ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 26/27 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 1343/85/2012, s-au hotărât următoarele: A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății din două acte materiale de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în două infracțiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. precum și recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41,42 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., formulată de inculpată.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), a fost condamnată inculpata A.I.C. la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. 4 acte materiale), a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus că inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 5 iulie 2011. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligată inculpata să plătească despăgubiri civile după cum a urmat: către SC CDV I. SRL, suma de 31.173,09 RON; către A.H. SRL - Hotel R. Sibiu, suma de 7.451,98 RON plus dobânda legală până la data plății integrale; către M&L G. SRL Brașov, suma de 38.395,41 RON; către B&B C. SRL, suma de 2.789 RON; către D. SRL Sibiu, suma de 11.892 RON; către N.L.D.
SRL București, suma de 106.279,89 RON. A fost respinsă cererea formulată de partea civilă SC D. SRL de acordare a daunelor morale în cuantum de 10.000 RON. În baza art. 445 C. proc. pen. au fost anulate înscrisurile false, respectiv Ordinele de plată nr. 183 din 1 septembrie 2010; nr. 39 din 2 septembrie 2010; nr. 53 din 3 septembrie 2010 și 83 din 1 septembrie 2010 emise de SC T.W.G. SRL. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului sentinței, la data rămânerii definitive a acesteia pentru a se face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului. S-a dispus comunicarea sentinței Direcției Generale a Finanțelor Publice în vederea înscrierii inculpatului în cazierul fiscal în conformitate cu art. 6 alin. (1 1 ) din O.G.
nr. 75/2001 republicată. În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată s-a dispus comunicarea și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu a sentinței de condamnare. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 50 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu la instanța de judecată. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.500 RON către SC N.L.D. SRL București cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 190 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1250 RON către martorul I.C.I.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emis la data de 03 februarie 2012 și înregistrat la prima instanță sub Dosar nr. 1343/85/2012, la data de 10 februarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A.I.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (6 acte materiale), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006. S-a reținut prin actul de trimitere în judecată că inculpata A.I.C. este administrator la SC T.W. SRL, societate aflată în prezent în faliment.
În cursul anului 2009 inculpata A.I.C. a înființat pe societatea mamei sale, respectiv SC A.T. SRL - revista G.M. Ulterior în anul 2010 ultimul număr al revistei) a apărut pe SC T.W. SRL. La data de 12 noiembrie 2009 inculpata A.I.C. s-a prezentat la sediul SC CDV I. SRL București, recomandându-se în mod nereal ca fiind reprezentantul SC A.T. Sibiu și a solicitat tipărirea unui nr. de 1.700 exemplare pentru revista G.M., servicii pentru care societatea furnizoare a emis factura fiscală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 pe numele SC A.T. SRL. La data de 19 ianuarie 2009 la solicitarea inculpatei, factura a fost anulată, serviciile prestate de partea vătămată fiind facturate prin factura cu nr. 127 din 19 noiembrie 2009 pe SC I.W.G.
SRL Brașov. Pentru plata acestora inculpata a emis biletele la ordin cu nr. X și nr. X1. La data de 13 ianuarie 2010 instrumentele de plata introduse spre decontare au fost refuzate la plata întrucât IBAN-ul plătitorului era invalid. Cu valoarea prejudiciului de 38.122 RON SC CDV I. s-a constituit parte civilă în procesul penal. În perioada 1 - 3 septembrie 2010, inculpata A.I.C., în calitate de reprezentant al SC T.W.G. SRL a organizat un eveniment monden în cadrul Hotelului R. din Sibiu, pentru care a închiriat mai multe camere și apartamente. La data de 2 septembrie 2010, inculpata a trimis prin fax către SC A.H. SRL - Hotel R. Sibiu Ordinul de plata nr. 39 din 2 septembrie 2010, în valoare de 6.576,98 RON, în vederea achitării contraserviciilor de cazare pe care le solicitase anterior, ordin de plata care prezenta de asemenea viza falsificată a BL România.
A doua zi inculpata a mai înaintat părții vătămate, pentru plata acelorași servicii hoteliere, încă un Ordin de plată cu nr. 53 din 3 septembrie 2010, în valoare de 2500 RON, purtând de asemenea viza falsificată a LB România, în final serviciile prestate de către partea vătămată nefiind achitate. După constatarea fraudei de către reprezentanții SC A.H. SRL, inculpata a încercat menținerea acestora în eroare, prin propunerea de a le emite un nou ordin de plată pe numele SC C. S C. SRL, societate aflată în inactivitate temporară încă din cursul anului 2009. Din totalul sumei de 10.621,74 RON inculpata a achitat în numerar la recepția hotelului suma de 369,76 RON, rămânând un rest de plată de 7.451,98 RON.
Valoarea prejudiciului s-a ridicat la suma de 7.451,98 RON suma cu care SC A.H. se constituie parte civilă în procesul penal. La data de 3 august 2010, inculpata A.I.C. s-a prezentat la magazinul aparținând SC M&L G. SRL Brașov, în calitate de administrator al SC T.W.G. SRL, de unde a achiziționat bijuterii în valoare de 38.395,41 RON, întrucât reprezentanții părții vătămate au condiționat predarea bijuteriilor de plata imediată a acestora, inculpata a prezentat o copie a Ordinului de plată cu nr. 183 din 1 septembrie 2010, purtând viza Băncii LB, care fusese însă falsificată, aspect confirmat ulterior și de către unitatea bancară. Mai mult, la acea data societatea inculpatei se afla în insolvență de mai multe luni, iar ultimele tranzacții înregistrate pe contul acesteia datau din cursul lunii septembrie 2009. Valoarea prejudiciului s-a ridicat la suma de 38.395,41 RON, suma cu care SC M&L G. s-a constituit parte civilă în procesul penal.
La data de 24 august 2010, inculpata A.I.C. s-a prezentat la bijuteria aparținând SC B&B C. din incinta supermarket R., unde, sub pretextul că va face o promovare gratis a bijuteriilor, respectiv le va fotografia și le va pune în revista G. magazine, a primit bijuterii în valoare de 2.789 RON, pe care însă nu le-a mai restituit. Inculpata a amanetat aceste bijuterii la o casa de amanet, iar banii rezultați i-a folosit în interes personal. Valoarea prejudiciului s-a ridicat la suma de 2.789,95 RON suma cu care SC B&B C. s-a constituit parte civilă în procesul penal La data de 25 august 2010 inculpata s-a prezentat la punctul de lucru al SC D. SRL Sibiu, în calitate de administrator al SC T.W.G.
SRL, unde, sub motivația ca dorea promovarea în cadrul revistei sale a bijuteriilor comercializate de partea vătămată, i-a determinat pe reprezentanții societății să-i predea mai multe bijuterii, în valoare totală de 16.892 RON, pe care urma să le restituie a doua zi, lucru care nu s-a mai întâmplat. Ulterior inculpata a amanetat aceste bijuterii la o casa de amanet din cartierul V.A. din municipiul Sibiu, iar banii rezultați i-a folosit în interes personal. Ulterior inculpata a făcut o plată parțială către SC D. SRL în valoare de 5.000 RON. Valoarea prejudiciului s-a ridicat la suma de 11.892 RON, sumă cu care SC D. SRL - s-a constituit parte civilă în procesul penal La data de 2 septembrie 2010, inculpata s-a prezentat la sediul SC N.L.D.
SRL București, în calitate de reprezentant al SC T.W.G. SRL, de unde a achiziționat un număr de 5 telefoane de lux marca V. în valoare de 106.279, 89 RON, pe care le-a înstrăinat ulterior la prețuri mult diminuate către diferite persoane care se ocupa cu comercializarea unor astfel de bunuri. Valoarea prejudiciului s-a ridicat la suma de 106.279,89 RON, sumă cu care SC N.L. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal. S-a susținut de procuror că după săvârșirea faptelor inculpata A.I.C. a distrus stampila cu care aplica viza băncii în fals pe ordinele de plată. Referitor la infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, inculpata A.I.C. a declarat că nu cu rea-credință a refuzat predarea documentelor SC T.W.G.
SRL către lichidatorul judiciar, ci aceste documente se afla la fostul asociat, care a refuzat sa i le predea. Pe parcursul cercetărilor, inculpata A.I.C. a recunoscut faptele în materialitatea lor, dând uneori conotații diferite privind vinovăția sa. În drept, s-a reținut de procuror că fapta inculpatei A.I.C. care în perioada 12 noiembrie 2009 - 2 septembrie 2010 a indus în eroare un număr de - 6 societăți comerciale (6 acte materiale), prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, precum și prin folosirea de calități mincinoase, obținând astfel un folos material injust și pricinuind o pagubă totală 209.931,23 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a precizat că fapta inculpatei A.I.C., care la data de 1 septembrie 2010, 2 septembrie 2010 și 3 septembrie 2010 a emis în vederea achitării către SC M&L G. SRL Brașov și SC A.H. SRL, a bijuteriilor și respectiv contraserviciilor de cazare, Ordinele de plată nr. 183 din 1 septembrie 2010, 39 din 2 septembrie 2010 și 53 din 3 septembrie 2010 ce prezentau viza falsificată a BL România (3 acte materiale), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpata a fost trimisă în judecată în calitate de administrator al SC T.W.G. SRL, cu rea-credință a refuzat să predea documentele societății către lichidatorul judiciar, în vederea deschiderii procedurii de insolvență, faptă despre care procurorul a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Ca mijloace materiale de probă, procurorul a depus la dosarul cauzei: plângerea și declarațiile părții vătămate C.D. (SC CDV I. SRL), facturile aferente tipăririi revistei „G.M."; plângerea SC A.H. SRL - Hotel R. Sibiu, facturile, bonurile ce relevă cuantumul serviciilor prestate în favoarea evenimentului organizat de către inculpată, răspunsul BL România, din care rezultă că ștampila nu aparține băncii; declarațiile martorilor D.A., P.L., P.D., angajați ai SC A.H., care au participat la evenimentul organizat de inculpată; plângerea și declarația părții vătămate B.K.A., administrator al SC M&L G. SRL, facturile din care rezultă cantitatea de bijuterii luată de inculpată, declarațiile martorilor S.A.
și B.M., lucrătorii comerciali de la punctul de lucru de unde au fost ridicate bijuteriile, declarațiile martorului K.Ș., care a dus-o pe inculpată la bijuteria sus-menționată; plângerea și declarația părții vătămate M.F.B., director general al SC B&B C. SRL de unde inculpata a ridicat mai multe bijuterii în valoare de 2.789,5 RON, facturile aferente, declarațiile martorilor T.L., responsabila magazinului, B.Ș.F., vânzătoare la punctul de lucru al societății; plângerea și declarația părții vătămate D.I., administrator al SC D. SRL, declarația martorei S.V., lucrător comercial al societății de unde inculpata a ridicat bijuteriile, facturile aferente, declarația martorei I.M., lucrător comercial al societății; plângerea și declarația părții vătămate S.N., administrator al SC N.L.D.
SRL, de unde inculpata a luat telefoanele marca „V.", facturile aferente, declarația martorei L.M., angajată a societății care i-a predat telefoanele inculpatei, corespondența pe e-mail între inculpată și martora L.M.; plângerea părții vătămate I.C.I., lichidator judiciar, căruia inculpata refuză să îi predea actele și documentele societății necesare deschiderii procedurii falimentului; declarația martorei A.G., mama inculpatei; declarația martorei D.C., care știa că inculpata primise comandă pentru telefoanele „V." de la un cetățean italian, însă acesta nu a mai răspuns la telefon; declarațiile inculpatei care recunoaște faptele comise, susținând însă că nu a avut intenția de a înșela pe nimeni.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii D.A.M., P.F.L.I., Ș.A., B.M., S.V., K.Ș., B. (fostă M.) L., N. (fostă F.) A., S. (fostă I.) M.C., I.C.I., I.G.A., D.C., care au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și inculpata A.I.C. care nu a negat faptele descrise. Privitor la infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 a apreciat că nu a cunoscut despre intrarea în faliment a SC T.W.G. SRL. Prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpata A.I.C. a fost administratorul firmei SC T.W.G. SRL, firmă care în prezent a fost radiată. În cursul anului 2009, inculpata A.I.C. s-a prezentat la sediul SC C.D.V. I. SRL București, recomandându-se nereal că este reprezentanta firmei SC A.T. Sibiu (firma mamei sale) și a solicitat tipărirea unui număr de 1700 exemplare pentru revista G.M. Inculpata a emis factura fiscală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 în numele SC A.T. SRL, iar la data de 19 ianuarie 2009, la cererea sa, factura a fost anulată, iar serviciile prestate de partea vătămată SC C.D.V. I. SRL au fost refacturate pe SC T.W.G. SRL Brașov. Pentru plata acestora, inculpata a emis două bilete la ordin cu seria UGB XX nr. X și respectiv nr. XXX. Ambele instrumente bancare au fost refuzate la plată, întrucât IBAN-ul plătitorului era invalid. Partea vătămată SC C.D.V. I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 38.122 RON, iar ulterior și-a diminuat pretențiile la suma de 31.173,09 RON, motivat de faptul că urmare unui proces comercial derulat a încasat diferența până la suma solicitată inițial. Din declarația martorului C.D. a reieșit că inculpata A.I.C. a menționat deliberat eronat în cuprinsul Contractului nr. 5/2009 încheiat cu SC T.W.G. SRL sediul societății și contul curent al acestei firme precum și faptul că, pentru cele două bilete la ordin emise de inculpată nu exista cont deschis la acea bancă, așa după cum martorului i-a comunicat fostul asociat al inculpatei pe SC T.W.G. SRL, L.M. A mai relatat martorul că inculpata A.I.C. a completat în fața lui toate rubricile, iar privitor la calitatea cu care i s-a prezentat inițial, a arătat că aceasta a susținut în mod nereal că ar fi administratorul SC A.T. SRL, împrejurare despre care a aflat prin demersul personal întreprins la Registrul Comerțului. Prejudiciul produs SC C.D.V. I. SRL în sumă de 38.122 a fost probat cu înscrisurile de la dosar urmând ca inculpata să fie obligată la plata acestei sume.
În perioada 1 septembrie - 3 septembrie 2010 inculpata A.I.C., în calitate de reprezentantă al SC T.W.G. SRL a organizat un eveniment monden „F.F.S.” în cadrul Hotelului R. din Sibiu, pentru care a închiriat mai multe camere (9) și apartamente (6) precum și sala de conferințe. Pentru achitarea serviciilor inculpata a emis două ordine de plată despre care s-a dovedit că nu aparțin LB și din totalul de plată de 10.621,79 RON, inculpata A.I.C. a achitat numerar la recepția hotelului suma de 3.169,76 RON, rămânând neacoperită suma de 7.541,98 RON, așa cum rezultă din constituirea de parte civilă a SC A.H. SRL. Inducerea și menținerea în eroare a părții civile pe parcursul executării contractului s-a realizat prin prezentarea unor instrumente de plată care s-au dovedit a purta viza falsificată a BL România, despre care instrumente bancare inculpata a afirmat cu prilejul audierii sale, că le-a printat de pe internet. Privitor la ștampilă, inculpata a avut o atitudine oscilantă, nesinceră, în declarația de la procuror susținând că o avea de la o prietenă a mamei sale și a rămas la domiciliu lor, apoi în fața instanței susținând neadevărat că ordinele de plată descărcate de pe internet, aveau și ștampila băncii. După ce reprezentanții SC A.H. SRL au constatat că cele două ordine de plată (nr. 39 din 2 septembrie 2010 în valoare de 6.576,98 RON și respectiv nr. 53 din 3 septembrie 2010 în valoare de 2.500 RON) au fost falsificate, inculpata A.I.C. a încercat menținerea în eroare a acestora prin propunerea de a le emite un nou ordin de plată, pe numele unei alte societăți SC C. S C. SRL, societate aflată în inactivitate temporară din anul 2009. Pentru acest motiv, așa cum a rezultat din conținutul plângerii penale formulate de partea vătămată și din declarațiile martorei audiate D.A.M. inculpata a emis ordine de plată false pentru a derula și menține în eroare partea civilă privitor la posibilitățile sale de plată; deși pe parcursul cercetării judecătorești au existat discuții referitoare la împrejurarea că fotomodelele care au fost cazate la hotelul R. de către inculpată și care au participat la evenimentul organizat de către aceasta trebuiau sau nu să își plătească și consumația făcută (inclusiv consumația cu minibarul din cameră), relevant în opinia instanței rămâne emiterea în fals de către inculpată a celor două instrumente bancare cu prilejul executării contractului încheiat, precum și tentativa acesteia de a emite un alt ordin de plată pe numele SC C. S C. SRL în același scop, fiind irelevant că pentru o plată eventual nedatorată (extraconsumația fotomodelelor) inculpata a ales această cale de acoperire a prejudiciului creat părții civile. Pentru prejudiciul în sumă de 7.451,98 RON, cu dobânzi și penalități, rămas neacoperit s-a reținut că acesta a fost datorat de către inculpata A.I.C., părții vătămate SC A.H. SRL (sumă cu care s-a constituit parte civilă în proces).
La data de 3 august 2010, inculpata A.I.C. s-a prezentat la magazinul SC M&L G. SRL Brașov în calitate de administrator al SC T.W.G. SRL de unde a achiziționat bijuterii în valoare de 38.395,41 RON. Întrucât reprezentanții societății au condiționat predarea bijuteriilor de plata imediată a acestora, inculpata a prezentat o copie a Ordinului de plată nr. 183 din 1 septembrie 2010 purtând viza Băncii LB, care s-a dovedit că este fals, așa cum a rezultat din adresa unității bancare menționate. Din declarația martorilor B.M., Ș.A., K.Ș. a reieșit fără putință de tăgadă manoperele folosite de inculpată pentru a reuși inducerea în eroare a părții civile SC M&L G. SRL Brașov. Astfel, pentru a obține bijuterii de aur în valoare de aproximativ 10.000 euro, inculpata A.I.C. a mers însoțită de martorul K.Ș., care avea domiciliul în Brașov, un cunoscut al patronului SC M&L G. SRL; acesta a condus-o la magazinul specializat de aur și a prezentat-o ca fiind o persoană de încredere; pentru că inculpata a prezentat un ordin de plată care a ridicat suspiciuni vânzătoarei - martora B.M., aceasta s-a prefăcut că sună la telefon pe directoarea agenției LB, apoi însoțită de martorul K.Ș., s-a deplasat la o agenție a acestei bănci din Brașov, unde a intrat în timp ce martorul o aștepta în mașină, și fără a intenționa să întreprindă efectiv vreun demers, a ieșit la scurt timp, astfel că i-a format convingerea acestuia că a discutat în agenția bancară ceva legat de ordinul emis; față de opoziția vânzătoarei de a-i remite bijuteriile în absența plății acestora, inculpata a promis, pentru a o menține în eroare, că va emite în ziua următoare un alt ordin de plată, iar în noile condiții propuse de către ea și cu acceptul patronului, martora B.M. a fost de acord să predea cele circa 333 grame de aur. Inculpata nu a emis alt ordin de plată și nici nu a achitat până la data judecării cauzei contravaloarea bijuteriilor ridicate. Cu privire la această faptă, inculpata a declarat că a dorit să-și deschidă un magazin de bijuterii în Sibiu, însă fiindu-i frică să le transporte cu trenul din Brașov în Sibiu, le-a vândut unei persoane necunoscute din Brașov. În declarația de la urmărire penală inculpata a precizat că aceste bijuterii le-a vândut la o casă de amanet din Brașov, iar din banii primiți pe bijuterii a achitat suma de 5.000 RON pe care o datora unei alte societăți de unde a ridicat și nu a înapoiat bijuterii din aur, respectiv a acoperit parte din prejudiciul produs SC D. SRL din Sibiu. A fost posibil ca inculpata să fi urmărit acoperirea prejudiciului creat SC D. SRL Sibiu, întrucât fapta din de la SC M&L G. SRL Brașov este din 30 august 2010, iar cea din Sibiu de la această parte civilă, este din 25 august 2010 (fapta 5). Partea civilă SC M&L G. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 38.395 RON, dovedite cu înscrisurile atașate la dosar. Instanța a constatat că prejudiciul este probat și este datorat de către inculpata A.I.C. 4. și
La data de 24 august 2010 inculpata A.I.C. s-a prezentat la bijuteria aparținând SC B&B C. din incinta supermarketului R. din municipiul Sibiu unde, sub pretext că va face o promovare gratis a bijuteriilor (respectiv că le va fotografia și le va pune în revista G.M.) a primit bijuterii din aur în valoare de 2.789 RON. A ridicat aceste bijuterii (a se vedea procesul-verbal de predare al obiectelor din aur din 24 august 2010) pe care nu le-a mai restituit, amanetându-le în Sibiu, iar banii i-a folosit în interes personal. Audiată inculpata A.I.C. nu a putut da o explicație pentru care nu a restituit bijuteriile. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.798 RON. În data de 25 august 2010 inculpata A.I.C. s-a prezentat la SC D. SRL Sibiu în calitate de administrator al SC T.W.G. SRL unde, sub pretextul promovării în revista „G.M.”, a solicitat bijuterii din aur în valoare de 16.892 RON, pe care a promis că le va returna a doua zi. Inculpata nu a returnat bijuteriile pe care le-a ridicat și le-a vândut la o casă de amanet din municipiul Sibiu în zilele următoare. Inculpata a folosit același modus operandi ca în situația prezentată anterior, iar despre ambele fapte din municipiul Sibiu din 24 și 25 august 2010 din zona C. și Promenada M. au fost audiate și au relatat martorele N.A. și S. (I.) M.C., care erau vânzătoare la părțile civile și care declarații atestă modalitatea credibilă în care martorele, precum și patroana firmei, martora D.M., au fost induse în eroare de către inculpată, prin promisiunile acesteia referitoare la împrumutul bijuteriilor pentru o perioadă foarte scurtă de timp (de seara până a doua zi dimineața) când urma să le restituie, fiind de natură a le convinge să predea aceste obiecte din aur. Despre aceleași împrejurări au avut cunoștință și martorele T.L. și B.N. Din prejudiciul produs, în sumă de 15.892 RON, inculpata a achitat suma de 5.000 RON, astfel că partea vătămată SC D. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 11.892 RON. Inculpata nu a motivat cu prilejul audierii sale atitudinea sa de a vinde aceste bijuterii. Cei 5.000 RON restituiți, conform propriei declarații, au fost obținuți din vânzarea bijuteriilor achiziționate din Brașov, de la partea civilă SC M&L G. SRL Brașov. Sumele de 2.798 RON și respectiv 11.892 RON produse la SC B&B C. SRL și SC D. SRL au fost datorate și a fost obligată inculpata A.I.C. la plata acestora.
