ÎCCJ, decizie (scj.ro #83860)

Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos. Accesul, fără drept, la un sistem informatic Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 365/2002.

Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 161/2003 Indice alfabetic: Drept penal - efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos - accesul, fără drept, la un sistem informatic Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (3) Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1) 1. Transmiterea neautorizată, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul unui sistem informatic, către mai multe persoane, a datelor de identificare care permit utilizarea unor cărți de credit, fără consimțământul titularilor acestora, în vederea retragerii de numerar din conturile titularilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Fapta de a crea, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pagini web după modelul unor website-uri financiare, prin care se solicită clienților unor bănci furnizarea unor date confidențiale de identificare care permit utilizarea cardurilor, pagini postate, fără drept, pe serverele unor firme cu bună reputație și trimise la mai multe adrese de e-mail, urmând ca datele cardurilor dezvăluite de către clienți să fie folosite fără drept, constituie infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3574 din 13 octombrie 2011 Prin sentința penală nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-au hotărât, între altele, următoarele: A fost condamnat inculpatul S.R.

pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la trei pedepse de câte 3 luni închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul S.R. urmând să execute în final pedeapsa principală de 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului S.R. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.R. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a avut în vedere următoarele: La data de 20 noiembrie 2003, pe adresa de e-mail a Guvernului României, a fost înaintată sesizarea cetățeanului britanic A.C. privind faptul că în urma unei vânzări de bunuri, în valoare de 60 USD, efectuată la data de 6 iunie 2003, pe site-ul de licitații on line www.ebay.com, a fost indus în eroare de numitul S.R., care a simulat efectuarea plății, uzând de o carte de credit ale cărei date aparțineau unei alte persoane, astfel că nu a putut să ridice contravaloarea bunurilor expediate acestuia, tranzacția fiind anulată. Efectuându-se verificări la Poșta Română, s-a stabilit că inculpatul S.R.

a primit și ridicat până la data de 21 august 2003 un număr de 6 colete, iar din verificările efectuate la Direcția Regională Vamală Iași a rezultat că a primit până la data de 8 ianuarie 2004 un număr de 18 colete, inclusiv cele 6 colete anterior amintite, expediate din străinătate de diverse persoane, fiind identificate și documentele privind ridicarea, la data de 18 iunie 2003, a coletului ce i-a fost expediat de A.C. În cadrul acestei operațiuni, a fost identificată și primirea, la data de 18 iunie 2003, a unui colet expediat, la data de 9 iunie 2003, de cetățeanul american R.C., conținând o placă video de calculator, în valoare de 300 USD. La data de 15 septembrie 2004, au fost primite plângerile cetățenilor americani R.C.

și M.B. Cel dintâi, R.C., a învederat faptul că i-a vândut numitului S.R., în cursul lunii iunie 2003, o placă video de calculator în valoare de 300 USD, prin intermediul site-ului de licitații on line www.ebay.com, plata urmând a fi făcută prin sistemul Pay Pal, care verifică autenticitatea datelor de card. După expedierea bunului pe adresa de domiciliu a inculpatului, vânzătorul a fost informat de Pay Pal că tranzacția a fost anulată, deoarece în efectuarea plății s-a uzat de o carte de credit în mod fraudulos. M.B. a reclamat faptul că a dorit să cumpere de pe site-ul de licitații www.ebay.com o cameră digitală în valoare de 628 USD, de la un utilizator ce folosea numele de cont dessyder.

După perfectarea tranzacției, cumpărătorul a trimis banii la data de 30 iunie 2002, pe numele inculpatului S.R., însă acesta din urmă nu i-a mai expediat bunul, conform înțelegerii. Ca urmare a interceptării și înregistrării comunicațiilor de date informatice, s-a constatat că inculpatul S.R. a transmis de la o adresă IP, prin intermediul unei adrese ID, mai multor utilizatori date de cărți de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, în vederea sustragerii disponibilităților. Dintre partenerii inculpatului a fost identificat coinculpatul G.A. (condamnat în cauză). Inculpații S.R. și G.A.

au creat împreună mai multe site-uri web cu aparență de autenticitate după modelul unor website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, prin care se solicitau o serie de date clienților unor bănci cunoscute din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, inserând și date confidențiale, pe care nicio bancă nu le solicită clienților, cum ar fi codul PIN, pagini pe care le postau pe serverele unor firme cu bună reputație și, ulterior, cu ajutorul unor programe, cunoscute sub numele de mail bombere, trimiteau mesajele - spam - unui număr mare de adrese de e-mail procurate prin diverse metode, urmând ca frauda să se producă ulterior, prin accesarea de către destinatari a link-urilor conținute în mesaj și care deschideau paginile scam.

