ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26/27 februarie

2013, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 1343/85/2012, s-au hotărât

următoarele:

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății din două

acte materiale de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen. în două infracțiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. precum

și recalificarea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41,42 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., formulată de

inculpată.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 74

lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (7 acte

materiale), a fost condamnată inculpata A.I.C. la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c (dreptul de a fi

administrator la o societate comercială) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca și

pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76

lit. e) C. pen. 4 acte materiale), a fost condamnată aceeași inculpată la 2

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 147 din

Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e)

C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus că inculpata va executa

pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, sporită la 4 ani

închisoare și 2 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice),

lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat)

și lit. c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) C. pen.,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a fi administrator la o societate

comercială) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 5 iulie 2011.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligată inculpata să

plătească despăgubiri civile după cum a urmat: către SC CDV I. SRL, suma de

31.173,09 RON; către A.H. SRL - Hotel R. Sibiu, suma de 7.451,98 RON plus

dobânda legală până la data plății integrale; către M&L G. SRL Brașov, suma

de 38.395,41 RON; către B&B C. SRL, suma de 2.789 RON; către D. SRL Sibiu,

suma de 11.892 RON; către N.L.D. SRL București, suma de 106.279,89 RON.

A fost respinsă

cererea formulată de partea civilă SC D. SRL de acordare a daunelor morale în

cuantum de 10.000 RON.

În baza art. 445 C.

proc. pen. au fost anulate înscrisurile false, respectiv Ordinele de plată nr.

183 din 1 septembrie 2010; nr. 39 din 2 septembrie 2010; nr. 53 din 3

septembrie 2010 și 83 din 1 septembrie 2010 emise de SC T.W.G. SRL.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului

Comerțului a unei copii a dispozitivului sentinței, la data rămânerii

definitive a acesteia pentru a se face mențiunile corespunzătoare în registrul

comerțului.

S-a dispus

comunicarea sentinței Direcției Generale a Finanțelor Publice în vederea

înscrierii inculpatului în cazierul fiscal în conformitate cu art. 6 alin. (1

1

)

din O.G. nr. 75/2001 republicată.

În baza art. 21 lit.

g) din Legea nr. 26/1990 modificată s-a dispus comunicarea și înregistrarea la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu a sentinței de

condamnare.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 1.600 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 50 RON reprezentând onorariu

avocat din oficiu la instanța de judecată.

În baza art. 193 C.

proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.500 RON către SC

N.L.D. SRL București cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 190 C.

proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1250 RON către martorul

I.C.I.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emis la data de 03 februarie 2012 și

înregistrat la prima instanță sub Dosar nr. 1343/85/2012, la data de 10

februarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A.I.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. (6 acte materiale), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (3 acte

materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea prev. de art.

147 din Legea nr. 85/2006.

S-a reținut prin

actul de trimitere în judecată că inculpata A.I.C. este administrator la SC

T.W. SRL, societate aflată în prezent în faliment. În cursul anului 2009

inculpata A.I.C. a înființat pe societatea mamei sale, respectiv SC A.T. SRL -

revista G.M. Ulterior în anul 2010 ultimul număr al revistei) a apărut pe SC

T.W. SRL.

La data de 12

noiembrie 2009 inculpata A.I.C. s-a prezentat la sediul SC CDV I. SRL

București, recomandându-se în mod nereal ca fiind reprezentantul SC A.T. Sibiu

și a solicitat tipărirea unui nr. de 1.700 exemplare pentru revista G.M.,

servicii pentru care societatea furnizoare a emis factura fiscală nr. 125 din

12 noiembrie 2009 pe numele SC A.T. SRL. La data de 19 ianuarie 2009 la

solicitarea inculpatei, factura a fost anulată, serviciile prestate de partea

vătămată fiind facturate prin factura cu nr. 127 din 19 noiembrie 2009 pe SC

I.W.G. SRL Brașov.

Pentru plata acestora

inculpata a emis biletele la ordin cu nr. X și nr. X1. La data de 13 ianuarie

2010 instrumentele de plata introduse spre decontare au fost refuzate la plata

întrucât IBAN-ul plătitorului era invalid.

Cu valoarea

prejudiciului de 38.122 RON SC CDV I. s-a constituit parte civilă în procesul

penal.

În perioada 1 - 3

septembrie 2010, inculpata A.I.C., în calitate de reprezentant al SC T.W.G. SRL

a organizat un eveniment monden în cadrul Hotelului R. din Sibiu, pentru care a

închiriat mai multe camere și apartamente. La data de 2 septembrie 2010,

inculpata a trimis prin fax către SC A.H. SRL - Hotel R. Sibiu Ordinul de plata

nr. 39 din 2 septembrie 2010, în valoare de 6.576,98 RON, în vederea achitării

contraserviciilor de cazare pe care le solicitase anterior, ordin de plata care

prezenta de asemenea viza falsificată a BL România.

A doua zi inculpata a

mai înaintat părții vătămate, pentru plata acelorași servicii hoteliere, încă

un Ordin de plată cu nr. 53 din 3 septembrie 2010, în valoare de 2500 RON,

purtând de asemenea viza falsificată a LB România, în final serviciile prestate

de către partea vătămată nefiind achitate.

După constatarea

fraudei de către reprezentanții SC A.H. SRL, inculpata a încercat menținerea

acestora în eroare, prin propunerea de a le emite un nou ordin de plată pe

numele SC C. S C. SRL, societate aflată în inactivitate temporară încă din

cursul anului 2009.

Din totalul sumei de

10.621,74 RON inculpata a achitat în numerar la recepția hotelului suma de

369,76 RON, rămânând un rest de plată de 7.451,98 RON.

Valoarea

prejudiciului s-a ridicat la suma de 7.451,98 RON suma cu care SC A.H. se

constituie parte civilă în procesul penal.

La data de 3 august

2010, inculpata A.I.C. s-a prezentat la magazinul aparținând SC M&L G. SRL

Brașov, în calitate de administrator al SC T.W.G. SRL, de unde a achiziționat

bijuterii în valoare de 38.395,41 RON, întrucât reprezentanții părții vătămate

au condiționat predarea bijuteriilor de plata imediată a acestora, inculpata a

prezentat o copie a Ordinului de plată cu nr. 183 din 1 septembrie 2010,

purtând viza Băncii LB, care fusese însă falsificată, aspect confirmat ulterior

și de către unitatea bancară. Mai mult, la acea data societatea inculpatei se

afla în insolvență de mai multe luni, iar ultimele tranzacții înregistrate pe

contul acesteia datau din cursul lunii septembrie 2009.

Valoarea

prejudiciului s-a ridicat la suma de 38.395,41 RON, suma cu care SC M&L G.

s-a constituit parte civilă în procesul penal.

La data de 24 august

2010, inculpata A.I.C. s-a prezentat la bijuteria aparținând SC B&B C. din

incinta supermarket R., unde, sub pretextul că va face o promovare gratis a

bijuteriilor, respectiv le va fotografia și le va pune în revista G. magazine,

a primit bijuterii în valoare de 2.789 RON, pe care însă nu le-a mai restituit.

Inculpata a amanetat aceste bijuterii la o casa de amanet, iar banii rezultați

i-a folosit în interes personal.

Valoarea

prejudiciului s-a ridicat la suma de 2.789,95 RON suma cu care SC B&B C.

s-a constituit parte civilă în procesul penal

La data de 25 august

2010 inculpata s-a prezentat la punctul de lucru al SC D. SRL Sibiu, în

calitate de administrator al SC T.W.G. SRL, unde, sub motivația ca dorea

promovarea în cadrul revistei sale a bijuteriilor comercializate de partea

vătămată, i-a determinat pe reprezentanții societății să-i predea mai multe

bijuterii, în valoare totală de 16.892 RON, pe care urma să le restituie a doua

zi, lucru care nu s-a mai întâmplat. Ulterior inculpata a amanetat aceste

bijuterii la o casa de amanet din cartierul V.A. din municipiul Sibiu, iar

banii rezultați i-a folosit în interes personal. Ulterior inculpata a făcut o

plată parțială către SC D. SRL în valoare de 5.000 RON.

Valoarea

prejudiciului s-a ridicat la suma de 11.892 RON, sumă cu care SC D. SRL - s-a

constituit parte civilă în procesul penal

La data de 2

septembrie 2010, inculpata s-a prezentat la sediul SC N.L.D. SRL București, în

calitate de reprezentant al SC T.W.G. SRL, de unde a achiziționat un număr de 5

telefoane de lux marca V. în valoare de 106.279, 89 RON, pe care le-a

înstrăinat ulterior la prețuri mult diminuate către diferite persoane care se

ocupa cu comercializarea unor astfel de bunuri.

Valoarea

prejudiciului s-a ridicat la suma de 106.279,89 RON, sumă cu care SC N.L. SRL

s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a susținut de

procuror că după săvârșirea faptelor inculpata A.I.C. a distrus stampila cu

care aplica viza băncii în fals pe ordinele de plată.

Referitor la infracțiunea

prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, inculpata A.I.C. a declarat că nu cu

rea-credință a refuzat predarea documentelor SC T.W.G. SRL către lichidatorul

judiciar, ci aceste documente se afla la fostul asociat, care a refuzat sa i le

predea.

Pe parcursul

cercetărilor, inculpata A.I.C. a recunoscut faptele în materialitatea lor, dând

uneori conotații diferite privind vinovăția sa.

În drept, s-a reținut

de procuror că fapta inculpatei A.I.C. care în perioada 12 noiembrie 2009 - 2

septembrie 2010 a indus în eroare un număr de - 6 societăți comerciale (6 acte

materiale), prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, precum și

prin folosirea de calități mincinoase, obținând astfel un folos material injust

și pricinuind o pagubă totală 209.931,23 RON întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.

(1), (2), (3), și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a precizat că fapta

inculpatei A.I.C., care la data de 1 septembrie 2010, 2 septembrie 2010 și 3

septembrie 2010 a emis în vederea achitării către SC M&L G. SRL Brașov și

SC A.H. SRL, a bijuteriilor și respectiv contraserviciilor de cazare, Ordinele

de plată nr. 183 din 1 septembrie 2010, 39 din 2 septembrie 2010 și 53 din 3

septembrie 2010 ce prezentau viza falsificată a BL România (3 acte materiale),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Inculpata a fost

trimisă în judecată în calitate de administrator al SC T.W.G. SRL, cu

rea-credință a refuzat să predea documentele societății către lichidatorul

judiciar, în vederea deschiderii procedurii de insolvență, faptă despre care

procurorul a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.

Ca mijloace materiale

de probă, procurorul a depus la dosarul cauzei: plângerea și declarațiile

părții vătămate C.D. (SC CDV I. SRL), facturile aferente tipăririi revistei

„G.M."; plângerea SC A.H. SRL - Hotel R. Sibiu, facturile, bonurile ce

relevă cuantumul serviciilor prestate în favoarea evenimentului organizat de

către inculpată, răspunsul BL România, din care rezultă că ștampila nu aparține

băncii; declarațiile martorilor D.A., P.L., P.D., angajați ai SC A.H., care au

participat la evenimentul organizat de inculpată; plângerea și declarația

părții vătămate B.K.A., administrator al SC M&L G. SRL, facturile din care

rezultă cantitatea de bijuterii luată de inculpată, declarațiile martorilor

S.A. și B.M., lucrătorii comerciali de la punctul de lucru de unde au fost

ridicate bijuteriile, declarațiile martorului K.Ș., care a dus-o pe inculpată

la bijuteria sus-menționată; plângerea și declarația părții vătămate M.F.B., director

general al SC B&B C. SRL de unde inculpata a ridicat mai multe bijuterii în

valoare de 2.789,5 RON, facturile aferente, declarațiile martorilor T.L.,

responsabila magazinului, B.Ș.F., vânzătoare la punctul de lucru al societății;

plângerea și declarația părții vătămate D.I., administrator al SC D. SRL,

declarația martorei S.V., lucrător comercial al societății de unde inculpata a

ridicat bijuteriile, facturile aferente, declarația martorei I.M., lucrător

comercial al societății; plângerea și declarația părții vătămate S.N.,

administrator al SC N.L.D. SRL, de unde inculpata a luat telefoanele marca

„V.", facturile aferente, declarația martorei L.M., angajată a societății

care i-a predat telefoanele inculpatei, corespondența pe e-mail între inculpată

și martora L.M.; plângerea părții vătămate I.C.I., lichidator judiciar, căruia

inculpata refuză să îi predea actele și documentele societății necesare

deschiderii procedurii falimentului; declarația martorei A.G., mama inculpatei;

declarația martorei D.C., care știa că inculpata primise comandă pentru

telefoanele „V." de la un cetățean italian, însă acesta nu a mai răspuns

la telefon; declarațiile inculpatei care recunoaște faptele comise, susținând

însă că nu a avut intenția de a înșela pe nimeni.

Pe parcursul

cercetării judecătorești au fost audiați martorii D.A.M., P.F.L.I., Ș.A., B.M.,

S.V., K.Ș., B. (fostă M.) L., N. (fostă F.) A., S. (fostă I.) M.C., I.C.I.,

I.G.A., D.C., care au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și

inculpata A.I.C. care nu a negat faptele descrise. Privitor la infracțiunea

prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 a apreciat că nu a cunoscut despre

intrarea în faliment a SC T.W.G. SRL.

Prima instanță a

reținut următoarea stare de fapt:

fost administratorul firmei SC T.W.G. SRL, firmă care în prezent a fost

radiată.

În cursul anului

2009, inculpata A.I.C. s-a prezentat la sediul SC C.D.V. I. SRL București,

recomandându-se nereal că este reprezentanta firmei SC A.T. Sibiu (firma mamei

sale) și a solicitat tipărirea unui număr de 1700 exemplare pentru revista G.M.

Inculpata a emis factura fiscală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 în numele SC

A.T. SRL, iar la data de 19 ianuarie 2009, la cererea sa, factura a fost

anulată, iar serviciile prestate de partea vătămată SC C.D.V. I. SRL au fost

refacturate pe SC T.W.G. SRL Brașov. Pentru plata acestora, inculpata a emis

două bilete la ordin cu seria UGB XX nr. X și respectiv nr. XXX. Ambele

instrumente bancare au fost refuzate la plată, întrucât IBAN-ul plătitorului

era invalid.

Partea vătămată SC

C.D.V. I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 38.122 RON, iar ulterior

și-a diminuat pretențiile la suma de 31.173,09 RON, motivat de faptul că urmare

unui proces comercial derulat a încasat diferența până la suma solicitată

inițial.

Din declarația

martorului C.D. a reieșit că inculpata A.I.C. a menționat deliberat eronat în

cuprinsul Contractului nr. 5/2009 încheiat cu SC T.W.G. SRL sediul societății

și contul curent al acestei firme precum și faptul că, pentru cele două bilete

la ordin emise de inculpată nu exista cont deschis la acea bancă, așa după cum

martorului i-a comunicat fostul asociat al inculpatei pe SC T.W.G. SRL, L.M. A

mai relatat martorul că inculpata A.I.C. a completat în fața lui toate

rubricile, iar privitor la calitatea cu care i s-a prezentat inițial, a arătat

că aceasta a susținut în mod nereal că ar fi administratorul SC A.T. SRL,

împrejurare despre care a aflat prin demersul personal întreprins la Registrul

Comerțului.

Prejudiciul produs SC

C.D.V. I. SRL în sumă de 38.122 a fost probat cu înscrisurile de la dosar

urmând ca inculpata să fie obligată la plata acestei sume.

septembrie - 3 septembrie 2010 inculpata A.I.C., în calitate de reprezentantă

al SC T.W.G. SRL a organizat un eveniment monden „F.F.S.” în cadrul Hotelului

R. din Sibiu, pentru care a închiriat mai multe camere (9) și apartamente (6)

precum și sala de conferințe. Pentru achitarea serviciilor inculpata a emis

două ordine de plată despre care s-a dovedit că nu aparțin LB și din totalul de

plată de 10.621,79 RON, inculpata A.I.C. a achitat numerar la recepția

hotelului suma de 3.169,76 RON, rămânând neacoperită suma de 7.541,98 RON, așa

cum rezultă din constituirea de parte civilă a SC A.H. SRL.

Inducerea și

menținerea în eroare a părții civile pe parcursul executării contractului s-a

realizat prin prezentarea unor instrumente de plată care s-au dovedit a purta

viza falsificată a BL România, despre care instrumente bancare inculpata a

afirmat cu prilejul audierii sale, că le-a printat de pe internet. Privitor la

ștampilă, inculpata a avut o atitudine oscilantă, nesinceră, în declarația de

la procuror susținând că o avea de la o prietenă a mamei sale și a rămas la

domiciliu lor, apoi în fața instanței susținând neadevărat că ordinele de plată

descărcate de pe internet, aveau și ștampila băncii. După ce reprezentanții SC

A.H. SRL au constatat că cele două ordine de plată (nr. 39 din 2 septembrie

2010 în valoare de 6.576,98 RON și respectiv nr. 53 din 3 septembrie 2010 în valoare

de 2.500 RON) au fost falsificate, inculpata A.I.C. a încercat menținerea în

eroare a acestora prin propunerea de a le emite un nou ordin de plată, pe

numele unei alte societăți SC C. S C. SRL, societate aflată în inactivitate

temporară din anul 2009.

Pentru acest motiv,

așa cum a rezultat din conținutul plângerii penale formulate de partea vătămată

și din declarațiile martorei audiate D.A.M. inculpata a emis ordine de plată

false pentru a derula și menține în eroare partea civilă privitor la posibilitățile

sale de plată; deși pe parcursul cercetării judecătorești au existat discuții

referitoare la împrejurarea că fotomodelele care au fost cazate la hotelul R.

de către inculpată și care au participat la evenimentul organizat de către

aceasta trebuiau sau nu să își plătească și consumația făcută (inclusiv

consumația cu minibarul din cameră), relevant în opinia instanței rămâne

emiterea în fals de către inculpată a celor două instrumente bancare cu

prilejul executării contractului încheiat, precum și tentativa acesteia de a

emite un alt ordin de plată pe numele SC C. S C. SRL în același scop, fiind

irelevant că pentru o plată eventual nedatorată (extraconsumația fotomodelelor)

inculpata a ales această cale de acoperire a prejudiciului creat părții civile.

Pentru prejudiciul în

sumă de 7.451,98 RON, cu dobânzi și penalități, rămas neacoperit s-a reținut că

acesta a fost datorat de către inculpata A.I.C., părții vătămate SC A.H. SRL

(sumă cu care s-a constituit parte civilă în proces).

august 2010, inculpata A.I.C. s-a prezentat la magazinul SC M&L G. SRL

Brașov în calitate de administrator al SC T.W.G. SRL de unde a achiziționat

bijuterii în valoare de 38.395,41 RON. Întrucât reprezentanții societății au

condiționat predarea bijuteriilor de plata imediată a acestora, inculpata a

prezentat o copie a Ordinului de plată nr. 183 din 1 septembrie 2010 purtând

viza Băncii LB, care s-a dovedit că este fals, așa cum a rezultat din adresa

unității bancare menționate.

Din declarația

martorilor B.M., Ș.A., K.Ș. a reieșit fără putință de tăgadă manoperele

folosite de inculpată pentru a reuși inducerea în eroare a părții civile SC

M&L G. SRL Brașov. Astfel, pentru a obține bijuterii de aur în valoare de

aproximativ 10.000 euro, inculpata A.I.C. a mers însoțită de martorul K.Ș.,

care avea domiciliul în Brașov, un cunoscut al patronului SC M&L G. SRL;

acesta a condus-o la magazinul specializat de aur și a prezentat-o ca fiind o

persoană de încredere; pentru că inculpata a prezentat un ordin de plată care a

ridicat suspiciuni vânzătoarei - martora B.M., aceasta s-a prefăcut că sună la

telefon pe directoarea agenției LB, apoi însoțită de martorul K.Ș., s-a

deplasat la o agenție a acestei bănci din Brașov, unde a intrat în timp ce

martorul o aștepta în mașină, și fără a intenționa să întreprindă efectiv vreun

demers, a ieșit la scurt timp, astfel că i-a format convingerea acestuia că a

discutat în agenția bancară ceva legat de ordinul emis; față de opoziția

vânzătoarei de a-i remite bijuteriile în absența plății acestora, inculpata a

promis, pentru a o menține în eroare, că va emite în ziua următoare un alt

ordin de plată, iar în noile condiții propuse de către ea și cu acceptul

patronului, martora B.M. a fost de acord să predea cele circa 333 grame de aur.

Inculpata nu a emis alt ordin de plată și nici nu a achitat până la data

judecării cauzei contravaloarea bijuteriilor ridicate.

Cu privire la această

faptă, inculpata a declarat că a dorit să-și deschidă un magazin de bijuterii

în Sibiu, însă fiindu-i frică să le transporte cu trenul din Brașov în Sibiu,

le-a vândut unei persoane necunoscute din Brașov. În declarația de la urmărire

penală inculpata a precizat că aceste bijuterii le-a vândut la o casă de amanet

din Brașov, iar din banii primiți pe bijuterii a achitat suma de 5.000 RON pe

care o datora unei alte societăți de unde a ridicat și nu a înapoiat bijuterii

din aur, respectiv a acoperit parte din prejudiciul produs SC D. SRL din Sibiu.

A fost posibil ca inculpata să fi urmărit acoperirea prejudiciului creat SC D.

SRL Sibiu, întrucât fapta din de la SC M&L G. SRL Brașov este din 30 august

2010, iar cea din Sibiu de la această parte civilă, este din 25 august 2010

(fapta 5).

Partea civilă SC

M&L G. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 38.395 RON, dovedite cu

înscrisurile atașate la dosar. Instanța a constatat că prejudiciul este probat

și este datorat de către inculpata A.I.C.

24 august 2010 inculpata A.I.C. s-a prezentat la bijuteria aparținând SC

B&B C. din incinta supermarketului R. din municipiul Sibiu unde, sub

pretext că va face o promovare gratis a bijuteriilor (respectiv că le va

fotografia și le va pune în revista G.M.) a primit bijuterii din aur în valoare

de 2.789 RON. A ridicat aceste bijuterii (a se vedea procesul-verbal de predare

al obiectelor din aur din 24 august 2010) pe care nu le-a mai restituit,

amanetându-le în Sibiu, iar banii i-a folosit în interes personal. Audiată

inculpata A.I.C. nu a putut da o explicație pentru care nu a restituit

bijuteriile.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma de 2.798 RON.

În data de 25 august

2010 inculpata A.I.C. s-a prezentat la SC D. SRL Sibiu în calitate de

administrator al SC T.W.G. SRL unde, sub pretextul promovării în revista

„G.M.”, a solicitat bijuterii din aur în valoare de 16.892 RON, pe care a

promis că le va returna a doua zi. Inculpata nu a returnat bijuteriile pe care

le-a ridicat și le-a vândut la o casă de amanet din municipiul Sibiu în zilele

următoare. Inculpata a folosit același modus operandi ca în situația prezentată

anterior, iar despre ambele fapte din municipiul Sibiu din 24 și 25 august 2010

din zona C. și Promenada M. au fost audiate și au relatat martorele N.A. și S.

(I.) M.C., care erau vânzătoare la părțile civile și care declarații atestă

modalitatea credibilă în care martorele, precum și patroana firmei, martora

D.M., au fost induse în eroare de către inculpată, prin promisiunile acesteia

referitoare la împrumutul bijuteriilor pentru o perioadă foarte scurtă de timp

(de seara până a doua zi dimineața) când urma să le restituie, fiind de natură

a le convinge să predea aceste obiecte din aur. Despre aceleași împrejurări au

avut cunoștință și martorele T.L. și B.N.

Din prejudiciul

produs, în sumă de 15.892 RON, inculpata a achitat suma de 5.000 RON, astfel că

partea vătămată SC D. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 11.892 RON.

Inculpata nu a motivat cu prilejul audierii sale atitudinea sa de a vinde

aceste bijuterii. Cei 5.000 RON restituiți, conform propriei declarații, au

fost obținuți din vânzarea bijuteriilor achiziționate din Brașov, de la partea

civilă SC M&L G. SRL Brașov.

Sumele de 2.798 RON

și respectiv 11.892 RON produse la SC B&B C. SRL și SC D. SRL au fost

datorate și a fost obligată inculpata A.I.C. la plata acestora.

septembrie 1020 inculpata A.I.C. s-a prezentat la sediul SC N.L.D. SRL

București în calitate de reprezentant al SC T.W.G. SRL Brașov și a achiziționat

un număr de cinci telefoane de lux marca V. în valoare de 106.279,89 RON, pe

care le-a înstrăinat ulterior la prețuri mult diminuate către persoanele

audiate în calitate de martori la urmărire penală și care se ocupau cu

comercializarea unor astfel de obiecte. În acest sens a se vedea declarațiile

luate în faza de urmărire penală martorilor: T.O.; P.D.; N.C.; B.C.; M.C..

Pentru a induce în

eroare angajatele părții civile SC N.L. SRL, inculpata A.I.C. a precizat că

dorește să cumpere astfel de telefoane de o valoare deosebită pentru a le

expune în magazinul personal din Sibiu unde va comercializa bijuterii de lux,

magazin a cărei inaugurare ar avea loc în aceiași zi, la orele 19. A invocat că

se pregătește să plece din București spre Sibiu pentru lansarea magazinului,

iar telefoanele i-au fost pregătite și duse de un angajat al societății până la

autoturismul acesteia. Ca de cele mai multe ori și de această dată inculpata

s-a prezentat însoțită și recomandată patronului (de origine libaneză) de o

cunoștință a acestuia. I s-a emis factura nr. 185 din 2 septembrie 2010 și

inculpata a afirmat că o va plăti în ziua următoare. Din declarațiile martorei

L.M.B. reiese că acest lucru nu s-a întâmplat însă în zilele ce au urmat,

inculpata a solicitat în plus alte două telefoane, din care unul din aur, cu o

valoare de 29.175 euro, pentru a fi vândute unor persoane din municipiul Sibiu

(„regele C.” și altor persoane de etnie romă). Martora L.M.B., vânzătoare la

partea civilă a refuzat-o motivat de faptul că nu a achitat factura anterioară

în valoare de 106.279,89 RON.

Inculpata a promis în

repetate rânduri că în zilele următoare va trimite o filă CEC și a insistat în

cumpărarea altor telefoane, însă la întâlnirea programată pentru data de 8

septembrie 2010 nu s-a mai prezentat la sediul din București al părții civile,

nici pentru a aduce instrumentul de plată promis și nici pentru a ridica

celelalte două telefoane.

Așa cum a fost

dovedit în dosar, inculpata a oferit spre vânzare aceste telefoane la începutul

lunii septembrie 2010, cu jumătate din prețul real susținând față de

potențialii cumpărători că are un magazin de bijuterii în Sibiu și are nevoie

de lichidități urgent; din declarația martorului M.C. rezultă că tranzacția a

avut loc într-o benzinărie din București. Despre aceste telefoane au declarat

și martorii B.C., N.C., P.C. și T.O.

A fost edificatoare

corespondența purtată pe e-mail de inculpata A.I.C. cu martora L.M.B.,

corespondență din care a rezultat evidentele manopere prin care aceasta a

încercat să o inducă și să o mențină în eroare pe martoră pentru a cumpăra și

alte telefoane, susținând că plata pentru cele vechi este în derulare și din

cele cinci telefoane mai are doar unul mov pentru că restul de patru telefoane

au fost cumpărate de cei din „familia C. - regele romilor” din magazinul său de

bijuterii de lux din Sibiu; solicitarea inculpatei de a cumpăra și alte

telefoane V. din care unui din aur (prețul unuia fiind de peste 29.000 euro)

pentru care ar avea desfacerea asigurată, sunt elemente de natură a forma

convingerea instanței asupra abilităților deosebite ale inculpatei de a fi

convingătoare și credibilă, ceea ce denotă un grad sporit de pericol social al

acesteia.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma de 106.279,89 RON, sumă datorată la care

inculpata A.I.C. a fost obligată a o plăti.

data de 27 august 2012 a fost audiată inculpata și aceasta a relatat despre

faptul că la data de 1 septembrie 2010 a încercat să achiziționeze cantitatea

de 1.892,07 grame bijuterii din aur de la o firmă din Oradea, i s-a eliberat

factura 001567 din 1 septembrie 2010 pentru care a emis un ordin de plată

purtând antetul BL România SA.

Coroborând declarația

cu înscrisul de la dosar urmărire penală, procurorul a propus audierea în

calitate de martor a administratorului acestei societăți, I.C.G.A.

Din declarația

acestuia a reieșit că inculpata s-a arătat interesată de achiziționarea unei

cantități importante de bijuterii de la SC I.T. SRL Oradea și pentru că înainte

de remiterea bijuteriilor, martorul a observat că ordinul de plată era „un fals

grosolan” a efectuat verificări la banca emitentă care a infirmat realitatea

plății, situație în care nu a mai fost de acord cu tranzacția solicitată de

inculpată. A precizat martorul că în cazul în care ar fi fost în discuție o

cantitate mai mică de bijuterii (valoarea acestora fiind de 238.839 RON) nu ar

fi efectuat verificări la bancă, iar motivul suspiciunilor ridicate de ordinul

de plată remis de inculpată l-au constituit elementele de detaliu ale ștampilei

aplicate pe acesta. Bijuteriile nu au mai ajuns în posesia inculpatei A.I.C.,

fiind refuzată.

În temeiul art. 335

C. proc. pen. prima instanță a extins acțiunea penală pentru tentativă la

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen. (un act material ce intră în componența infracțiunii

continuate de înșelăciune calificată pentru care inculpata a fost trimisă în

judecată) și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (un act material), ambele

fapte fiind acte materiale ale infracțiunii continuate pentru care a fost

judecată în prezenta cauză.

Ulterior extinderii

acțiunii penale, din nou citată, prezentă și asistată de apărător ales,

inculpata a refuzat să dea o altă declarație privitor la aceste infracțiuni.

S-a dovedit că

Ordinul de plată nr. 83/2010 în valoare de 238.839,78 RON era un fals, adresa

băncii SC LB atestând această împrejurare.

Partea vătămată SC

I.T. SRL Oradea nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât fapta a rămas

în forma tentativei și nu s-a produs vreun prejudiciu.

În drept, prima

instanță a reținut că faptele inculpatei A.I.C. care, în perioada 12 noiembrie

2009 - 2 septembrie 2010 a indus și menținut în eroare șapte societăți

comerciale (șapte acte materiale) prin prezentarea ca adevărată a unor fapte

mincinoase, precum și prin folosirea de calități mincinoase, obținând astfel un

folos material injust, provocând o pagubă totală de 209,931 RON (prejudiciu în

care nu este inclus și fapta comisă în dauna SC I.T. SRL Oradea și care a rămas

în forma tentativei) realizează elementele constitutive ale infracțiunii

continuată de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Faptele inculpatei

A.I.C. care, la data de 1 septembrie 2010 (2 acte materiale), 2 septembrie 2010

și 3 septembrie 2010 a emis în vederea achitării către SC M&L G. SRL

Brașov, SC I.T. SRL Oradea și SC A.H. SRL, a unor bijuterii și servicii de

cazare, Ordinele de plată nr. 183 din 1 septembrie 2010, 83 din 1 septembrie

2010, 39 din 2 septembrie 2010 și 53 din 3 septembrie 2010, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii continuate de uz de fals prev. de art.

291 C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Prima instanță a pus

în discuție, în temeiul art. 334 C. proc. pen., cererea apărării pentru

schimbarea încadrării juridice ale acestor infracțiuni.

Astfel, s-a solicitat

schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune calificată de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu art. 41, 42 C. pen. în

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu

art. 41, 42 C. pen., prin reținerea doar a faptelor și actelor comise în dauna

SC A. SRL - Hotel R. și SC M&L G. SRL, pentru celelalte acte materiale

comise în dauna SC B&B C. și SC D. SRL încadrarea juridică corectă fiind în

opinia apărării, cea de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. S-a

susținut că procesele-verbale de predare a bijuteriilor luate de inculpata

A.I.C. de la aceste două societăți au fost date cu titlu de împrumut și apoi

s-a refuzat restituirea lor. Pentru că inculpata A.I.C. a refuzat restituirea

bijuteriilor, apărătorul inculpatei A.I.C., a solicitat a se constata că fapta

în materialitatea ei a constituit infracțiunea de abuz de încredere și nu cea

de înșelăciune și să se procedeze la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Prima instanță a respins

cererile de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor comise în dauna SC

B&B C. SRL și SC D. SRL din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de

abuz de încredere, întrucât manoperele de inducere în eroare a vânzătoarelor

audiate ca martore în dosar și susținerile credibile prezentate de inculpată

referitoare la fotografierea bijuteriilor și promovarea lor în revista G.M.,

iar apoi menținerea în eroare și promisiunea nereală de restituire a acestora

în dimineața următoare, au fost de natură a forma convingerea acestora că

susținerile inculpatei sunt reale. Pe de altă parte, faptul că inculpata a

vândut bijuteriile și le-a amanetat de îndată a probat intenția acesteia de a

înșela părțile civile SC B&B C. SRL și SC D. SRL.

Din succesiunea în

timp a ultimelor acte materiale ale faptei de înșelăciune continuate, care au

avut loc în mai puțin de 11 zile: 24 și 25 august 2010, apoi în 1 septembrie

2010,1 septembrie 2010, 2 septembrie 2010 și respectiv 3 septembrie 2010,

coroborat cu faptul că inculpata a acționat și în orașe diferite București,

Oradea, Brașov și Sibiu, urmată de vânzarea urgentă a bunurilor achiziționate

sau pretins împrumutate (bijuterii și telefoane V.), prima instanță a

concluzionat că inculpata a avut clar reprezentarea că având nevoie de

lichidități s-a deplasat deliberat în orașe diferite pentru a induce în eroare

firme diferite și pentru a obține urgent foloase materiale injuste, fiind

exclusă intenția de a le restitui vreodată.

Conform propriei

declarații, cu prețul bunurilor vândute de la firma din Brașov SC M&L G.

SRL a acoperit parte din prejudiciul creat firmei SC B&B C. SRL din Sibiu;

împrejurarea că inculpata nu dorea și nici nu a intenționat a plăti bunurile

achiziționate, reiese din împrejurarea că imediat ce a intrat în posesia lor

(la interval de câteva ore) a și procedat la vânzarea acestora, ceea ce în

opinia primei instanțe confirmă intenția inculpatei de a înșela părțile

vătămate, amăgindu-le că le va restitui bunurile (care în realitate erau deja

amanetate sau vândute) sau că le va achita ordinele de plată emise în fals.

În cazul celor două

societăți din Sibiu, specializate în comercializarea de bijuterii de aur, SC

B&B C. SRL și SC D. SRL, inculpata a procedat la vânzarea imediată a

acestora la casele de amanet (conform propriei declarații) astfel că și în

situația în care afirmativ a încheiat procese-verbale de ridicare a lor, în

realitate aceasta nu a avut nici o clipă reprezentarea că le va restitui a doua

zi, interesul acesteia fiind acela de a obține bunuri de valoare mare pe care

să le poată tranzacționa cu operativitate și a intra urgent în posesia banilor

obținuți ca și contravaloare a acestora.

Ca o concluzie, prima

instanță a reținut că inculpata nu a avut nici o clipă intenția de a deschide

un magazin de lux în Sibiu, unde să vândă telefoane și să promoveze produsele

din aur în revista G.M., singura preocupare a acesteia fiind aceea de a da fi

credibilă și pentru a convinge părțile vătămate mai ușor să le predea și a

intra în posesia bunurilor ușor vandabile.

Așa fiind, prima

instanță a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, atât

în ceea ce privește cele din infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.

213 C. pen., cât și recalificarea infracțiunii de înșelăciune din infracțiunea prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., întrucât în opinia instanței, toate actele materiale

comise de inculpată, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, iar cumulat, prejudiciul adus prin toate aceste fapte depășește

suma de 200.000 RON, astfel că nu se impune recalificarea acestei infracțiuni,

din forma calificată în forma simplă a înșelăciunii în convenții.

mai fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al

administratorului persoanei juridice de a pune la dispoziția lichidatorului

judiciar informațiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din Legea

insolvenței, infracțiune prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.

Audiată cu privire la

această infracțiune, inculpata A.I.C. a susținut că nu a cunoscut nici o clipă

despre intrarea firmei în insolvență și că nu a locuit la adresa menționată.

A fost audiat

lichidatorul judiciar I.C.I. care a relatat la fel ca și în faza de urmărire

penală că a făcut personal deplasare în Sibiu pentru a o identifica pe

inculpată, deși legea îi impunea doar notificarea acesteia. În practică, dacă

administratorul de la sediul social al societății comerciale citate nu îi

răspundea la somațiile făcute, ca și practician în insolvență cu experiență

martorul, proceda și la citarea administratorului firmei de la domiciliul său,

tocmai pentru a nu fi dubii cu privire la realitatea celor înscrise la sediul

social al firmei la ORC. În situația de față, deși nu era obligat, a fost

diligent și a făcut demersuri inclusiv prin deplasarea la Sibiu, însă, la

domiciliul inculpatei nu a găsit-o, și nici la sediul social din Brașov, astfel

că nu a răspuns nici la citarea prin publicitate, inculpata A.I.C. nu nedând

curs și nedepunând actele solicitate.

