Decizia nr. 346/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 580/40/2024 — chestiunea de drept: următoarele întrebări: " Dacă aplicarea art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (în privința modalității concrete de acordare a majorării pentru lucrări de excepție sau lucrări speciale, în…

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.132/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 580/40/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele întrebări: " Dacă aplicarea art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (în privința modalității concrete de acordare a majorării pentru lucrări de excepție sau lucrări speciale, în perioada de aplicare etapizată a legii-cadru, anterior momentului la care personalul vizat a ajuns la nivelul soldelor/salariilor de bază stabilite pentru anul 2022), raportat la art. 38 din aceeași lege și la statuările de la pct. 107 din Decizia nr. 75/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, presupune neacordarea, în fapt, a majorării salariale în intervalul 2017-2018 și, respectiv, acordarea parțială a majorării (câte ¼ anual) în intervalul 2019-2022. Dacă prevederile art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 75/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică - și în ce modalitate - și în cazul funcționarilor publici/personalului civil din sistemul administrației penitenciare, având în vedere existența unei reglementări speciale în acest sistem, respectiv Ordinul ministrului justiției nr. 820/C/2015, aplicabil până în anul 2023 inclusiv (potrivit ordinelor ministrului justiției nr. 146/C/2016, 1.034/C/2017, 1.042/C/2017, 2.415/C/2018, 2.588/C/2019, 1.676/C/2020, 2.391/C/2021, 1.592/C/2022, 406/C/2023)."

Magistratul-asistent arată că, la dosar, a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 25 aprilie 2025, în Dosarul nr. 580/40/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la data de 27 mai 2025, cu nr. 1.132/1/2025. II. Normele legale incidente

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 " Art. 7. - În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX; b) solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată. (...) Art. 38. - (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...) (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea art. 6 lit. h). (...) Anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare «apărare, ordine publică și securitate națională»

Anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 820/C/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea majorării pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale funcționarilor publici cu statut special și personalului civil din sistemul administrației penitenciare, denumit în continuare Ordinul nr. 820/C/2015 " Art. 2. - (1) Funcționarii publici cu statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciare care execută, în domeniul specific, lucrări de excepție sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, beneficiază de o majorare de până la 50% din salariul de bază prevăzut de legislația în vigoare la data de 31 decembrie 2009, denumită în continuare majorare."

Ordinul ministrului justiției nr. 146/C/2016 " Art. 1. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și în anul 2016."

Ordinul ministrului justiției nr. 103/C/2017 " Art. 1. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și pentru perioada 1 ianuarie 2017-28 februarie 2017."

Ordinul ministrului justiției nr. 1.042/C/2017 " Art. 1. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și pentru perioada 1 martie 2017-31 decembrie 2017."

Anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 "

Ordinul ministrului justiției nr. 2.588/C/2019 " Art. 15. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și în anul 2019."

Ordinul ministrului justiției nr. 1.676/C/2020 " Art. I. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și în anul 2020."

Ordinul ministrului justiției nr. 2.391/C/2021 " Art. I. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și în anul 2021."

Ordinul ministrului justiției nr. 1.592/C/2022 " Art. 1. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și în anul 2022."

Ordinul ministrului justiției nr. 406/C/2023 " Art. I. - Prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 (...) se aplică în mod corespunzător și în anul 2023." III. Expunerea procesului

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta persoană fizică (în prezent pensionară), în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul B, a solicitat obligarea acestuia la recalcularea, în conformitate cu condițiile de acordare prevăzute de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, a majorării de până la 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale achitate în perioada 2020-2021, în baza raporturilor de muncă desfășurate în cadrul Penitenciarului B, plata diferențelor dintre majorarea plătită în perioada menționată și cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării solicitate, și actualizarea sumelor datorate cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia până la data efectuării plății, precum și refacerea calculului din adeverința eliberată de către pârât și înaintarea către Casa de Pensii Sectoriale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în vederea actualizării deciziei de pensie.

În motivare, reclamanta a arătat că majorarea salarială pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale a fost calculată prin aplicarea procentului de 50% la salariul de bază prevăzut de legislația în vigoare la 31 decembrie 2009.

Raportarea la salariul de bază din 31 decembrie 2009 este prevăzută de Ordinul nr. 820/C/2015, care reglementa normele metodologice privind condițiile de acordare, în anul 2015, a majorării de până la 50% din salariul de bază prevăzută de art. 15 din cap. II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (vechea lege a salarizării).

Or, după apariția noii legi a salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017, acest drept salarial a fost calculat și acordat în mod eronat, tot prin raportare la salariul de bază prevăzut de legislația în vigoare la 31 decembrie 2009, în loc de salariul de bază cuvenit la data acordării majorării.

Reglementarea salarizării personalului administrației penitenciare, după apariția noii legi a salarizării, a avut la bază Ordinul nr. 2.415/C/2018. Așadar, acordarea majorării de până la 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale se face în baza normelor stabilite de acest ordin, care prevăd în mod clar calcularea prin aplicarea procentului la salariul de funcție/salariul de bază în plată, așa cum se stipulează la art. 28 din anexa la acesta.

Aplicarea Ordinului nr. 820/C/2015 a fost prelungită anual în perioada 2016-2023, ținând cont că acesta conținea criteriile de îndeplinit pentru a beneficia de dreptul salarial.

Pentru perioada vizată prin cererea de chemare în judecată, respectiv anii 2020-2021, condițiile de acordare au fost stabilite de ordinele nr. 1.676/C/2020 și nr. 2.391/C/2021.

Ordinele nr. 1.676/C/2020 și nr. 2.391/C/2021 stipulează, la art. I, că prevederile Ordinului nr. 820/C/2015 se aplică în mod corespunzător și în anul 2020, respectiv anul 2021, motiv pentru care Penitenciarul B a calculat majorarea prin raportare la salariul de bază din 2009, fără a ține cont de modificările legislative ulterioare apariției Ordinului nr. 820/C/2015.

Or, sintagma "se aplică în mod corespunzător" din conținutul ordinelor nr. 1.676/C/2020 și nr. 2.391/C/2021, corelată cu celelalte acte incidente care reglementează majorarea de până la 50%, după apariția Legii-cadru nr. 153/2017, trebuia înțeleasă și transpusă prin aplicarea procentului de 50% la salariul de bază corespunzător noilor reglementări, așa cum este definit de art. 7 din acest act normativ.

Prin urmare, stabilirea majorării trebuia făcută prin aplicarea procentului de până la 50% la salariul de bază, așa cum este stabilit în anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru familia ocupațională "Apărare, ordine publică și securitate națională".

Pârâtul Penitenciarul B a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripția dreptului material la acțiune și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Pe excepția invocată, raportat la data promovării cererii de chemare în judecată, 27 martie 2024, în privința solicitării de acordare a drepturilor în cauză corespunzător perioadei 1.01.2020-26.03.2021, a apreciat că, în cauză, este incidentă excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât termenul de 3 ani prevăzut art. 2.517 din Codul Civil este depășit, în condițiile în care nu se face dovada incidenței vreunei situații de întrerupere sau suspendare a curgerii termenului menționat.

Pe fond, pârâtul a arătat că reclamanta a beneficiat de majorarea de 50% în perioada 1 aprilie 2020-30 iunie 2021; baza de calcul aplicată majorării de 50% a fost salariul de bază lunar pentru anul 2009 la care s-au aplicat majorările de 10%, respectiv 25%, conform art. 2 din Ordinul nr. 820/C/2015 coroborat cu art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prevederile Ordinului nr. 820/C/2015 s-au aplicat corespunzător și în anii 2018-2022, baza de calcul rămânând aceeași.

Prin ordine anuale ale ministrului justiției a fost prelungită aplicarea normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 820/C/2015, inclusiv în anul 2023, respectiv prin Ordinul nr. 146/C/2016 (pentru anul 2016), prin ordinele nr. 103/C/2017 și 1.042/C/2017 (pentru anul 2017), prin Ordinul nr. 2.415/C/2018 (pentru anul 2018), prin Ordinul nr. 2.588/C/2019 (pentru anul 2019), prin Ordinul nr. 1.676/C/2020 (pentru anul 2020), prin Ordinul nr. 2.391/C/2021 (pentru anul 2021), prin Ordinul nr. 1.592/C/2022 (pentru anul 2022) și prin Ordinul nr. 406/C/2023 (pentru anul 2023).

Suma (baza de calcul) asupra căreia s-a aplicat majorarea pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale și care era inițial plafonată la salariul de bază prevăzut de legislația în vigoare la data de 31 decembrie 2009 a suferit modificări, astfel: - în perioada 2016-2017, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și ale art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, baza de calcul al acestei majorări o reprezintă solda lunară/salariul de bază prevăzută/prevăzut de legislația în vigoare la 31 decembrie 2009, majorată cu 10%; - începând cu 1 ianuarie 2018, baza de calcul al acestei majorări salariale a crescut cu 25% față de nivelul anterior, potrivit art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Astfel, începând cu anul 2018, potrivit reglementărilor legale de mai sus, baza de calcul al majorării pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale de până la 50% din salariul de bază o constituie salariul de bază prevăzut de legislația în vigoare la 31 decembrie 2009 majorat cu 10%, la care se adaugă o majorare de 25% din această sumă de referință.

În perioada următoare, respectiv în perioada 2019-2023, modalitatea de calcul al majorării salariale a fost păstrată.

Prin precizările formulate, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 75/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a analizat Ordinul nr. 820/C/2015 ca normă legală de stabilire a majorării de 50%, dar subliniază, la pct. 100, următoarele: " Nici Legea-cadru nr. 153/2017, nici legile anuale de salarizare adoptate în perioada 2018-2023 nu mai conțin o dispoziție similară celei prin care, în legislația anterioară, baza de calcul al majorării pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale, reglementată de art. 15 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, a fost plafonată, începând cu 1 iulie 2014, la solda lunară/salariul de bază prevăzute de legislația în vigoare la 31 decembrie 2009."

Reglementarea salarizării personalului administrației penitenciare, după apariția noii legi a salarizării, are la bază Ordinul nr. 2.415/C/2018, acordarea majorării de până la 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale făcându-se în baza normelor stabilite de acesta, care prevăd în mod clar calcularea prin aplicarea procentului la salariul de funcție/salariul de bază în plată.

Instanța de trimitere a dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței supreme. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Obiectul acțiunii îl constituie recalcularea majorării salariale prevăzute de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (de până la 50% pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale), acordată reclamantei în perioada 2020-2021, în baza raporturilor de serviciu desfășurate în cadrul Penitenciarului B, fiind îndeplinită, astfel, condiția de la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la care face trimitere art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Dispozițiile art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au constituit deja obiect al interpretării instanței supreme, anume Decizia nr. 75/2024.

La paragraful 107 din această decizie, instanța supremă a statuat următoarele: " Pornind de la calificarea dată dreptului reglementat de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și față de algoritmul de calcul al majorării (prin raportare la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază), este de menționat că, în privința modalității concrete de acordare a majorării pentru perioada de aplicare etapizată a legii-cadru, anterior momentului la care personalul vizat a ajuns la nivelul soldelor/salariilor de bază stabilite pentru anul 2022, sunt aplicabile, deopotrivă, concluziile statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, și Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022".

