ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal

de față:

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din 2 iulie 2012,

Tribunalul Sibiu a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.L.

cu antecedente penale, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat), lit. c) (dreptul de a fi administrator la societăți

comerciale) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza 2 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat), lit. c) (dreptul de a fi administrator la societăți comerciale) C.

pen..

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă

A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în jud. Sibiu

și în consecință a fost obligat inculpatul L.L. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC I.L. SRL prin lichidator SC R.A. SPRL Sibiu, cu sediul în Sibiu, la

plata sumei de 1.676.555 RON despăgubiri civile, cu dobânzi și penalități, până

la data plății, către partea civilă.

În baza art. 13 din Legea

nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului

a unei copii a dispozitivului prezentei hotărârii judecătorești, la data rămânerii

definitive a acesteia pentru a se face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.

S-a dispus comunicarea

hotărârii Direcției Generale a Finanțelor Publice în vederea înscrierii inculpatului

în cazierul fiscal în conformitate cu O.G. nr. 75/2001, republicată.

În baza art. 21 lit.

g) din Legea nr. 26/1990 modificată s-a dispus comunicarea și înregistrarea la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu a hotărârii de condamnare.

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul L.L. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC I.L. SRL prin lichidator SC R.A. SPRL Sibiu, la plata

sumei de 900 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON

a reprezentat onorariu avocatului din oficiu.

Onorariul avocatului din

oficiu s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că la data de 28 decembrie 2009 Garda Financiară,

secția județeană

Sibiu

a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu cu o plângere (înregistrată inițial

cu nr. unic din 2009) în care a solicitat efectuarea de cercetări față de reprezentanții

SC I.L. SRL din Sibiu sub aspectul existenței infracțiunilor de evaziune fiscală

prevăzute de art. 4 și art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005. În plângere,

s-a arătat faptul că SC A.V.C. SRL din Timișoara a achiziționat de la SC I.L.

SRL, în perioada 26 iulie-16 august 2009, produse agricole în valoare de 92.731,94

RON, fără ca aceste operațiuni să fie înregistrate în evidența contabilă a celei

de a doua societăți, firma nedeclarând nici un fel de venit în cursul anului 2009

și sustrăgându-se astfel de la plata TVA și a impozitului pe profit aferent, cauzând

bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 27.274 RON, iar în urma verificărilor

la sediul social al SC I.L. SRL, s-a constatat că nu se desfășoară nicio activitate.

În data de 11 iunie 2009,

la Oficiul Registrului Comerțului a fost înregistrată SC I.L. SRL, societate care

a avut ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse

și la care societate martorul C.C.R. avea calitatea de asociat unic și administrator.

La scurt timp de la data înființării, prin procura autentificată nr. 399 din 16

iunie 2009, C.C.R., în calitate de asociat unic al SC I.L. SRL, l-a împuternicit

pe inculpatul L.L. să îl reprezinte în fața tuturor instituțiilor competente în

relațiile cu persoanele fizice și juridice (d.u.p.). De asemenea, inculpatul L.L.

a obținut drept de semnătură pentru contul aparținând SC I.L. SRL, deschis la Banca

R. - Sucursala Sibiu, (d.u.p.). Societatea a avut deschis un cont și la B.C.R -

Sucursala Sibiu, pentru care atât inculpatul L.L. cât și martorul C.C.R. aveau drept

de semnătură (cont în care nu au fost efectuate nici un fel de operațiuni bancare

d.u.p.). Din conținutul procurii speciale autentificată din 16 iunie 2009, despre

care s-a stabilit că a fost încheiată la inițiativa lui L.L., rezultă că, de fapt,

persoana cu puteri depline în societate și care putea face acte de dispoziție în

ceea ce privește activitatea și existența SC I.L. SRL era inculpatul L.L.. Astfel,

în procură se menționează că martorul C.C.R., în calitate de asociat unic al SC

I.L. SRL, l-a împuternicit cu puteri depline pe L.L. să îl reprezinte în fața tuturor

instituțiilor competente (dându-și consimțământul pentru toate actele modificatoare

ale actelor constitutive, completarea obiectului de activitate, majorarea sau micșorarea

capitalului social, cesionarea părți sociale, vânzarea și/sau cumpărarea de active);

totodată s-a precizat că mandatul este gratuit, netransmisibil, valabil până la

revocare, acceptat fiind de mandatar. În consecință, instanța reține că inculpatul

L.L., în baza acestei procuri, a devenit administratorul în fapt al SC I.L. SRL.

S-a stabilit faptul că

martorul C.C.R. a fost cunoscut ca o persoană fără posibilități financiare, fără

locuință și care trăiește pe timp de iarnă în adăpostul de noapte din mun. Hunedoara

(d.u.p.). Fiind audiat în legătură cu înființarea societății și activitățile desfășurate

în legătură cu aceasta, martorul C.C.R. a declarat că, în vara anului 2009, un coleg

de adăpost pe nume I.D. i-a prezentat un bărbat care s-a recomandat „L.” și care

era inculpatul L.L., pe care C.C.R. l-a recunoscut după fotografie (fiind întocmit

un proces-verbal în acest sens - d.u.p). C.C.R. a indicat că inculpatul L.L. l-a

întrebat dacă dorește să se angajeze și, pentru că a fost de acord, s-au deplasat

împreună în mun. Sibiu, fiind cazat la Hotel S. pentru câteva zile. Martorul C.C.R.

a mai arătat că la hotelul la care a fost cazat a venit de mai multe ori inculpatul

L.L., care i-a adus mai multe hârtii tipărite pe care l-a pus să le semneze, declarând

că nu poate preciza ce documente a semnat deoarece citește mai greu, însă avea convingerea

că erau documente necesare angajării. C.C.R. a indicat că în perioada în care a

fost la Sibiu, a semnat două documente la un notar, unde a fost dus tot de L.L.,

însă nu a putut preciza ce reprezentau aceste documente. C.C.R. a mai declarat că,

după ce a stat 3 zile în Sibiu, s-a deplasat cu inculpatul L.L. în mun. Arad, iar

ulterior în loc. Szeghed din Ungaria, de unde acesta i-a cumpărat diverse articole

de îmbrăcăminte, după care a fost readus în mun. Hunedoara. În final, martorul C.C.R.

a declarat că nu a avut cunoștință despre faptul că ar fi înființat SC I.L. SRL

Sibiu și că el este administratorul acestei societăți, că nu a desfășurat activități

comerciale cu cereale, neavând cunoștință de activitățile societății, că nu a condus

evidența societății și că nu a încasat de la L.L. sume de bani în perioada 2009-2010,

cu excepția hainelor primite de la acesta și a cheltuielilor cu ocazia deplasărilor

în localitățile Sibiu, Arad și Szeghed. În declarația dată în fața instanței a menținut

integral declarația dată în faza de urmărire penală.

Cu adresa efectuată de

SC P. SRL - Hotel S. Sibiu, s-a dovedit că la această unitatea hoteliera au fost

cazați L.L. în perioada 25-27 mai 2009, și C.C.R. în perioadele 01-04 iunie 2009,

09-12 iunie 2009, 12-17 iunie 2009 (d.u.p.).

Martora C.M., avocatul

care s-a ocupat de întocmirea documentației necesare pentru înființarea SC I.L.

SRL (d.u.p. și dosar instanță), a declarat că, la sfârșitul lunii mai 2009, la cabinetul

său s-au prezentat inculpatul L.L. și martorul C.C.R. și i-au solicitat sprijin

să înființeze o societate comercială. C.M. a arătat că inițiativa înființării societății

și inițiativa încheierii contractului de comodat pentru sediul societății i-a aparținut

inculpatului L.L., despre care a indicat că, prin acțiunile întreprinse, s-a evidențiat

ca fiind persoana care conduce demersurile înființării societății comerciale, acesta

interesându-se de altfel și cum ar putea să îl reprezinte pe administratorul de

drept C.C.R. și să desfășoare activități, fără să fie angajat al societății; plata

serviciilor în vederea înființării SC I.L. SRL Sibiu a fost efectuată tot de către

L.L..

Martorul D.I.D. (d.u.p

și dosar instanță), proprietarul imobilului situat în Sibiu, în care a fost stabilit

sediul social al SC I.L. SRL prin contractul de comodat din 03 iunie 2009, a declarat

că toate datele acestui contract de comodat au fost discutate cu inculpatul L.L.,

care s-a recomandat ca fiind din loc. Orăștie și care i-a comunicat că a fost împuternicit

de administratorul societății. Martorul a mai arătat că nu l-a cunoscut pe C.C.R.

și că, de la data semnării contractului, nu s-a mai întâlnit cu L.L..

Din raportul de constatare

tehnico-științifică grafoscopică din 20 aprilie 2010 (d.u.p.) efectuat cu privire

la actele ce au stat la baza înființării SC I.L. SRL s-a stabilit că scrisul de

mână aparține lui C.C.R..

După înființarea societății,

la data de 15 decembrie 2009, lucrătorii din cadrul Gărzii Financiare, secția județeană

Sibiu au efectuat un control operativ și inopinat la SC I.L. SRL, cu sediul în jud.

Sibiu, iar reprezentantul societății C.C.R. nu s-a prezentat în ciuda invitațiilor

trimise. S-a constatat că SC A.V.C. SRL din Timișoara a achiziționat de la societatea

administrată de martorul C.C.R. produse agricole (orzoaica și grâu) în sumă totală

de 92.731,94 RON din care TVA în sumă de 14.805,94 RON, conform facturilor transmise

de Garda Financiară Timiș. Societatea nu a declarat activitatea desfășurată de la

înființare până la data controlului și au fost doar depuse declarațiile privind

TVA și obligațiile de plată la bugetul de stat aferente lunii iunie 2009, lună în

care a fost înființată firma.

În perioada 19 iunie 2009-30

septembrie 2009, SC I.L. SRL a livrat produse agricole (grâu, porumb, floarea soarelui)

către mai multe societăți, respectiv AC A. SRL din localitatea Sântana jud. Arad,

SC A.V.C. SRL din mun. Timișoara, A.V.P.S. Târnava Mare din localitatea Odorheiu

Secuiesc și SC M.A. SRL din mun. Timișoara. Contravaloarea produselor vândute a

fost achitată de către cumpărători în contul SC I.L. SRL, deschis la Banca R.. Astfel,

AC A. SRL a achitat pentru produsele achitate suma de 1.340.565 RON, SC A.V.C.

SRL a achitat suma de 1.188.226 RON, AVPS Târnava Mare a achitat suma de 33.447

RON și SC M.A. SRL a achitat suma de 229.867 RON. Suma de bani încasată de către

SC I.L. SRL Sibiu pentru tranzacțiile cu cereale în valoare de 2.778.004 RON a fost

ridicată din contul societății în perioada 06 august-22 septembrie 2009 de către

inculpatul L.L. (d.u.p.).

Situația de fapt, astfel

cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu nota de constatare din

15 decembrie 2009 a Gărzii Financiare, secția județeană Sibiu, actele constitutive

ale SC I.L. SRL Sibiu, declarații fiscale, documente contabile privind SC I.L.

SRL Sibiu, documente bancare, procese-verbale de recunoaștere de pe planșa foto

a inculpatului L.L., rapoarte de constatare tehnico-științifică grafoscopică, declarațiile

martorilor.

Intimatul inculpat L.L.

nu a dat declarații în faza de urmărire penală, prevalându-se de dreptul de a nu

face nicio declarație în conformitate cu disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen.,

iar în faza de cercetare judecătorească nu s-a prezentat în fața instanței sustrăgându-se

de la judecată.

Reținând că probele administrate

în cauză fac dovada vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la

pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia au fost avute în vedere criteriile

prev. de art. 72 C. pen..

Referitor la acțiunea

civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Sibiu, instanța de fond a constatat întemeiate în parte pretențiile civile formulate

în cauză, iar în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului

L.L. la plata sumei de 1.676.555 RON despăgubiri civile cu dobânzi și penalități

până la data plății, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.L. SRL Sibiu

prin lichidator SC R.A. SPRL Sibiu.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel, inculpatul L.L. și partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Sibiu.

În apelul inculpatului,

a fost criticată sentința penală atacată pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei

aplicate, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele

reale și personale ale comiterii faptei.

Partea civilă a criticat

sentința penală apelată sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, susținând

că prima instanță a soluționat greșit latura civilă, întrucât din probele dosarului

rezultă că valoarea prejudiciului este în cuantum de 21.743.688 RON, reprezentând

impozite și taxe datorate bugetului general consolidat al statului.

Prin decizia penală

nr. 107/A din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins

ca nefondate apelurile declarate de inculpatul L.L. și partea civilă A.N.A.F. prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței penale nr. 85/2012

pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 7308/85/2011.

A obligat pe inculpat

să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate

de stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

A obligat pe partea civilă

recurentă să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost

corect reținută de instanța fondului, încadrarea juridică dată faptei este justă,

rezultând din probele dosarului că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii

ce i se reține în sarcina.

Referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului, apreciază instanța de apel că a fost corect dozată, avându-se

în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de comitere

a faptei ca și cuantumul ridicat al prejudiciului.