Dacă utilizatorii se lăsau induși în eroare, își comunicau datele confidențiale, iar acestea ajungeau la o adresă de e-mail la care aveau acces inculpații. Prin metoda mai sus-amintită, cunoscută sub numele de phishing, cei doi au trimis mesaje tip spam unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on line ale băncilor W. din Statele Unite ale Americii și H. din Marea Britanie. Datele obținute de la titularii de conturi induși în eroare au fost transmise de cei doi între ei și către alți utilizatori, în scopul sustragerii disponibilităților. Prin decizia nr. 64 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.R.

împotriva sentinței penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând achitarea sa pentru toate infracțiunile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente: Există o gravă eroare de fapt, în sensul art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atunci când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor dosarului.

Pentru a fi reținută „eroarea gravă de fapt” trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate consecințele ce decurg din aceasta pentru inculpat. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de fapt. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul S.R. a fost trimis în judecată și condamnat pentru trei infracțiuni de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că i-a indus în eroare pe cetățenii străini A.C., R.C..

și M.B., prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase cu scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, constând în sume de bani sau obiecte electronice, creând prejudicii în patrimoniile respectivilor, în valoare de 60 USD, 300 USD și, respectiv, 628 USD; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a transmis, în perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, de la o adresă IP, prin intermediul unei adrese ID, mai multor utilizatori, date de cărți de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, fără consimțământul acestora, în vederea sustragerii disponibilităților și acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că a creat, în perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, pagini web după modelul unor website-uri financiare, prin care se solicitau clienților date confidențiale (cod PIN, parolă), pagini pe care apoi le posta, fără drept, pe serverele unor firme cu bună reputație,

în vederea înlăturării suspiciunilor și asigurării succesului demersului și pe care le trimitea mai multor adrese de e-mail, urmând ca datele de pe cardurile clienților, care au dezvăluit astfel de date, să le folosească în propriul interes, fără drept. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține aceeași situație de fapt și de drept precum celelalte două instanțe. Deși inculpatul susține că nu există dovezi pentru probarea vinovăției sale, din interceptarea convorbirilor recurentului, dovezile primite de la unitățile care au efectuat transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate și înscrisurile trimise la dosar de Poșta Română rezultă că inculpatul S.R. este cel care a ridicat bunurile expediate de persoanele vătămate.

O altă faptă pentru care inculpatul S.R. a fost condamnat a constat în aceea că, în perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, de la adresa sa de ID, inculpatul a transmis mai multor utilizatori date de cărți de credit, fără consimțământul lor. Dovadă în acest sens sunt interceptările comunicațiilor inculpatului, din al căror conținut rezultă că este vorba despre cărțile de credit ale unor persoane, despre obținerea datelor necesare aflării PIN-urilor, în vederea sustragerii disponibilităților. În susținerea vinovăției inculpatului relevante sunt și discuțiile dintre inculpatul S.R. și inculpatul G.A.

din 8 noiembrie 2004, 23 noiembrie 2004 și 31 ianuarie 2005, referitoare la prognozele asupra câștigurilor și a modului de investire a banilor rezultați din fraude, cuprinse în conținutul notelor de redare a comunicărilor din 29 noiembrie 2004. Astfel, cei doi au trimis mesaje tip spam unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on line ale băncilor W. din Statele Unite ale Americii și H. din Marea Britanie, iar datele obținute de la titularii de conturi induși în eroare au fost transmise de cei doi între ei și către alți utilizatori, în scopul sustragerii disponibilităților.

Transmiterea neautorizată către o altă persoană a unor date de identificare, în vederea efectuării de retrageri de numerar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, corect fiind condamnat inculpatul și pentru această infracțiune, care constă în faptul că în perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, de la o adresă IP, prin intermediul unei adrese ID, a transmis mai multor utilizatori date de cărți de credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, fără consimțământul acestora, în vederea sustragerii disponibilităților.

Faptele inculpatului de a crea, în perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, pagini web după modelul unor website-uri financiare (pagini scam), prin care se solicita clienților furnizarea unor date confidențiale (cod PIN, parolă), pagini pe care apoi le posta, fără drept, pe serverele unor firme cu bună reputație, în vederea înlăturării suspiciunilor și asigurării succesului demersului și pe care le trimitea mai multor adrese de e-mail, urmând ca datele de pe cardurile clienților, care au dezvăluit astfel de date, să le folosească în propriul interes, fără drept, întrunesc elementele constitutive al infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La baza condamnării inculpatului pentru cele trei infracțiuni (înșelăciune, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos și acces, fără drept, la un sistem informatic) stau probe certe de vinovăție, astfel încât solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru toate faptele reținute a fi săvârșite de către acesta apare ca fiind nejustificată și lipsită de suport probator. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei nr. 64 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori.