ÎCCJ, decizie (scj.ro #83860)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83860) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Efectuarea de operațiuni

financiare în mod fraudulos. Accesul, fără drept, la un sistem informatic

Cuprins

pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni

prevăzute în Legea nr. 365/2002. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 161/2003

Indice alfabetic:

Drept penal

-

efectuarea de

operațiuni financiare în mod fraudulos

-

accesul, fără

drept, la un sistem informatic

Legea

nr. 365/2002,

art. 27

alin. (3)

Legea nr. 161/2003,

art. 42 alin. (1)

1.

Transmiterea neautorizată, la diferite intervale de timp, dar în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul unui sistem informatic,

către mai multe persoane, a datelor de identificare care permit utilizarea unor

cărți de credit, fără consimțământul titularilor acestora, în vederea

retragerii de numerar din conturile titularilor, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

2.

Fapta de a crea, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, pagini web după modelul unor website-uri financiare,

prin care se solicită clienților unor bănci furnizarea unor date confidențiale

de identificare care permit utilizarea cardurilor, pagini postate, fără drept,

pe serverele unor firme cu bună reputație și trimise la mai multe adrese de

e-mail, urmând ca datele cardurilor dezvăluite de către clienți să fie folosite

fără drept, constituie infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem

informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3574 din 13 octombrie 2011

Prin

sentința penală nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-au hotărât, între altele, următoarele:

A fost

condamnat inculpatul S.R. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune

prevăzute în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la trei pedepse de

câte 3 luni închisoare.

A fost

condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de

operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea

nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni

închisoare.

A

condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără

drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni

închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit

pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul S.R. urmând să execute

în final pedeapsa principală de 6 luni închisoare.

În

temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului S.R.

drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În

temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

principale aplicate inculpatului S.R. pe durata unui termen de încercare de 2

ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

principale.

Pentru

a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a avut în vedere următoarele:

La

data de 20 noiembrie 2003, pe adresa de e-mail a Guvernului României, a fost

înaintată sesizarea cetățeanului britanic A.C. privind faptul că în urma unei

vânzări de bunuri, în valoare de 60 USD, efectuată la data de 6 iunie 2003, pe

site-ul de licitații on line www.ebay.com, a fost indus în eroare de

numitul S.R., care a simulat efectuarea plății, uzând de o carte de credit ale

cărei date aparțineau unei alte persoane, astfel că nu a putut să ridice

contravaloarea bunurilor expediate acestuia, tranzacția fiind anulată.

Efectuându-se

verificări la Poșta Română, s-a stabilit că inculpatul S.R. a primit și ridicat

până la data de 21 august 2003 un număr de 6 colete, iar din verificările

efectuate la Direcția Regională Vamală Iași a rezultat că a primit până la data

de 8 ianuarie 2004 un număr de 18 colete, inclusiv cele 6 colete anterior

amintite, expediate din străinătate de diverse persoane, fiind identificate și

documentele privind ridicarea, la data de 18 iunie 2003, a coletului ce i-a fost expediat de A.C. În cadrul acestei operațiuni, a fost identificată și

primirea, la data de 18 iunie 2003, a unui colet expediat, la data de 9 iunie

2003, de cetățeanul american R.C., conținând o placă video de calculator, în

valoare de 300 USD.

La

data de 15 septembrie 2004, au fost primite plângerile cetățenilor americani

R.C. și M.B. Cel dintâi, R.C., a învederat faptul că i-a vândut numitului S.R.,

în cursul lunii iunie 2003, o placă video de calculator în valoare de 300 USD,

prin intermediul site-ului de licitații on line www.ebay.com, plata urmând a fi făcută prin

sistemul Pay Pal, care verifică autenticitatea datelor de card. După expedierea

bunului pe adresa de domiciliu a inculpatului, vânzătorul a fost informat de

Pay Pal că tranzacția a fost anulată, deoarece în efectuarea plății s-a uzat de

o carte de credit în mod fraudulos.

M.B.

a reclamat faptul că a dorit să cumpere de pe site-ul de licitații www.ebay.com

o cameră digitală în valoare de 628 USD, de la un utilizator ce folosea numele

de cont dessyder. După perfectarea tranzacției, cumpărătorul a trimis banii la

data de 30 iunie 2002, pe numele inculpatului S.R., însă acesta din urmă nu i-a

mai expediat bunul, conform înțelegerii.

Ca

urmare a interceptării și înregistrării comunicațiilor de date informatice, s-a

constatat că inculpatul S.R. a transmis de la o adresă IP, prin intermediul

unei adrese ID, mai multor utilizatori date de cărți de credit, inclusiv date de

identificare ale mai multor persoane fizice, în vederea sustragerii

disponibilităților. Dintre partenerii inculpatului a fost identificat

coinculpatul G.A. (condamnat în cauză). Inculpații S.R. și G.A. au creat

împreună mai multe site-uri web cu aparență de autenticitate după modelul unor

website-uri financiare cunoscute sub denumirea de pagini scam, prin care se

solicitau o serie de date clienților unor bănci cunoscute din Marea Britanie și

Statele Unite ale Americii, inserând și date confidențiale, pe care nicio bancă

nu le solicită clienților, cum ar fi codul PIN, pagini pe care le postau pe

serverele unor firme cu bună reputație și, ulterior, cu ajutorul unor programe,

cunoscute sub numele de mail bombere, trimiteau mesajele - spam - unui număr

mare de adrese de e-mail procurate prin diverse metode, urmând ca frauda să se

producă ulterior, prin accesarea de către destinatari a link-urilor conținute

în mesaj și care deschideau paginile scam. Dacă utilizatorii se lăsau induși în

eroare, își comunicau datele confidențiale, iar acestea ajungeau la o adresă de

e-mail la care aveau acces inculpații.