La data de 2 septembrie 1020 inculpata A.I.C. s-a prezentat la sediul SC N.L.D. SRL București în calitate de reprezentant al SC T.W.G. SRL Brașov și a achiziționat un număr de cinci telefoane de lux marca V. în valoare de 106.279,89 RON, pe care le-a înstrăinat ulterior la prețuri mult diminuate către persoanele audiate în calitate de martori la urmărire penală și care se ocupau cu comercializarea unor astfel de obiecte. În acest sens a se vedea declarațiile luate în faza de urmărire penală martorilor: T.O.; P.D.; N.C.; B.C.; M.C.. Pentru a induce în eroare angajatele părții civile SC N.L. SRL, inculpata A.I.C. a precizat că dorește să cumpere astfel de telefoane de o valoare deosebită pentru a le expune în magazinul personal din Sibiu unde va comercializa bijuterii de lux, magazin a cărei inaugurare ar avea loc în aceiași zi, la orele 19. A invocat că se pregătește să plece din București spre Sibiu pentru lansarea magazinului, iar telefoanele i-au fost pregătite și duse de un angajat al societății până la autoturismul acesteia. Ca de cele mai multe ori și de această dată inculpata s-a prezentat însoțită și recomandată patronului (de origine libaneză) de o cunoștință a acestuia. I s-a emis factura nr. 185 din 2 septembrie 2010 și inculpata a afirmat că o va plăti în ziua următoare. Din declarațiile martorei L.M.B. reiese că acest lucru nu s-a întâmplat însă în zilele ce au urmat, inculpata a solicitat în plus alte două telefoane, din care unul din aur, cu o valoare de 29.175 euro, pentru a fi vândute unor persoane din municipiul Sibiu („regele C.” și altor persoane de etnie romă). Martora L.M.B., vânzătoare la partea civilă a refuzat-o motivat de faptul că nu a achitat factura anterioară în valoare de 106.279,89 RON. Inculpata a promis în repetate rânduri că în zilele următoare va trimite o filă CEC și a insistat în cumpărarea altor telefoane, însă la întâlnirea programată pentru data de 8 septembrie 2010 nu s-a mai prezentat la sediul din București al părții civile, nici pentru a aduce instrumentul de plată promis și nici pentru a ridica celelalte două telefoane. Așa cum a fost dovedit în dosar, inculpata a oferit spre vânzare aceste telefoane la începutul lunii septembrie 2010, cu jumătate din prețul real susținând față de potențialii cumpărători că are un magazin de bijuterii în Sibiu și are nevoie de lichidități urgent; din declarația martorului M.C. rezultă că tranzacția a avut loc într-o benzinărie din București. Despre aceste telefoane au declarat și martorii B.C., N.C., P.C. și T.O. A fost edificatoare corespondența purtată pe e-mail de inculpata A.I.C. cu martora L.M.B., corespondență din care a rezultat evidentele manopere prin care aceasta a încercat să o inducă și să o mențină în eroare pe martoră pentru a cumpăra și alte telefoane, susținând că plata pentru cele vechi este în derulare și din cele cinci telefoane mai are doar unul mov pentru că restul de patru telefoane au fost cumpărate de cei din „familia C. - regele romilor” din magazinul său de bijuterii de lux din Sibiu; solicitarea inculpatei de a cumpăra și alte telefoane V. din care unui din aur (prețul unuia fiind de peste 29.000 euro) pentru care ar avea desfacerea asigurată, sunt elemente de natură a forma convingerea instanței asupra abilităților deosebite ale inculpatei de a fi convingătoare și credibilă, ceea ce denotă un grad sporit de pericol social al acesteia. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 106.279,89 RON, sumă datorată la care inculpata A.I.C. a fost obligată a o plăti.
La termenul din data de 27 august 2012 a fost audiată inculpata și aceasta a relatat despre faptul că la data de 1 septembrie 2010 a încercat să achiziționeze cantitatea de 1.892,07 grame bijuterii din aur de la o firmă din Oradea, i s-a eliberat factura 001567 din 1 septembrie 2010 pentru care a emis un ordin de plată purtând antetul BL România SA. Coroborând declarația cu înscrisul de la dosar urmărire penală, procurorul a propus audierea în calitate de martor a administratorului acestei societăți, I.C.G.A. Din declarația acestuia a reieșit că inculpata s-a arătat interesată de achiziționarea unei cantități importante de bijuterii de la SC I.T. SRL Oradea și pentru că înainte de remiterea bijuteriilor, martorul a observat că ordinul de plată era „un fals grosolan” a efectuat verificări la banca emitentă care a infirmat realitatea plății, situație în care nu a mai fost de acord cu tranzacția solicitată de inculpată. A precizat martorul că în cazul în care ar fi fost în discuție o cantitate mai mică de bijuterii (valoarea acestora fiind de 238.839 RON) nu ar fi efectuat verificări la bancă, iar motivul suspiciunilor ridicate de ordinul de plată remis de inculpată l-au constituit elementele de detaliu ale ștampilei aplicate pe acesta. Bijuteriile nu au mai ajuns în posesia inculpatei A.I.C., fiind refuzată. În temeiul art. 335 C. proc. pen. prima instanță a extins acțiunea penală pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (un act material ce intră în componența infracțiunii continuate de înșelăciune calificată pentru care inculpata a fost trimisă în judecată) și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (un act material), ambele fapte fiind acte materiale ale infracțiunii continuate pentru care a fost judecată în prezenta cauză. Ulterior extinderii acțiunii penale, din nou citată, prezentă și asistată de apărător ales, inculpata a refuzat să dea o altă declarație privitor la aceste infracțiuni. S-a dovedit că Ordinul de plată nr. 83/2010 în valoare de 238.839,78 RON era un fals, adresa băncii SC LB atestând această împrejurare. Partea vătămată SC I.T. SRL Oradea nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât fapta a rămas în forma tentativei și nu s-a produs vreun prejudiciu. În drept, prima instanță a reținut că faptele inculpatei A.I.C. care, în perioada 12 noiembrie 2009 - 2 septembrie 2010 a indus și menținut în eroare șapte societăți comerciale (șapte acte materiale) prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, precum și prin folosirea de calități mincinoase, obținând astfel un folos material injust, provocând o pagubă totală de 209,931 RON (prejudiciu în care nu este inclus și fapta comisă în dauna SC I.T. SRL Oradea și care a rămas în forma tentativei) realizează elementele constitutive ale infracțiunii continuată de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. Faptele inculpatei A.I.C. care, la data de 1 septembrie 2010 (2 acte materiale), 2 septembrie 2010 și 3 septembrie 2010 a emis în vederea achitării către SC M&L G. SRL Brașov, SC I.T. SRL Oradea și SC A.H. SRL, a unor bijuterii și servicii de cazare, Ordinele de plată nr. 183 din 1 septembrie 2010, 83 din 1 septembrie 2010, 39 din 2 septembrie 2010 și 53 din 3 septembrie 2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. Prima instanță a pus în discuție, în temeiul art. 334 C. proc. pen., cererea apărării pentru schimbarea încadrării juridice ale acestor infracțiuni. Astfel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune calificată de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu art. 41, 42 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., prin reținerea doar a faptelor și actelor comise în dauna SC A. SRL - Hotel R. și SC M&L G. SRL, pentru celelalte acte materiale comise în dauna SC B&B C. și SC D. SRL încadrarea juridică corectă fiind în opinia apărării, cea de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. S-a susținut că procesele-verbale de predare a bijuteriilor luate de inculpata A.I.C. de la aceste două societăți au fost date cu titlu de împrumut și apoi s-a refuzat restituirea lor. Pentru că inculpata A.I.C. a refuzat restituirea bijuteriilor, apărătorul inculpatei A.I.C., a solicitat a se constata că fapta în materialitatea ei a constituit infracțiunea de abuz de încredere și nu cea de înșelăciune și să se procedeze la schimbarea încadrării juridice a faptei. Prima instanță a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor comise în dauna SC B&B C. SRL și SC D. SRL din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, întrucât manoperele de inducere în eroare a vânzătoarelor audiate ca martore în dosar și susținerile credibile prezentate de inculpată referitoare la fotografierea bijuteriilor și promovarea lor în revista G.M., iar apoi menținerea în eroare și promisiunea nereală de restituire a acestora în dimineața următoare, au fost de natură a forma convingerea acestora că susținerile inculpatei sunt reale. Pe de altă parte, faptul că inculpata a vândut bijuteriile și le-a amanetat de îndată a probat intenția acesteia de a înșela părțile civile SC B&B C. SRL și SC D. SRL. Din succesiunea în timp a ultimelor acte materiale ale faptei de înșelăciune continuate, care au avut loc în mai puțin de 11 zile: 24 și 25 august 2010, apoi în 1 septembrie 2010,1 septembrie 2010, 2 septembrie 2010 și respectiv 3 septembrie 2010, coroborat cu faptul că inculpata a acționat și în orașe diferite București, Oradea, Brașov și Sibiu, urmată de vânzarea urgentă a bunurilor achiziționate sau pretins împrumutate (bijuterii și telefoane V.), prima instanță a concluzionat că inculpata a avut clar reprezentarea că având nevoie de lichidități s-a deplasat deliberat în orașe diferite pentru a induce în eroare firme diferite și pentru a obține urgent foloase materiale injuste, fiind exclusă intenția de a le restitui vreodată. Conform propriei declarații, cu prețul bunurilor vândute de la firma din Brașov SC M&L G. SRL a acoperit parte din prejudiciul creat firmei SC B&B C. SRL din Sibiu; împrejurarea că inculpata nu dorea și nici nu a intenționat a plăti bunurile achiziționate, reiese din împrejurarea că imediat ce a intrat în posesia lor (la interval de câteva ore) a și procedat la vânzarea acestora, ceea ce în opinia primei instanțe confirmă intenția inculpatei de a înșela părțile vătămate, amăgindu-le că le va restitui bunurile (care în realitate erau deja amanetate sau vândute) sau că le va achita ordinele de plată emise în fals. În cazul celor două societăți din Sibiu, specializate în comercializarea de bijuterii de aur, SC B&B C. SRL și SC D. SRL, inculpata a procedat la vânzarea imediată a acestora la casele de amanet (conform propriei declarații) astfel că și în situația în care afirmativ a încheiat procese-verbale de ridicare a lor, în realitate aceasta nu a avut nici o clipă reprezentarea că le va restitui a doua zi, interesul acesteia fiind acela de a obține bunuri de valoare mare pe care să le poată tranzacționa cu operativitate și a intra urgent în posesia banilor obținuți ca și contravaloare a acestora. Ca o concluzie, prima instanță a reținut că inculpata nu a avut nici o clipă intenția de a deschide un magazin de lux în Sibiu, unde să vândă telefoane și să promoveze produsele din aur în revista G.M., singura preocupare a acesteia fiind aceea de a da fi credibilă și pentru a convinge părțile vătămate mai ușor să le predea și a intra în posesia bunurilor ușor vandabile. Așa fiind, prima instanță a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, atât în ceea ce privește cele din infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen., cât și recalificarea infracțiunii de înșelăciune din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât în opinia instanței, toate actele materiale comise de inculpată, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar cumulat, prejudiciul adus prin toate aceste fapte depășește suma de 200.000 RON, astfel că nu se impune recalificarea acestei infracțiuni, din forma calificată în forma simplă a înșelăciunii în convenții.
Inculpata A.I.C. a mai fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al administratorului persoanei juridice de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar informațiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea insolvenței, infracțiune prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006. Audiată cu privire la această infracțiune, inculpata A.I.C. a susținut că nu a cunoscut nici o clipă despre intrarea firmei în insolvență și că nu a locuit la adresa menționată. A fost audiat lichidatorul judiciar I.C.I. care a relatat la fel ca și în faza de urmărire penală că a făcut personal deplasare în Sibiu pentru a o identifica pe inculpată, deși legea îi impunea doar notificarea acesteia. În practică, dacă administratorul de la sediul social al societății comerciale citate nu îi răspundea la somațiile făcute, ca și practician în insolvență cu experiență martorul, proceda și la citarea administratorului firmei de la domiciliul său, tocmai pentru a nu fi dubii cu privire la realitatea celor înscrise la sediul social al firmei la ORC. În situația de față, deși nu era obligat, a fost diligent și a făcut demersuri inclusiv prin deplasarea la Sibiu, însă, la domiciliul inculpatei nu a găsit-o, și nici la sediul social din Brașov, astfel că nu a răspuns nici la citarea prin publicitate, inculpata A.I.C. nu nedând curs și nedepunând actele solicitate. S-a apreciat că sunt dovezi la dosar atât privitor la returnarea scrisorilor trimise de lichidator în ambele etape ale falimentului, cât și cu privire la citarea inculpatei prin publicitate. Martorul I.C. știe că unii dintre creditorii SC T.W.G. SRL au încercat să ia legătura cu inculpata și și-a exprimat părerea că este posibil ca demersurile acestora să se fi materializat și ca inculpata să fi știut de ambele etape parcurse. Prima instanță a reținut că inculpata A.I.C. avea obligația conform Legii nr. 26/1990 să-și declare operațiunile de modificare a sediului la ORC precum și propriul domiciliu și dacă nu a făcut-o, cu intenție indirectă avea reprezentarea că în absența acestor comunicări la ORC era pasibilă de sancțiuni, inclusiv penale. A mai reieșit din declarația inculpatei din 6 iulie 2011 că aceasta, la mai bine de un an de la comunicările de mai sus a somațiilor lichidatorului judiciar, și-a declinat aceeași adresă, unde a citat-o și lichidatorul, respectiv Sibiu, str. C.N.; s-a constatat că demersurile scrise efectuate privind predarea documentelor către lichidator au fost inutile, iar inculpata a refuzat deliberat predarea acestora. Această cu atât mai mult cu cât din procesele verbale încheiat de I.P.J. Sibiu cu prilejul căutării inculpatei la domiciliile cunoscute a rezultat că orice corespondență primită la adresa Sibiu, str. C.N. era transmisă de vecini, acesteia. Așa fiind, prima instanță a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 de către inculpata A.I.C. ca fiind dovedită și fiind săvârșită cu vinovăție de către aceasta, nepredarea actelor, documentelor prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) și f) din Legea insolvenței fiind săvârșită cu rea-credință. Martorul I.C.I. s-a constituit parte civilă cu 1.250 RON din care 250 RON contravaloarea combustibil și 1.000 RON despăgubirile efectuate la Sibiu dovedite cu facturi și chitanțele atașate la dosar instanță, sume pe care fiind dovedite și datorate, instanța le va încuviința a fi achitate de către inculpată. Reținând că inculpata A.I.C. se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, că acestea sunt dovedite cu probele administrate pe parcursul procesului penal, prima instanță a avut în vedere la aplicarea sancțiunilor, scopul și funcțiile pedepsei, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal și legea specială, gradul crescut de pericol social al faptelor în concret comise, prejudiciul produs, persoana inculpatei (studii superioare, necăsătorită, fără antecedente penale, parțial sinceră cu recunoașterea faptelor comise). La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere și datele ce rezultă din referatul de evaluarea întocmit de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Sibiu; astfel s-a arătat în cuprinsul acestui referat că inculpata A.I.C. a prezentat dificultățile serioase de integrare socială dar și împrejurarea că aceasta are și resurse în vederea reabilitării. Inculpata a fost descrisă ca fiind o persoană tânără, în vârstă de 26 de ani, dinamică, sociabilă, ambițioasă, cu planuri concrete pentru viitor, orgolioasă, încrezătoare în sine și mulțumită de sine însăși, cu bune abilități de comunicare și abilități ridicate de manipulare: perspicace, identificând ușor reacțiile interlocutorilor, cu un autocontrol foarte bun al reacțiilor nonverbale, încercând să pară altfel decât este, aspecte dezvoltate și exersate prin cursuri și activități de actorie și mass media. Din același referat a rezultat că inculpata manifestă o dorință intensă de a se evidenția și a fi în centrul atenției, cu un sistem de valori având ca element central bunăstarea materială și notorietatea, chiar dacă pentru aceste deziderate ar încălca principiile legale sau morale, cu tendința de a eluda adevărul pentru a-și atinge obiectivele sau atunci când anumite aspecte îi sunt defavorabile, utilizând frecvent minciuna în relațiile cu familia, prietenii, părțile vătămate. Cu prilejul intervievării sale inculpata a declarat că experiența procesului a determinat-o să-și reevalueze principiile de viață. Cum inculpata A.I.C. a dat dovadă de o conduită bună anterior săvârșirii acestor infracțiuni, cum s-a prezentat în fața autorităților și cum nu a fost anterior confruntată cu legea penală, prima instanță, având în vedere vârsta acesteia și convingerea că scopul pedepsei a fost atins și fără a executa o pedeapsă substanțială și prea îndelungată, în regim de penitenciar, a