din valorificarea acestora prin diferite metode (realizarea de clone ale cardurilor utilizatorilor sau realizarea de cumpărături în medii de comerț electronic on-line), se constată că dispozitivul „gură de bancomat” investigat poate fi utilizat pentru realizarea funcției de achiziție a datelor confidențiale de tip bancar, date stocate pe pista a doua a cardurilor bancare și respectiv codul PIN asociat, aceasta reprezentând prima etapă componentă a procesului de falsificare a mijloacelor de plată electronică.

- La perchezițiile efectuate la domiciliul/reședința inculpatului din municipiul Craiova au mai fost ridicate, ca prezentând relevanța sub aspectul învinuirilor formulate împotriva inculpatului, 4 plăcuțe tip circuit integral din textolit, două adaptoare pentru carduri de memorie, două cabluri de transfer date prevăzute la unul din capete cu USB , iar la celălalt cu mufă pentru camera video și celelalte bunuri supuse confiscării speciale inițial arătate.

- Percheziția în sistem informatic asupra hard disk-ului laptop-ului găsit în autoturism la momentul flagrantului a identificat următoarele date și informații interesând cauza: Folderul denumit „M.” ce conține aplicația informatică cu același nume, aplicația informatică denumită „d.” și un număr 4 fișiere document cu extensia „txt”, toate acestea conținând la rândul lor serii de cifre asemănătoare celor inscripționate pe banda magnetică a cardurilor bancare; Folderul denumit „C.P.M.”, conținând aplicația informatică cu același nume; Folderul denumit „C.C.N.G.”, conținând aplicația informatică cu același nume.

Deși inculpatul a susținut că nu se face vinovat de acces fără drept la un sistem informatic, instanța a înlăturat apărarea inculpatului, argumentând justificativ, în sens contrar, astfel: Bancomatul este un mijloc de colectare, prelucrare și transmitere a unor date informatice, reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul 2 al benzii magnetice de culoare neagră.

Prin montarea frauduloasă a dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor (skimmer) în fanta bancomatului și stocarea informațiilor astfel obținute au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operațiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor date în vederea fraudării; probele dosarului relevă că inculpatul a acționat, fără drept, asupra sistemului informatic al instituției bancare, lipsindu-i orice autorizare în temeiul legii sau a unui contract ori permisiunea persoanei juridice în acest sens.

În consecință, s-a reținut că fapta inculpatului de a monta pe un bancomat al Băncii T. un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum și o mini cameră, accesând astfel, fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatul băncii care reprezintă sistem informatic în sensul legii - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003. De asemenea, deși inculpatul a susținut că nu a falsificat instrumente de plată electronică și nici nu a pus în circulație asemenea instrumente falsificate, în baza probelor în acuzare aflate la dosar a reținut și existența acestor fapte ilicite.

În conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a schimbat parțial încadrarea juridică a activității ilicite prevăzută în art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 în două infracțiuni concurente, distincte, prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002. 2. În cauză a declarat în termen apel inculpatul S.C., criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, cu solicitarea ca, făcându-se o interpretare nouă a probelor administrate, să se dispună achitarea sa parțială în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, precum și reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002 sub aspectul cuantumului și modalității de executare.

Curtea de apel, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de inculpat, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat următoarele: Infracțiunile prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002 sunt dovedite în cauză în raport cu faptul că în data de 30/31 ianuarie 2009, în jurul orei 6 00 , inculpatul s-a deplasat din Craiova în Sibiu cu ajutorul unui autoturism închiriat, având asupra sa un dispozitiv artizanal în vederea copierii datelor cardurilor bancare, precum și alte dispozitive necesare activității infracționale; în jurul orei 10 00 , inculpatul a montat acest dispozitiv artizanal la un bancomat aparținând Băncii T., așteptând ca cetățenii să acceseze bancomatul respectiv, iar în jurul orei 11 30 , după ce bancomatul a fost accesat de 3-4 persoane, inculpatul a fost imobilizat de lucrătorii de poliție.

Prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor în fanta bancomatului, prin care se introduce cardul și se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se informația astfel obținută, au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operațiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor carduri în vederea fraudării; în consecință, în mod just a reținut instanța de fond că fapta inculpatului de a monta pe un bancomat un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, accesând astfel fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatul băncii, care reprezintă un sistem informatic în înțelesul legii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.

În ce privește infracțiunile prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în rechizitoriu s-a arătat că săvârșirea acestora rezultă din scopul montării dispozitivului artizanal și rezultatul percheziției informatice, iar instanța de fond a confirmat existența acestora fără a indica în concret probele în acuzare în acest sens.

Curtea de apel a considerat că pentru a se reține săvârșirea acestor infracțiuni nu este suficient să se aibă în vedere numai scopul pentru care inculpatul a montat la bancomat dispozitivul artizanal, fiind necesar să se dovedească în concret și posesia unor instrumente electronice de plată contrafăcute; esențial pentru existența acestor infracțiuni - a argumentat instanța de apel - este deținerea, posesia instrumentelor de plată falsificate și intenția valorificării lor, însă, în speță, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi deținut astfel de instrumente de plată contrafăcute, cu ocazia perchezițiilor efectuate la urmărirea penală nefiind identificate astfel de instrumente și nici alte probe nu confirmă că inculpatul ar fi deținut instrumente de plată contrafăcute cu intenția de a le valorifica; în consecință, în condițiile în care nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi falsificat instrumente de plată electronică respectiv că ar fi deținut astfel de instrumente cu intenția valorificării lor, curtea de apel a apreciat că aceste fapte ilicite nu există în materialitatea lor.

Ca atare, Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 207 din 23 octombrie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul, a casat parțial sentința sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, referitor la care a dispus achitarea inculpatului în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menținând soluția de condamnare adoptată de prima instanță și pedepsele aplicate primar cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002. 3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul S.C.

Parchetul a susținut că soluția de achitare parțială în apel sub aspectul săvârșirii de către inculpat și a infracțiunilor prevăzute în art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este greșită, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cu consecința casării deciziei și menținerii sentinței în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Inculpatul a reiterat criticile de nelegalitate și netemeinicie respinse în apel, privind condamnarea nejustificată sub aspectul infracțiunii prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 și individualizarea greșită a pedepsei, corespunzător cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc.

pen. raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând decizia atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate de recurenți, precum și din oficiu - în limitele cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - constată următoarele: Chestiunile supuse examinării instanței de recurs privesc aspecte de fapt, care se stabilesc prin interpretarea probelor - faptele imputate și parțial reținute de instanțele anterioare s-au săvârșit sau nu și în ce împrejurări și dacă susținerile inculpatului în apărare au temeiuri de fapt - dar și aspecte drept substanțial penal, ce implică confruntarea soluțiilor adoptate de instanțele anterioare cu normele de drept material a căror aplicare s-a făcut prin hotărârile atacate, și anume dacă faptele a căror existență a fost dovedită întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății.

Este stabilit cu probele administrate - inclusiv recunoașterea acestuia - că în dimineața zilei de 31 ianuarie 2009 inculpatul s-a deplasat cu un autoturism închiriat din Craiova în municipiul Sibiu (i) având asupra sa un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor cu minicameră, pe care „l-a achiziționat anterior de la un prieten de familie”, cu scopul, mărturisit ca atare, de a obține datele necesare pentru clonarea mai multor carduri și efectuarea ilicită de retrageri în numerar, în realizarea căruia: (ii) a montat dispozitivul amintit pe bancomatul Sucursalei T. la orele 9 50 , iar în jurul orelor 11 30 , după ce ATM-ul a fost accesat de mai multe persoane - ultimii doi titulari legali de cont, obișnuiți să facă extrageri de numerar în zonă, constatând montarea frauduloasă a dispozitivului au sesizat organele locale de poliție - consecutiv încercării eșuate de recuperare a dispozitivului și intrare în posesia datelor stocate, a fost reținut de lucrătorii ce efectuau filajul acestuia, iar (iii) la perchezițiile ulterioare ale autoturismului aflat la locul faptei și locuințelor din municipiul Craiova au fost găsite, ca prezentând semnificație în cauză,

un card blank și un laptop a cărui percheziție în sistem informatic la rândul său a evidențiat existența a 4 fișiere conținând serii de cifre asemănătoare celor inscripționate pe banda magnetică a cardurilor bancare (referitor la care inculpatul a susținut - apărare neverificată în cauză - că reprezentau serii de cifre ale cardurilor legal deținute de acesta și familia sa, această din urmă împrejurare fiind confirmată ulterior) și componente electronice necesare pentru confecționarea dispozitivelor tip „gură de bancomat”.

În raport cu situația de fapt amintită, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu sub aspectul săvârșirii în concurs real a următoarelor infracțiuni: a) - deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic (având conținutul legal „fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”) a cărei existență a fost permanent recunoscută și de inculpat; b) - acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2002 [având conținutul legal „(1) accesul, fără drept, la un sistem informatic constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă” și „(3) dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârșită prin încălcarea măsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani”] ale cărei elemente constitutive, ca infracțiune consumată, sunt contestate de inculpat - ce solicită achitarea în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. pentru lipsa elementului material al laturii obiective; c) - falsificarea instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.365/202 [având conținutul legal „(1) falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi” și „(2) cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație”] a cărei existență a fost contestată de inculpat, apărare admisă de instanța de apel.

Infracțiunea calificată prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 subzistă în speță - contrar susținerilor recurentului - avându-se în vedere că pentru realizarea scopului urmărit, constând în clonarea de carduri pentru efectuarea de retrageri în numerar, dispozitivul de citire a benzii magnetice a cardurilor cu minicameră a fost montat de inculpat (i) fără drept, acțiunea respectivă nefiind autorizată în temeiul său al unui contract ori executată cu permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente potrivit legii, astfel cum prevăd imperativ dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. a) și c) din legea amintită și (ii) la ATM-ul instituției bancare, ce face parte din sistemul informatic al acesteia în interpretarea făcută de însuși legiuitor prin art. 35 alin. (1) lit. a) al aceleiași legi („prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansambluri de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic”), avându-se în vedere că bancomatul - astfel cum în mod corect s-a reținut prin sentință - este un mijloc de colectare, prelucrare și transmitere a unor date informatice, reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul 2 al benzii magnetice de culoare neagră.

Prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor (skimmer) în fanta bancomatului, prin care se introduce cardul și se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se informația astfel obținută, au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operațiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor carduri în vederea fraudării.

În cauză, aceste elemente constitutive ale infracțiunii amintite sunt probate în mod indubitabil - astfel cum au constatat în mod corect instanțele anterioare - de concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 19 martie 2009 efectuat de Institutul pentru Tehnologii Avansate București, în sensul că dispozitivul ce a fost ridicat de la locul fapte poate fi utilizat, prin atașarea la un echipament de tip ATM, în cazul fraudării mijloacelor de plată electronică, în coroborare cu împrejurarea stabilită prin înscrisuri și fotografii judiciar-operative, că ATM-ul a fost accesat de mai multe persoane și cererea inculpatului în apărare, cu caracter subsidiar, privind reținerea tentativei la infracțiunea amintită.

Infracțiunile concurente prevăzute în art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2000 nu există în cauză - astfel cum în mod corect a interpretat probele instanța de apel, contrar solicitării procurorului prin recursul formulat - avându-se în vedere suplimentar la argumentele justificative indicate prin decizie și împrejurarea că inculpatul a fost reținut înainte de a intra în posesia datelor de pe cardurile folosite la bancomat, aflate în memoria dispozitivului montat, fiind lipsit chiar și de posibilitatea a trece ulterior la clonarea cardurilor aferente.

Pericolul social concret ridicat al infracțiunilor concurente comise de inculpat și împrejurarea că este cercetat și pentru alte fapte penale, în condițiile în care celelalte date privind situația sa familială au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor către minimul legal special prevăzut de lege, nu justifică atenuarea tratamentului sancționator actual, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. fiind, de asemenea, neîntemeiat. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpat împotriva deciziei nr. 207 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.