Având în vedere statuările obligatorii din paragraful anterior, la care trimite expres paragraful 107 din Decizia nr. 75/2024, în speță se pune problema dacă, dincolo de aspectul anume tranșat prin această ultimă decizie (relativ la baza de calcul pentru majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază a/al personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare și personalului civil care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale), interpretarea extinsă a instanței supreme este în sensul că aplicarea art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 presupune neacordarea, în fapt, a majorării salariale, în intervalul 2017-2018 și, respectiv, acordarea parțială a majorării (câte ¼ anual), în intervalul 2019-2022, astfel cum sa întâmplat în cazul majorărilor analizate prin deciziile nr. 82/2018 și 24/2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De lămurirea aspectului în discuție, care nu a constituit/constituie obiectul vreunui recurs în interesul legii, depinde soluționarea pe fond a cauzei, în condițiile în care recalcularea solicitată, la o bază nouă, dar eventual la un procent fracționat, mai mic decât cel al majorării salariale efectiv acordate, poate conduce la o altă soluție decât cea vizată prin acțiune, respectiv la o admitere parțială sau la o respingere a pretențiilor, în funcție de rezultatul calculului astfel realizat (în ideea în care ar rezulta o valoare mai mică decât cea deja încasată).

Instanța de trimitere a apreciat că, deși atât Decizia nr. 75/2024, cât și deciziile nr. 82/2018 și nr. 24/2021 se referă la același tip de drepturi salariale, respectiv majorări - împrejurare ce ar pleda o aceeași modalitate de acordare -, dreptul salarial din speță prezintă, totuși, cel puțin o caracteristică esențială proprie, anume că, spre deosebire de drepturile la care se referă deciziile nr. 82/2018 și 24/2021, acesta a avut o reglementare identică - aceea de majorare (iar nu de spor) - și anterior Legii-cadru nr. 153/2017 (după cum se reține la paragrafele 82 și 83 din Decizia nr. 75/2024).

O a doua chestiune ivită în speță se află în relație cu constatările de la paragrafele 100 și 101 din Decizia nr. 75/2024, potrivit cărora: "nici Legea-cadru nr. 153/2017, nici legile anuale de salarizare adoptate în perioada 2018-2023 nu mai conțin o dispoziție similară celei prin care, în legislația anterioară, baza de calcul al majorării pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale, reglementată de art. 15 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, a fost plafonată, începând cu 1 iulie 2014, la solda lunară/salariul de bază prevăzute de legislația în vigoare la 31 decembrie 2009. (...) cum majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu are regimul juridic al unui spor, nu este un drept distinct de solda de funcție și nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, rezultă că aceasta nu este supusă plafonării dispuse anual, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 (aceasta din urmă nemenționată de instanța de trimitere, dar în vigoare la data sesizării instanței supreme)".

În cauză, au calitatea de părți litigante un fost funcționar de penitenciar (categorie la care se referă expres art. 15 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017) și Penitenciarul B; acesta din urmă a invocat în apărare dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) și (2) din anexa la Ordinul nr. 820/C/2015.

Potrivit ordinelor nr. 146/C/2016, 1.034/C/2017, 1.042/C/2017, 2.415/C/2018, 2.588/C/2019, 1.676/C/2020, 2.391/C/2021, 1.592/C/2022, 406/C/2023, prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015 s-au aplicat corespunzător și în perioada 2016-2023.

Față de existența acestor prevederi speciale, adoptate inițial pentru punerea în aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010, dar menținute până în anul 2023, deci și în relație cu Legea-cadru nr. 153/2017, în cauză se ridică întrebarea dacă și în ce modalitate se aplică dispozițiile art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 75/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. V. Punctul de vedere al completului de judecată

În opinia instanței de trimitere, Decizia nr. 75/2024 s-a pronunțat cu privire la o altă categorie de beneficiari ai art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, fără a se analiza și prevederile Ordinului nr. 820/C/2015, strict aplicabil funcționarilor din penitenciare. Pe de altă parte, valabilitatea acestui ordin și a ordinelor care i-au prelungit aplicarea nu a fost infirmată în cadrul vreunei proceduri judiciare.