Prin

metoda mai sus-amintită, cunoscută sub numele de phishing, cei doi au trimis

mesaje tip spam unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on line ale

băncilor W. din Statele Unite ale Americii și H. din Marea Britanie. Datele

obținute de la titularii de conturi induși în eroare au fost transmise de cei

doi între ei și către alți utilizatori, în scopul sustragerii

disponibilităților.

Prin

decizia nr. 64 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, Secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

S.R. împotriva sentinței penale nr. 289 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R.,

solicitând achitarea sa pentru toate infracțiunile, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocând cazul de

casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl

consideră nefondat, pentru următoarele considerente:

Există

o gravă eroare de fapt, în sensul art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atunci când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este

contrară actelor și probelor dosarului.

Pentru

a fi reținută „eroarea gravă de fapt” trebuie să se constate că această eroare

a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a

situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu

condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate

consecințele ce decurg din aceasta pentru inculpat.

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu a fost comisă o gravă

eroare de fapt.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul S.R. a fost trimis în

judecată și condamnat pentru trei infracțiuni de înșelăciune prevăzute în art.

215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în

aceea că i-a indus în eroare pe cetățenii străini A.C., R.C.. și M.B., prin

prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase cu scopul de a obține

pentru sine foloase materiale injuste, constând în sume de bani sau obiecte

electronice, creând prejudicii în patrimoniile respectivilor, în valoare de 60

USD, 300 USD și, respectiv, 628 USD; efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a transmis, în perioada 2

noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în

executarea aceleiași rezoluții infracționale, de la o adresă IP, prin

intermediul unei adrese ID, mai multor utilizatori, date de cărți de credit,

inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, fără

consimțământul acestora, în vederea sustragerii disponibilităților și acces,

fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., constând în aceea că a creat, în perioada 2 noiembrie 2004

- 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași

rezoluții infracționale, pagini web după modelul unor website-uri financiare,

prin care se solicitau clienților date confidențiale (cod PIN, parolă), pagini

pe care apoi le posta, fără drept, pe serverele unor firme cu bună reputație, în

vederea înlăturării suspiciunilor și asigurării succesului demersului și pe

care le trimitea mai multor adrese de e-mail, urmând ca datele de pe cardurile

clienților, care au dezvăluit astfel de date, să le folosească în propriul

interes, fără drept.

Analizând

probatoriul administrat în cauză, instanța reține aceeași situație de fapt și

de drept precum celelalte două instanțe.

Deși

inculpatul susține că nu există dovezi pentru probarea vinovăției sale, din

interceptarea convorbirilor recurentului, dovezile primite de la unitățile care

au efectuat transportul coletelor, plângerile persoanelor vătămate și

înscrisurile trimise la dosar de Poșta Română rezultă că inculpatul S.R. este

cel care a ridicat bunurile expediate de persoanele vătămate.

O altă

faptă pentru care inculpatul S.R. a fost condamnat a constat în aceea că, în

perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp, de la

adresa sa de ID, inculpatul a transmis mai multor utilizatori date de cărți de

credit, fără consimțământul lor.

Dovadă

în acest sens sunt interceptările comunicațiilor inculpatului, din al căror

conținut rezultă că este vorba despre cărțile de credit ale unor persoane,

despre obținerea datelor necesare aflării PIN-urilor, în vederea sustragerii

disponibilităților.

În

susținerea vinovăției inculpatului relevante sunt și discuțiile dintre

inculpatul S.R. și inculpatul G.A. din 8 noiembrie 2004, 23 noiembrie 2004 și

31 ianuarie 2005, referitoare la prognozele asupra câștigurilor și a modului de

investire a banilor rezultați din fraude, cuprinse în conținutul notelor de

redare a comunicărilor din 29 noiembrie 2004. Astfel, cei doi au trimis mesaje

tip spam unor persoane din străinătate ce foloseau serviciile on line ale

băncilor W. din Statele Unite ale Americii și H. din Marea Britanie, iar datele

obținute de la titularii de conturi induși în eroare au fost transmise de cei

doi între ei și către alți utilizatori, în scopul sustragerii

disponibilităților.

Transmiterea

neautorizată către o altă persoană a unor date de identificare, în vederea

efectuării de retrageri de numerar, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, corect

fiind condamnat inculpatul și pentru această infracțiune, care constă în faptul

că în perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la diferite intervale de timp,

dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, de la o adresă IP, prin

intermediul unei adrese ID, a transmis mai multor utilizatori date de cărți de

credit, inclusiv date de identificare ale mai multor persoane fizice, fără

consimțământul acestora, în vederea sustragerii disponibilităților.

Faptele

inculpatului de a crea, în perioada 2 noiembrie 2004 - 4 martie 2005, la

diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții

infracționale, pagini web după modelul unor website-uri financiare (pagini

scam), prin care se solicita clienților furnizarea unor date confidențiale (cod

PIN, parolă), pagini pe care apoi le posta, fără drept, pe serverele unor firme

cu bună reputație, în vederea înlăturării suspiciunilor și asigurării

succesului demersului și pe care le trimitea mai multor adrese de e-mail,

urmând ca datele de pe cardurile clienților, care au dezvăluit astfel de date,

să le folosească în propriul interes, fără drept, întrunesc elementele

constitutive al infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic

prevăzută în art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

La baza

condamnării inculpatului pentru cele trei infracțiuni (înșelăciune, efectuare

de operațiuni financiare în mod fraudulos și acces, fără drept, la un sistem

informatic) stau probe certe de vinovăție, astfel încât solicitarea

inculpatului de a fi achitat pentru toate faptele reținute a fi săvârșite de către

acesta apare ca fiind nejustificată și lipsită de suport probator.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei nr. 64 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori.