ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3866/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3866/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 18 din 18 februarie

2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 3233/85/2012, în

temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de inculpat de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul

D.I.P.

- la o pedeapsă de 3

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi

administrator la o societate comercială) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și

pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi administrator la o

societate comercială) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen.

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) și lit. c (dreptul de a fi administrator la o societate

comercială) C. pen.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească

părții civile SC S.L. IFN cu sediul în Sibiu, str. C.P., județul Sibiu, suma de

41.579 euro sau contravaloarea în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri

civile.

A anulat factura

falsă nr. 200611788 din 4 ianuarie 2007 emisă de G.B. Gmbh.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare din care suma de 50 RON reprezentând onorariu avocat

din oficiu la instanța de judecată.

În considerente

instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului D.I.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. precum și pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului D.I.P. faptul că împreună cu asociatul său învinuitul

C.C., care a fost scos de sub urmărire penală prin același act de trimitere în

judecată, au înființat SC S.S. SRL, administrator fiind inculpatul D.I.P. În

anul 2006 pe această firmă au achiziționat cu suma de 25.000 euro un excavator

marca R. R 290LC-3 din Germania, pe care l-au înstrăinat la 29 decembrie 2006

către SC O. SRL Sibiu cu suma de 494.968 RON. Același excavator la interval de

numai câteva zile, la 11 ianuarie 2007 a fost revândut firmei de leasing SC

S.L. IFN Sibiu, cu suma de 472.038 RON, utilizatorul fiind SC C.G. SRL,

societate care urma a achita ratele lunare aferente. Factura falsă nr.

200611788/2007 a fost întocmită de către administratorul de drept, inculpatul

D.I.P. Astfel la momentul negocierii contractului de leasing, SC S.S. SRL a

prezentat SC S.L. IFN SA Sibiu drept document de proveniență această factură

externă datată la 4 ianuarie 2007, care a fost întocmită în fals de inculpatul

D.I.P. Pe aceasta a înscris în mod nereal că prețul excavatorului este de

109.956 euro, sumă mult supraevaluată față de prețul real, care era de 25.000

euro. La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare inculpatul

D.I.P. și asociatul său, cunoșteau că excavatorul era transferat deja la SC O.

SRL.

Cum după o perioadă

de timp ratele de leasing au încetat a mai fi achitate, SC C.G. SRL fiind

înstrăinată unui cetățean ucrainean și cum excavatorul nu a putut fi

identificat și localizat precum și pentru faptul că SC „O.” SRL a solicitat

rambursarea TVA pentru același excavator, cercetările demarate au relevat că în

realitate excavatorul a fost vândut de două ori, odată către SC O. SRL și a

doua oară SC C.G. SRL de către SC S.S. SRL, administratorul de drept inculpatul

D.I.P. fiind trimis în judecată pentru inducerea în eroare a firmei de leasing

căreia i-a ascuns deliberat că același excavator fusese vândut anterior către

altă societate și prezentându-i în acest scop în fals o factură de achiziție

mult supraevaluată (de la 25.000 euro la 109.000 euro), în scopul de a încasa

prețul astfel majorat.

S-a reținut de

procuror că fapta inculpatului D.I.P. realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune calificată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

Având în vedere că

inculpatul D.I.P. a fost cel care a negociat revânzarea excavatorului către SC

S.L. IFN SA Sibiu și că participația învinuitului C.C. nu a putut fi probată în

afara oricărui dubiu, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. Pe parcursul

cercetării judecătorești învinuitul C.C. a decedat.

Tot neînceperea

urmăririi penale a dispus procurorul și față de cei doi administratori ai SC O.

SRL (M.F.) și SC C.G. SRL (D.P.C. precum și față de R.C.), apreciindu-se că

aceștia nu au fost complicii inculpatului D.I.P. la comiterea infracțiunii de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. comisă în

dauna părții civile SC S.L. IFN SA.

Ca mijloace de probă

procurorul a propus: rezoluția de începere a urmăririi penale,ordonanța de

extindere a urmăririi penale, sesizarea penală, proces-verbal încheiat de

inspectori din cadrul DGFP Sibiu, factura fiscală nr. 07703549 din 11 ianuarie

2007, factura fiscală nr. 07703548 din 29 decembrie 2006, raportul de evaluare

al excavatorului, Contractul de leasing financiar nr. 6265 din 26 iunie 2007

dintre SC I.L. IFN SA și SC O. SRL Sibiu, declarațiile martorilor B.O. și

R.L.M., plângerea penală a SC S.L. IFN SA, factura fiscală nr. 07703549 din 11

ianuarie 2007, factura fiscală nr. 07703548 din 29 decembrie 2006, Contractul

de leasing financiar dintre SC S.L. IFN SA și SC C.G. SRL nr. 342 din 11 ianuarie

2007, raport de evaluare, proces verbal încheiat de DGFP Sibiu, act constitutiv

SC S.S. SRL Sibiu, certificat constatator SC S.S. SRL Sibiu, raport de

constatare tehnico-științifică a scrisului inculpatului, facturile de

achiziție, declarația de parte vătămată a SC S.L. IFN Sibiu, declarațiile

martorilor Z.R., M.F., R.C. și D.P., declarația inculpatului D.I.P., cazierul

inculpatului.

Partea vătămată SC

S.L. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 74.151 euro reprezentând soldul

rămas neacoperit din contractul de leasing, prejudiciul total fiind de 472.038

RON.

Pe parcursul

cercetării judecătorești au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu

Z.R. și M.F. precum și martorii din lucrări B.O. Au fost de asemenea audiați

martorii propuși de acuzare R.L. și martorii propuși de inculpatul D.I.P.,

R.C., D.G.F. și F.D.

S-a audiat inculpatul

D.I.P. și reaudiat la cererea sa, înainte de dezbaterea în fond a cauzei,

acesta negând că ar fi dorit să înșele partea civilă și apreciind că vinovat de

întreaga activitate infracțională se face asociatul său. Nu a negat că el a

întocmit factura falsă de proveniență a excavatorului.

Partea civilă și-a

redus pretențiile la suma de 41.579 euro, echivalent în RON 185.000 RON.

Asupra dosarului de

față instanța a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 29

decembrie 2006 SC S.S. SRL Sibiu administrator de drept fiind D.I.P. și ca

asociat - învinuitul C.C. au efectuat un import având ca obiect un excavator

marca H.R. R 290LC-3, iar anul de fabricație fiind 2005.

Acest excavator a

fost cumpărat din Germania cu suma de 25.000 euro de la G.B. GMbH, așa cum

reiese din Factura nr. 200611788 din 30 noiembrie 2006.

Inculpatul D.I.P. a

semnat declarația de valoare, atestând personal că excavatorul a fost

achiziționat cu suma de 25.000 euro. Tot cu ocazia perfectării documentației

pentru importul acestui utilaj, a fost prezentată organelor vamale și o

declarație de export emisă de autoritățile germane, declarație în care bunul

are valoarea stabilită de 25.000 euro, clauza de livrare fiind „E.W.” (la

poarta fabricii).

La data de 29

decembrie 2006, excavatorul a fost vândut către SC O. SRL Sibiu, în baza

facturii fiscale seria SB WCD cu nr. 01703548 din 29 decembrie 2006, cu valoare

de 494.0968,21 RON, sumă achitată de societate prin bancă. Factura a fost emisă

de asociatul C.C., iar la data de 29 decembrie 2006 același asociat a și

încasat suma de 488.000 RON în numerar, din contul societății SC S.S. SRL, pe

baza de cerere de retragere de numerar.

Privitor la

tranzacționarea acestui utilaj către SC O. SRL Sibiu, inculpatul D.I.P. a

susținut că asociatul său s-a ocupat singur de această vânzare, el neavând nici

o contribuție, susținere contrazisă de declarația martorului M.F. care a

precizat la urmărire penală și la instanță că negocierile le-a purtat cu ambii

reprezentanți ai firmei vânzătoare, discutând atât cu inculpatul D.I.P. cât și

cu C.C. În plus, la urmărire penală a menționat că inculpatul D.I.P. i-a

prezentat mai multe reviste de specialitate din care reieșea că prețul de piață

unui astfel de utilaj este de circa 100.000 euro. Suma de 494.968 RON pe care

în final a achitat-o către SC S.S. SRL este apropiată de suma precizată de

inculpatul D.I.P., ca fiind valoarea reală a unui astfel de excavator.

Martorul M.F. a mai

arătat că pentru a plăti această sumă, a făcut un credit bancar la CEC pentru

suma de 250.000 RON, iar diferența a provenit din creditarea sa a societății SC

O. SRL. Pentru că nu a reușit să efectueze prea multe lucrări cu acest utilaj,

a solicitat învinuitului C.C. să-l sprijine și să închirieze acest utilaj.

Acesta i-a spus că a găsit o persoană dispusă să închirieze utilajul în orașul

Turnu Severin,, iar martorul M.F. i-a permis lui C.C. să ducă acolo utilajul,

iar ulterior a aflat că s-a defectat și a fost nevoit să-l readucă la Sibiu.

În calitate de

administrator la SC O. SRL, martorul M.F. a solicitat rambursarea TVA pentru

excavatorul H.R. R290LC-3, iar organele de inspecție fiscală au constatat prin

Procesul-verbal nr. 404632 din 12 decembrie 2008, faptul că SC O. SRL nu poate

prezenta faptic acest utilaj, că nu a dispus niciodată de acest bun, și că

urmare a demersurilor efectuate de inspectorii fiscali ai DGFP Sibiu a reieșit

că același excavator a fost vândut de furnizor către doi clienți (SC O. SRL și SC

C.G. SRL). Pentru acest motiv au propus respingerea cererii de rambursare a

TVA-ului în sumă de 79.029 RON solicitată de către SC O. SRL și totodată s-a

formulat plângere penală la Parchetul Sibiu pentru cercetarea dublei vânzări a

utilajului.

Demarându-se

cercetările în dosar, a rezultat că revânzarea utilajului a fost reală.

Astfel, la data de 11

ianuarie 2007, adică la nici două săptămâni de la prima vânzare a excavatorului

către SC O. SRL (care a avut loc la 29 decembrie 2006), inculpatul D.I.P. a

vândut același excavator firmei de leasing SC S.L. IFN SA, întocmind personal

factura WCD nr. 7703549 din 11 ianuarie 2007, cu suma de 472.038 RON.

Societatea de leasing

a încheiat un contract de leasing financiar cu SC C.G. SRL care a fost

reprezentată de martorul R.C. (fostul soț al administratoarei de drept D.P.C.),

acesta fiind și cel care l-a însoțit pe martorul Z.R. reprezentantul societății

de leasing la locul unde se afla excavatorul (respectiv terenul viran din

Cartierul Ș. la baza sportivă a pompierilor) pentru a întocmi documentația

necesară pentru asigurarea utilajului.

SC S.L. IFN SA Sibiu,

a achitat în întregime către SC S.S. SRL contravaloarea excavatorului în sumă

de 427.038,64 RON, prin instrument bancar, iar 400.000,00 RON din aceasta sumă

a fost ridicată în numerar de către învinuitul C.C., din contul societății pe

bază de cerere de retragere numerar.

La momentul

negocierii contractului de leasing, inculpatul D.I.P., în calitate de

reprezentant și administrator al SC S.S. SRL, a prezentat drept document de

proveniență a utilajului o factură externă pretins emisă de G.B. BMbH și datată

4 ianuarie 2007 cu nr. 200611788 din care rezultă că SC S.S. Sibiu a

achiziționat excavatorul H.R. R290-LC 3, cu seria E 0172, cu suma de 109.956

euro, împrejurare nereală și prezentată în fals de către inculpat, factură ce a

produs consecințe juridice.

Aceasta a fost

singura factură avută în vedere la momentul negocierii contractului de leasing,

fiind determinantă la fixarea prețului de vânzare cumpărare de la SC S.S. SRL

către SC S.L. IFN SA Sibiu.

În condițiile în care

seria și numărul de la excavator precum marca și tipul sunt identice pe ambele

facturi, atât pe cea reală cât și pe cea falsă, pe prima factură, prezentată

organelor vamale existând și declarație vamală externă cu valoarea de 25.000

euro ca și preț de vânzare-cumpărare, valoare ce a fost certificată de

inculpatul D.I.P. prin declarația de valoare în vamă, se poate concluziona că

inculpatul D.I.P. a urmărit supraevaluarea bunului în cauză în scopul obținerii

unui venit injust prin vânzarea utilajului către SC S.L. IFN SA Sibiu, prin

prezentarea celei de a doua facturi false către partea civilă.

Cele arătate mai sus

au fost confirmate și de faptul că operațiunea de import nu a fost purtătoare

de TVA, întrucât inculpatul D.I.P., administratorul SC S.S. SRL Sibiu, a

prezentat un certificat exonerator de plata TVA emis de DGFP Sibiu, iar factura

reală emisă de G.B. BMbH are înscris anul 2006 drept an al emiterii, ceea ce

contrazice factura prezentată de inculpat către SC S.L. IFN SA și care poartă

data de 4 ianuarie 2007 ca dată a emiterii ei, ceea ce evident este un fals.

Prin prezentarea unei

facturi de achiziție falsă ce atestă drept document de proveniență o factură

externă emisă de G.B. BMbH datată 4 ianuarie 2007, cu numărul XX, din care

rezultă că SC S.S. SRL Sibiu a achiziționat excavatorul H.R. R290 - LC 3, cu

seria E 172 cu suma de 109.956 euro, față de prețul real de 25.000 euro,

inculpatul D.I.P. a indus în eroare SC S.L. IFN SA prin supraevaluarea bunului

în scopul obținerii unui venit injust, în condițiile în care același utilaj era

vândut deja către o altă societate (SC O. SRL).

A fost cert că la

momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre SC S.S. SRL cu SC

S.L. IFN SA s-a realizat inducerea în eroare a acestei societăți, în condițiile

în care bunul fusese deja scos prin acte de comerț din patrimoniul SC S.S. SA

și transferat în patrimoniul societății menționate mai sus.

A fost efectuată o

constatare tehnico-științifică cu nr. 67.347 C din 12 august 2009, care a

confirmat că inculpatul D.I.P. a fost persoana care a întocmit și semnat

factura de vânzare a excavatorului către SC S.L. IFN Sibiu (a se vedea în acest

sens și îndreptarea de eroare materială evidentă strecurată).

Starea de fapt expusă

a fost probată prin documentele de la dosar menționate mai sus și este

confirmată și de declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și

cercetare judecătorească.

Astfel martorul B.O.

și R.L. au arătat că atât inculpatul D.I.P. cât și asociatul său C.C. s-au

implicat în vânzarea unor utilaje către SC O. SRL; aceeași împrejurare a

rezultat și din depoziția administratorului SC O. SRL, martorul M.F. care a

arătat fără putință de tăgadă că despre vânzarea excavatorului marca H.R. R290LC-3,

s-au ocupat ambii inculpați, atât inculpatul D.I.P. cât și C.C., astfel că din

această perspectivă, instanța a înlăturat ca total nesinceră și neadevărată

afirmația inculpatului D.I.P., în sensul că el nu ar fi avut cunoștință despre

înstrăinarea excavatorului către SC O. SRL, și că de această vânzare s-ar fi

ocupat exclusiv asociatul său, învinuitul C.C.

Martorul F.D.

administratorul SC S.L. SRL a relatat că își amintește că inculpatul D.I.P. s-a

prezentat la societatea de leasing în calitate de vânzător al unui excavator

marca H.R. R290LC-3 împreună cu martorul R.C., în calitate de cumpărător al

acestui utilaj, cu solicitarea de a se asigura finanțarea pe societatea SC C.G.

SRL - administrată de D.P., soția lui R.C. În acest scop, firma de leasing prin

angajatul său, martorul Z.R. a făcut o deplasare la locul unde era parcat acest

excavator (Cartierul Ștrand din municipiul Sibiu), l-au fotografiat, s-a

încheiat proces-verbal de recepție și s-a predat utilajul către SC C.G. SRL

prin martorul R.C. Achiziția a fost în jurul sumei de 5 miliarde ROL vechi,

respectiv 109.000 euro. Martorul a arătat că de vânzarea acestui utilaj s-a

ocupat exclusiv inculpatul D.I.P. și nu C.C.

Factura prezentată de

inculpatul D.I.P. ca și preț al utilajului a fost cea cu nr. 20611788 din 4

ianuarie 2007 și a atestat un preț superior față de cel cu care a fost

achiziționat în mod real utilajul din Germania (a se vedea și Raportul de

constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 67447 din 12 august 2009

efectuat în dosar).

Martorul R.C. a fost

departe de a fi un martor credibil, pe motiv că este trimis în judecată și

judecat în prezent în calitate de inculpat, în mai multe dosare aflate pe rolul

Tribunalului Sibiu (chiar de către această instanță) Alba, Hunedoara, pentru săvârșirea

unor infracțiuni de înșelăciune calificată prin inducerea în eroare a unor

firme de leasing care au achiziționat utilaje de același tip cu cel ce face

obiectul dosarului și pe care acesta le-a înstrăinat ulterior unor firme

fantomă, prejudiciile cauzate fiind impresionante, de ordinul milioanelor de

euro (exemplu-dosarul 10933/85/2012 al Tribunalului Sibiu precum și

Rechizitoriile nr. 97/D/P/2010 DIICOT-BT Alba Iulia și nr. 111/P/2010 al DNA

Alba)

Făcând abstracție de

această împrejurare și dând eficiență doar calității de martor în acest dosar,

instanța a reținut că acesta a achiziționat în numele SC C.G. SRL, pe firma

fostei sale soții D.P.C., de la inculpatul D.I.P. și C.C. un escavator marca

H.R. R290LC-3, excavator care nu a ajuns niciodată în proprietatea sa, fiind

închiriat. A mai declarat că știa și a aflat că același excavator a fost

anterior vândut de către D.I.P. și C.C. către SC O. SRL prin administratorul

său M.F. Discuțiile le-a purtat atât cu inculpatul D.I.P. cât și cu C.C. A mai

relatat martorul că în realitate acest excavator nu a fost predat niciodată

firmei SC C.G. SRL (deși există un proces-verbal de predare-primire), dar în

realitate, această operațiune nu a avut loc.

A arătat martorul

R.C., iar dovezile cu înscrisuri au confirmat acest lucru, că au fost achitate

ratele către SC S.L. IFN SA doar 11 luni, după care această firmă (SC C.G. SRL)

a încetat plățile întrucât, firma a fost cesionată; această împrejurare este

reală și rezultă din procesul-verbal de predare a utilajului către cetățeanul

ucrainean R.D., noul administrator la SC C.G. SRL. Acestui cetățean străin i-au

fost predate și alte 14 utilaje luate în leasing, contractele în derulare fiind

în sumă de 4.817.042 RON și cu o dobândă de 1.1799.731 RON.

În drept, instanța a

reținut că inculpatul D.I.P. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. constând în

aceea că, la data de 11 ianuarie 2007, în calitate de administrator al SC S.S.

SRL, a indus în eroare partea civilă SC S.L. IFN SA Sibiu, prin vânzarea unui

excavator marca H.R. R290LC-3 având o valoare supraevaluată de la 25.000 euro

la 109.956 euro, prin inducerea acesteia în eroare atât cu privire la prețul

utilajului, cât și cu privire la faptul că utilajul ar mai fi în patrimoniul SC

S.S. SRL, folosind ca mijloc fraudulos o factură falsă, care atestă prețul

utilajului și creând un prejudiciu de peste 200.000 RON.

Fapta acestui

inculpat de a prezenta în fals factura externă pretins emisă de G.B. GmbH și

datată 4 ianuarie 2007 pentru suma de 109.956 euro, față de prețul real de

25.000 euro, a realizat elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals

prev. de art. 291 C. pen.

Față de inculpatul

D.I.P. s-a făcut aplicația art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind în concurs

real.

Așa cum s-a arătat

deja, în baza probelor testimoniale administrate și având în vedere

înscrisurile menționate, instanța a înlăturat ca nesincere și neadevărate

susținerile inculpatului D.I.P. prin care arătat că nu a avut vreo contribuție

la comiterea infracțiunilor, minimalizând participația sa și precizând că numai

învinuitul C.C. a comis infracțiunile pentru care este cercetat.

Instanța a avut în

vedere la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului D.I.P.

criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 52 și 72 C.

pen., limitele de pedeapsă prev. de lege privind infracțiunile reținute în

sarcina acestuia, mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, precum și urmările

efectiv produse prin infracțiunea comisă.