Relativ la ambele aspecte sesizate, se impune mențiunea că jurisprudența ulterioară pronunțării Deciziei nr. 75/2024 este în sensul admiterii cererilor de recalculare a majorării pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale (astfel cum a învederat petenta din cauză), fără referiri la modul de calcul indicat la paragraful 107 din decizie și la efectele Ordinului nr. 820/C/2015. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanta a arătat că, în motivarea Deciziei nr. 75/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a argumentat, la paragraful 107, că plata și calculul majorării pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale trebuie făcute prin raportare la salariul de bază stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017, majorat în funcție de perioada de etapizare aferentă, indiferent de familia ocupațională.

Prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 și Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a reglementat aplicarea unitară pentru toate familiile ocupaționale, începând cu anul 2019, calculul majorărilor salariale urmând să se realizeze prin raportare la salariul de bază actualizat conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu câte ¼, în funcție de perioada de etapizare în care se află fiecare situație în parte.

Totodată, instanțele s-au pronunțat în mod constant în sens favorabil, respectiv pentru modul de calcul solicitat prin acțiune. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 75/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, a stabilit că majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază a/al personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare și personalului civil care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și al art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 24/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 8 din anexa nr. I capitolul I litera B din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că personalul didactic beneficiază de gradația de merit sau de majorarea de dirigenție începând cu data la care salariul de bază este stabilit conform anexelor acestei legi, respectiv data de la care salariul de bază devine egal sau mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022. Până la acel moment, începând cu data de 1 ianuarie 2019, aceste drepturi vor fi luate în considerare în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (4 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin aplicarea acestora la salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, din care se scade salariul de bază aferent lunii decembrie 2018 pentru determinarea tranșelor de majorare.

Prin Decizia nr. 82/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II. lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din același act normativ, a stabilit că: - majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; - pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; - prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Admisibilitatea sesizării este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; - sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la prima condiție, se reține că sesizarea se circumscrie obiectului de reglementare al ordonanței, întrucât vizează stabilirea unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice [recalcularea majorării prevăzute de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale].

Este îndeplinită și condiția potrivit căreia instanța de trimitere să fie legal învestită cu soluționarea cauzei în primă instanță ori în calea de atac, litigiul în care a fost formulată sesizarea aflându-se în curs de soluționare pe rolul Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal, care judecă în primă instanță, conform art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv la art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă, astfel că primele două condiții de admisibilitate a sesizării sunt îndeplinite.

În ceea ce privește cea de a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, este de reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Completului învestit cu dezlegarea unei chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, astfel că subzistă condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere, exclusiv în scopul satisfacerii dezideratului afirmat în preambulul ordonanței de a se asigura unificarea practicii judiciare în această problemă de drept.

Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În acest context, rămân valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauza dedusă judecății, se solicită ca, pe calea mecanismului prejudicial, instanța supremă să stabilească, pe de o parte, modalitatea concretă de acordare a majorării pentru lucrări de excepție sau lucrări speciale, în perioada de aplicare etapizată a legii-cadru, anterior momentului la care personalul vizat a ajuns la nivelul soldelor/salariilor de bază stabilite pentru anul 2022, respectiv dacă aplicarea art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 38 din aceeași lege și la statuările de la paragraful 107 din Decizia nr. 75/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, presupune neacordarea, în fapt, a majorării salariale, în intervalul 2017-2018 și, respectiv, acordarea parțială a majorării (câte ¼ anual), în intervalul 2019-2022, iar, pe de alta, dacă dispozițiile art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 75/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică - și în ce modalitate - și în cazul funcționarilor publici/personalului civil din sistemul administrației penitenciare, având în vedere existența unei reglementări speciale în acest sistem, respectiv Ordinul ministrului justiției nr. 820/C/2015, aplicabil până în anul 2023 inclusiv (potrivit ordinelor ministrului justiției nr. 146/C/2016, 1.034/C/2017, 1.042/C/2017, 2.415/C/2018, 2.588/C/2019, 1.676/C/2020, 2.391/C/2021, 1.592/C/2022, 406/C/2023).