reținut în favoarea acesteia dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., condamnând inculpata cum mai sus s-a arătat. Privitor la latura civilă, prima instanță a constatat că cele șase acte materiale de înșelăciune (consumată) săvârșite de către inculpata A.I.C. au creat prejudicii celor șase societăți comerciale, prejudicii dovedite cu înscrisuri din dosar urmărire penală, care au fost datorate fiind în legătură directă cu infracțiunile comise de către inculpată. Cu privire la cuantumul acestora, inculpata nu le-a contestat astfel că acțiunile civile formulate de către șase societăți comerciale au fost admise, cu singura explicație și anume acordarea sumei de 10.000 RON către SC D. SRL sumă pe care instanța apreciază că nu s-a dovedit în vreun fel prejudiciul patrimonial încercat de această societate. Așa fiind, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpata a fost obligată cum mai sus s-a arătat. Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata. Prin apelul său parchetul a solicitat desființarea sentinței și rejudecând să se reindividualizeze pedepsele aplicate inculpatei prin înlăturarea circumstanțelor atenuante cu consecința majorării pedepselor, întrucât raportat la gravitatea faptelor comise, nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., inculpata mai fiind cercetată și pentru alte infracțiuni similare, iar atitudinea oscilantă, mai degrabă nesinceră a inculpatei nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.; înlăturarea dispoziției de comunicare a sentinței la ORC în temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, cu motivarea că infracțiunile din cauză nefiind unele de evaziune fiscală. Inculpata nu și-a motivat în scris apelul dar, prin apărător ales, a solicitat, oral, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare să se dispună: - schimbarea încadrării juridice din două acte materiale de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în două infracțiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen.; - recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. penal; - achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pentru faptele săvârșite în dauna părților civile SC CDV I. SRL și SC. N. SRL; - reducerea pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. comisă în dauna părții civile A.H. și către M&L G. SRL Brașov și schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.; - referitor la ultima infracțiune, cea comisă în Oradea, a se constata incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. pen. care prevăd tentativa absolut imposibilă. Motivarea orală a apărătorului inculpatei a fost consemnată în încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2013 și ea a reiterat argumentele din fața primei instanțe. Procurorul și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului inculpatei. Inculpata și-a exprimat poziția în sensul respingerii apelului parchetului. Dintre părțile civile, legal citate toate, doar SC N.L.D. SRL și-a angajat apărător, care și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului parchetului și al respingerii apelului inculpatei. Prin Decizia penală nr. 163/A din 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva Sentinței penale nr. 26/27 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 1343/85/2012 a desființat sentința apelată doar sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 6 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 77/2001 și, rejudecând în aceste limite: A înlăturat dispozițiile de comunicare a sentinței, în baza art. 13 din Legea 241/2005, către Oficiul Național al Registrului Comerțului și, în baza art. 6 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 77/2001 către Direcția Generală a Finanțelor Publice. A menținut dispoziția de comunicare a sentinței, pe data rămânerii definitive, către Oficiul Național al registrului Comerțului, în baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990. A menținut și celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A.I.C. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel. Pentru a DECIDE astfel, s-au reținut, în esență, următoarele: 1. Cu privire la fapta în dauna părții vătămate SC C.D.V. I. SRL, prima instanță corect a reținut că inculpata A.I.C. (care a avut administratorul firmei SC T.W.G. SRL, firmă care în prezent este radiată), în cursul anului 2009, mai exact în ultimul trimestru al anului (cum rezultă din Contractul încheiat la 1 noiembrie 2009 și din facturile fiscale), s-a prezentat la sediul părții vătămate, recomandându-se nereal că este reprezentanta firmei SC A.T. Sibiu (firma mamei sale) și a solicitat tipărirea unui număr de 1.700 exemplare pentru revista G.M. Inculpata a semnat facturi fiscale în numele SC A.T. SRL, iar acestea au fost anulate, iar serviciile prestate de partea vătămată SC C.D.V. I. SRL au fost refacturate pe SC T.W.G. SRL. Pentru plata facturilor, inculpata a emis două bilete la ordin cu seria UGB XX nr. X și respectiv nr. XXX. Ambele instrumente bancare au fost refuzate la plată, întrucât IBAN-ul plătitorului era invalid. Partea vătămată SC C.D.V. I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 38.122 RON, iar ulterior și-a diminuat pretențiile la suma de 31.173,09 RON, motivat de faptul că urmare unui proces comercial derulat a încasat diferența până la suma solicitată inițial. Aspectul subiectiv legat de intenția dolosivă a inculpatei a rezultat din declarația reprezentantului părții vătămate, administratorul C.D. care arată cum inculpata a menționat deliberat eronat în cuprinsul Contractului nr. 5/2009 încheiat cu SC T.W.G. SRL sediul societății și contul curent al acestei firme, precum și faptul că, pentru cele două bilete la ordin emise de inculpată nu exista cont deschis la acea bancă
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.