Referitor la

rezultatul produs, instanța a reținut că încadrarea juridică corectă a

infracțiunii comise de către inculpatul D.I.P. este cea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și nu cea prev. de art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. pen. Inculpatul a solicitat prin apărătorul ales recalificarea

infracțiunii de înșelăciune, motivat de faptul că pe parcursul cercetării

judecătorești, partea civilă SC S.L. IFN SA și-a redus cuantumul prejudiciului

de la 74.151 euro la 41.579 euro.

În temeiul art. 334

C. proc. pen. instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a

infracțiunii, având în vedere că partea civilă a fost înșelată cu privire la

valoarea reală a utilajului, fiind indusă în eroare atunci când a cumpărat

utilajul ca urmare a facturii prezentată în fals de inculpat, cu suma de

109.956 euro, sumă pe care a și plătit-o partea civilă, (deși în realitate

acesta avea o valoare de 25.000 euro); diminuarea pe parcursul cercetării

judecătorești a valorii prejudiciului, nu conduce la o recalificare a

infracțiunii, câtă vreme prețul achitat a fost de peste 200.000 RON.

Față de împrejurarea

că inculpatul D.I.P. a avut o conduită bună înainte de săvârșirea

infracțiunilor, că s-a prezentat în fața instanței pe parcursul procesului penal,

s-a reținut în sarcina sa dispozițiile art. 74 lit. a) și c C. pen., având în

vedere totodată și datele ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de

Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Sibiu și care atestă

perspectivele medii ale acestuia de reintegrare în societate.

Așa fiind, s-au

aplicat pedepse moderate, în regim de penitenciar, precum și pedeapsa

complementară, după cum urmează:

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul

D.I.P., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi

administrator la o societate comercială) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca și

pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi administrator la o

societate comercială) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi administrator la o societate

comercială) C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă, instanța a reținut că SC S.L. IFN SA s-a constituit parte civilă

cu diferența între suma achitată de 427.038,64 RON și valoarea de piață a

utilajului, plus sumele pe care le-a încasat în urma derulării Contractului de

leasing nr. 342 din 11 ianuarie 2007 ca avans (128.111,14 RON) și cele 15 rate

lunare achitate (23.927 RON).

Suma solicitată de

partea civilă nu a mai fost contestată de către inculpatul D.I.P. și nu a mai

solicitat efectuarea expertizei care să ateste o altă valoare a excavatorului

decât cea calculată de expertul evaluator al părții civile, deși inițial a

susținut că valoarea de piață a utilajului nu ar fi fost corect calculată.

Așa fiind, instanța a

avut în vedere că prejudiciul încercat de partea civilă este dovedit și se

ridică în prezent la suma solicitată de aceasta și anume 41.579 euro sau

contravaloarea în RON la data plății, așa cum a fost el calculat conform

documentelor atașate la dosar.

Așa fiind s-a admis

acțiunea civilă și se a fost obligat inculpatul la plata sumei de 41.579 euro

sau contravaloarea în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri civile

reprezentând prejudiciul nerecuperat din suma totală cu care s-a constituit

parte civilă.

S-a avut în vedere că

nu există parte responsabilă civilmente în dosar, firma SC S.S. SRL fiind

radiată.

Față de împrejurarea

că s-a dovedit că Factura nr. 200611788 din 4 ianuarie 2007 emisă de G.B. GmbH

este falsă s-a dispus anularea acesteia

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 50 RON reprezentând onorariu

avocat din oficiu la instanța de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpata D.I.P.

Prin apărătorul

desemnat din oficiu inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, aplicarea prevederile art.

C. pen. având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale,

existând cazierul judiciar al inculpatului din care rezultă că are o condamnare

pentru care a fost reabilitat.

Curtea de Apel

examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate, precum și

din oficiu ca urmare a caracterului devolutiv a apelului, a constatat că apelul

declarat de inculpatul D.I.P. este nefondat și a fost respins, din următoarele

considerente:

Pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța

de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel, s-a reținut

că la data de 29 decembrie 2006 SC S.S. SRL Sibiu având ca administrator de

drept pe inculpatul D.I.P. și ca asociat pe învinuitul C.C. a efectuat un

import având ca obiect un excavator marca H.R. R 290LC-3, anul de fabricație

fiind 2005.