Cu privire la prima întrebare prealabilă se constată că, la paragraful 107 din Decizia nr. 75/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 75/2024), s-a statuat că, "Pornind de la calificarea dată dreptului reglementat de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și față de algoritmul de calcul al majorării (prin raportare la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază), este de menționat că, în privința modalității concrete de acordare a majorării pentru perioada de aplicare etapizată a legii-cadru, anterior momentului la care personalul vizat a ajuns la nivelul soldelor/salariilor de bază stabilite pentru anul 2022, sunt aplicabile, deopotrivă, concluziile statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, și Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022."

Prin Decizia nr. 82/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 82/2018), în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din același act normativ, a stabilit că: - majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; - pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; - prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 24/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022 (Decizia nr. 24/2021), în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 8 din anexa nr. I capitolul I litera B din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că "personalul didactic beneficiază de gradația de merit sau de majorarea de dirigenție începând cu data la care salariul de bază este stabilit conform anexelor acestei legi, respectiv data de la care salariul de bază devine egal sau mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022. Până la acel moment, începând cu data de 1 ianuarie 2019, aceste drepturi vor fi luate în considerare în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (4 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin aplicarea acestora la salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, din care se scade salariul de bază aferent lunii decembrie 2018 pentru determinarea tranșelor de majorare".

Trebuie precizat că, raportat la prima întrebare, instanța de trimitere a justificat dificultatea problemei de drept prin aceea că, deși deciziile nr. 82/2018 și nr. 24/2021 se referă la același tip de drepturi salariale, respectiv majorări - împrejurare ce ar pleda pentru aceeași modalitate de acordare -, dreptul salarial din speță prezintă, totuși, cel puțin o caracteristică esențială proprie, anume că, spre deosebire de drepturile la care se referă deciziile nr. 82/2018 și 24/2021, acesta a avut o reglementare identică - aceea de majorare (iar nu de spor) - și anterior Legii-cadru nr. 153/2017 (după cum se reține la paragrafele 82 și 83 din Decizia nr. 75/2024). În consecință, dreptul în discuție nu este nou, fiind acordat ca atare (integral) înainte de apariția legii-cadru de salarizare actuale.

Instanța supremă constată că, într-adevăr, spre deosebire de maniera de reglementare a drepturilor salariale care au făcut obiectul deciziilor nr. 82/2018 și nr. 24/2021 (în sensul că au fost instituite ab initio ca majorare prin Legea-cadru nr. 153/2017), dreptul salarial prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI Ia Legea-cadru nr. 153/2017 a fost reglementat și în legislația anterioară (art. 15 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010) tot sub formă de majorare (și nu de spor) calculat la salariul funcției de bază, ceea ce ar putea conferi, teoretic, o manieră de interpretare și aplicare a art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 diferită de cea statuată prin cele două decizii obligatorii anterior menționate.

Însă, în pofida acestor diferențe de reglementare, în cauza dedusă judecății instanței de trimitere, raportat la prima întrebare prealabilă, își găsesc pe deplin aplicarea considerentele circumscrise paragrafului nr. 107 din Decizia nr. 75/2024, în condițiile în care reclamanta din respectiva cauză a beneficiat de majorarea salarială în anii 2020, 2021, deci după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, nepunându-se, astfel, față de situația particulară speței, raportat la prevederile art. 38, problema manierei de "preluare" a dreptului salarial litigios la intrarea în vigoare a legii-cadru de salarizare (1 iulie 2017), ci doar cea a modalității de calcul, pentru perioada cât a fost acordat (ulterioară datei de 1 iulie 2017), în aplicarea etapizată a legii-cadru, cel târziu până la atingerea grilei de salarizare aferente anului 2022.

Or, atât timp cât reglementarea diferită, prin raportare la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, a dreptului salarial ce face obiectul litigiului dedus judecății instanței de trimitere, față de cea a drepturilor salariale menționate în considerentul cuprins în paragraful 107 din Decizia nr. 75/2024, nu influențează, în concret, în speță, modalitatea de acordare a majorării pentru perioada de aplicare etapizată a legii-cadru, anterior momentului la care personalul vizat a ajuns la nivelul salariilor de bază stabilite pentru anul 2022, se constată că primei întrebări prejudiciale îi lipsește gradul de dificultate necesar declanșării mecanismului întrebării prealabile.

Evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unei dezlegări anterioare date de instanța supremă prin Decizia nr. 75/2024 care a statuat cu privire la o chestiune de drept sesizată într-un litigiu cu un obiect identic, în sensul că, și în respectivul litigiu, și în cel de pe rolul instanței de trimitere din prezenta cauză, reclamanții au solicitat recalcularea dreptului salarial prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, acordat de către pârâți pentru perioade ulterioare intrării în vigoare a legii-cadru de salarizare (paragraful 16 din Decizia nr. 75/2024), modalitatea concretă de acordare a majorării fiind dezlegată în paragraful 107 al Deciziei nr. 75/2024, menționată chiar în conținutul primei întrebări prealabile a prezentei sesizări.

În concluzie, atât timp cât prima întrebare prealabilă își găsește deja dezlegarea într-o decizie obligatorie de unificare a jurisprudenței, sub acest aspect, sesizarea apare ca inadmisibilă.

Cu privire la a doua întrebare prealabilă, instanța supremă constată că dificultatea de interpretare a chestiunii de drept reclamată de instanța de trimitere constă în aceea că, în timp ce dezlegarea dată cu privire la interpretarea și aplicarea art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prin Decizia nr. 75/2024 a intervenit într-o sesizare care viza maniera de acordare a dreptului salarial pentru categoria profesională a militarilor, prezenta sesizare privește acordarea aceluiași drept unei alte categorii profesionale, respectiv funcționarilor publici cu statut special din cadrul administrației penitenciare, beneficiari ai Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015, aplicabil până în anul 2023 inclusiv (potrivit ordinelor ministrului justiției nr. 146/C/2016, 1.034/C/2017, 1.042/C/2017, 2.415/C/2018, 2.588/C/2019, 1.676/C/2020, 2.391/C/2021, 1.592/C/2022, 406/C/2023), act administrativ care, aparent, reglementează diferit (față de statuările din Decizia nr. 75/2024) modul de calcul al majorării salariale vizate.

Cu alte cuvinte, instanța de trimitere susține că, în timp ce în considerentul cuprins în paragraful 100 din Decizia nr. 75/2024 s-a statuat că "nici Legea-cadru nr. 153/2017, nici legile anuale de salarizare adoptate în perioada 2018-2023 nu mai conțin o dispoziție similară celei prin care, în legislația anterioară, baza de calcul al majorării pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale, reglementată de art. 15 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, a fost plafonată, începând cu 1 iulie 2014, la solda lunară/salariul de bază prevăzute de legislația în vigoare la 31 decembrie 2009" (plafonare instituită prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 183/2014), totuși, angajatorul face aplicarea art. 2 din anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 820/C/2015, potrivit căruia "Funcționarii publici cu statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciare care execută, în domeniul specific, lucrări de excepție sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, beneficiază de o majorare de până la 50% din salariul de bază prevăzut de legislația în vigoare la data de 31 decembrie 2009 (...)", considerând că dispoziția din ordinele ministrului justiției nr. 146/C/2016, 1.034/C/2017, 1.042/C/2017, 2.415/C/2018, 2.588/C/2019, 1.676/C/2020, 2.391/C/2021, 1.592/C/2022 și 406/C/2023, cu referire la "aplicarea în mod corespunzător" a Ordinului ministrului justiției nr. 820/C/2015, vizează și calcularea majorării salariale prin raportare la salariul de bază prevăzut de legislația în vigoare la data de 31 decembrie 2009.

Pentru rezolvarea acestei dileme, instanța supremă are în vedere că statuările cuprinse în paragraful 100 din Decizia nr. 75/2024 beneficiază de efectul autorității de lucru judecat atașat considerentelor care sprijină și explicitează soluția.

Pornind de la această concluzie, se constată, cu prioritate, că stabilirea salariului de bază la care se raportează majorarea re