Cu privire la criticile

formulate de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Sibiu, reține instanța de prim control judiciar că nu sunt întemeiate, apreciind

că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, din probele dosarului, rezultând

că prejudiciul produs de inculpat este în sumă de 1.676.555 RON, așa cum în mod

corect a reținut instanța de fond.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen., partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Sibiu, criticile sale vizând netemeinicia deciziei penale atacate, solicitând

a se reține că valoarea prejudiciului este în cuantum de 21.743.688 RON, cu majorări

și penalități până la data plății și de 1.676.555 RON, așa cum în mod eronat au

reținut instanțele inferioare.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că

recursul declarat de partea civilă nu este fondat, urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte de Casație

și Justiție apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța

de fond în baza unei analize atente și obiective a întregului ansamblu probator

administrat în faza de urmărire penală, cât și mod direct și nemijlocit în faza

de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde

situației de fapt stabilite, în mod corect reținând instanța de fond că inculpatul

L.L. se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41, art. 42 C. pen..

Rezultă din probele dosarului

că inculpatul L.L., în calitate de administrator împuternicit al SC I.L. SRL, în

perioada 26 iulie 2009-1 septembrie 2009 a desfășurat activități comerciale prin

societatea respectivă pe care a omis să le evidențieze în actele contabile, ori

în alte documente legale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale,

cauzând în acest mod un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 1.676.555

RON.

Pedeapsa aplicată inculpatului

a fost just individualizată, instanța de fond, având în vedere toate criteriile

generale de individualizare judicioasă a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și anume

gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea și împrejurările

comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul a apelat la o persoană lipsită

de posibilități materiale, care, în schimbul unor sume modice a acceptat să preia

firma, modul premeditat în care inculpatul a organizat întreaga activitate infracțională,

atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal el neprezentându-se

în fața instanțelor, valoarea mare a prejudiciului sunt împrejurări avute în vedere

de instanța de fond și justifică regimul sancționator aplicat inculpatului.

Referitor la criticile

formulate de recurenta parte civilă în raport de modul de soluționare a laturii

civile, apreciază Înalta Curte că acestea nu sunt fondate.

Astfel, în urma controlului

efectuat de inspectorii A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Sibiu la SC I.L. SRL s-a încheiat procesul-verbal din data de 25 iunie 2010, din

care rezultă că pentru facturile identificate și pentru sumele încasate prin cont

bancar s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă de 1.676.555 RON, compusă

din impozit pe profit 377.192 RON, majorări de întârziere aferente impozitului pe

profit 87.872 RON, taxa pe valoarea adăugată de plată 445.794 RON, majorări de întârziere

aferente TVA 104.316 RON, impozit pe veniturile din dividente 531.828 RON, majorări

de întârziere aferente impozitului pe veniturile din dividente 129.553 RON.

Se menționează, de asemenea,

că pentru estimarea veniturilor și a TVA aferente facturilor lipsă s-au stabilit

obligații fiscale suplimentare în sumă de 20.067.133 RON.

Cu privire la suma de

20.067.133 RON, reprezentând prejudiciu estimat, reține Înalta Curte de Casație

și Justiție că prin ordonanța nr. 143/P/2010 din 18 august 2010, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia

a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.C.R. și L.L. sub aspectul comiterii

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13 alin. (1

2

) din

O.U.G. nr. 43/2002.

Rezultă din considerentele

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale că adoptarea acestei soluții a fost

determinată de faptul că suma de 20.067.133 RON reprezintă doar un prejudiciu estimat

în situația în care s-ar fi obținut de către învinuiți anumite venituri fără a fi

impozitate și s-ar fi sustras de la plata obligațiilor fiscale, însă nu s-au identificat

probe pentru a se stabili în mod indubitabil că învinuiții s-ar fi sustras de la

obligații fiscale în acest cuantum.

Se menționează, de asemenea,

că nici datele și informațiile primite de la A.N.A.F. nu au confirmat prejudiciul

în acest cuantum.

Ca atare, având în vedere

că pentru suma de 20.067.133 RON nu s-a dovedit activitatea infracțională a inculpatului

L.L., dispunându-se neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu este prevăzută

de legea penală, reține Înalta Curte că nu se justifică obligarea inculpatului la

plata acestei sume, fapt pentru care va constata că instanța de fond a soluționat

corect latura civilă a cauzei, criticile formulate de recurenta parte civilă sub

acest aspect nefiind în măsură să determine reformarea deciziei penale recurate.

Față de toate argumentele

prezentate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de partea civilă.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Județului Sibiu împotriva deciziei penale nr. 107/A din 27 septembrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpatul L.L..

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie

2013.