S-a apreciat că sunt

dovezi la dosar atât privitor la returnarea scrisorilor trimise de lichidator

în ambele etape ale falimentului, cât și cu privire la citarea inculpatei prin

publicitate. Martorul I.C. știe că unii dintre creditorii SC T.W.G. SRL au

încercat să ia legătura cu inculpata și și-a exprimat părerea că este posibil

ca demersurile acestora să se fi materializat și ca inculpata să fi știut de

ambele etape parcurse.

Prima instanță a

reținut că inculpata A.I.C. avea obligația conform Legii nr. 26/1990 să-și

declare operațiunile de modificare a sediului la ORC precum și propriul

domiciliu și dacă nu a făcut-o, cu intenție indirectă avea reprezentarea că în

absența acestor comunicări la ORC era pasibilă de sancțiuni, inclusiv penale. A

mai reieșit din declarația inculpatei din 6 iulie 2011 că aceasta, la mai bine

de un an de la comunicările de mai sus a somațiilor lichidatorului judiciar,

și-a declinat aceeași adresă, unde a citat-o și lichidatorul, respectiv Sibiu,

str. C.N.; s-a constatat că demersurile scrise efectuate privind predarea

documentelor către lichidator au fost inutile, iar inculpata a refuzat

deliberat predarea acestora. Această cu atât mai mult cu cât din procesele

verbale încheiat de I.P.J. Sibiu cu prilejul căutării inculpatei la domiciliile

cunoscute a rezultat că orice corespondență primită la adresa Sibiu, str. C.N.

era transmisă de vecini, acesteia. Așa fiind, prima instanță a reținut

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 de către

inculpata A.I.C. ca fiind dovedită și fiind săvârșită cu vinovăție de către

aceasta, nepredarea actelor, documentelor prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) și

f) din Legea insolvenței fiind săvârșită cu rea-credință.

Martorul I.C.I. s-a

constituit parte civilă cu 1.250 RON din care 250 RON contravaloarea

combustibil și 1.000 RON despăgubirile efectuate la Sibiu dovedite cu facturi

și chitanțele atașate la dosar instanță, sume pe care fiind dovedite și

datorate, instanța le va încuviința a fi achitate de către inculpată.

Reținând că inculpata

A.I.C. se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă

în judecată, că acestea sunt dovedite cu probele administrate pe parcursul

procesului penal, prima instanță a avut în vedere la aplicarea sancțiunilor,

scopul și funcțiile pedepsei, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a

codului penal și legea specială, gradul crescut de pericol social al faptelor

în concret comise, prejudiciul produs, persoana inculpatei (studii superioare,

necăsătorită, fără antecedente penale, parțial sinceră cu recunoașterea

faptelor comise).

La individualizarea

pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere și datele ce rezultă din

referatul de evaluarea întocmit de Serviciul de Probațiune din cadrul

Tribunalului Sibiu; astfel s-a arătat în cuprinsul acestui referat că inculpata

A.I.C. a prezentat dificultățile serioase de integrare socială dar și

împrejurarea că aceasta are și resurse în vederea reabilitării. Inculpata a

fost descrisă ca fiind o persoană tânără, în vârstă de 26 de ani, dinamică,

sociabilă, ambițioasă, cu planuri concrete pentru viitor, orgolioasă,

încrezătoare în sine și mulțumită de sine însăși, cu bune abilități de

comunicare și abilități ridicate de manipulare: perspicace, identificând ușor

reacțiile interlocutorilor, cu un autocontrol foarte bun al reacțiilor

nonverbale, încercând să pară altfel decât este, aspecte dezvoltate și exersate

prin cursuri și activități de actorie și mass media. Din același referat a

rezultat că inculpata manifestă o dorință intensă de a se evidenția și a fi în

centrul atenției, cu un sistem de valori având ca element central bunăstarea

materială și notorietatea, chiar dacă pentru aceste deziderate ar încălca

principiile legale sau morale, cu tendința de a eluda adevărul pentru a-și

atinge obiectivele sau atunci când anumite aspecte îi sunt defavorabile,

utilizând frecvent minciuna în relațiile cu familia, prietenii, părțile

vătămate. Cu prilejul intervievării sale inculpata a declarat că experiența

procesului a determinat-o să-și reevalueze principiile de viață.

Cum inculpata A.I.C.

a dat dovadă de o conduită bună anterior săvârșirii acestor infracțiuni, cum

s-a prezentat în fața autorităților și cum nu a fost anterior confruntată cu

legea penală, prima instanță, având în vedere vârsta acesteia și convingerea că

scopul pedepsei a fost atins și fără a executa o pedeapsă substanțială și prea

îndelungată, în regim de penitenciar, a reținut în favoarea acesteia

dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., condamnând inculpata cum mai sus

s-a arătat.

Privitor la latura

civilă, prima instanță a constatat că cele șase acte materiale de înșelăciune

(consumată) săvârșite de către inculpata A.I.C. au creat prejudicii celor șase

societăți comerciale, prejudicii dovedite cu înscrisuri din dosar urmărire

penală, care au fost datorate fiind în legătură directă cu infracțiunile comise

de către inculpată. Cu privire la cuantumul acestora, inculpata nu le-a

contestat astfel că acțiunile civile formulate de către șase societăți

comerciale au fost admise, cu singura explicație și anume acordarea sumei de

10.000 RON către SC D. SRL sumă pe care instanța apreciază că nu s-a dovedit în

vreun fel prejudiciul patrimonial încercat de această societate.

Așa fiind, în baza

art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpata a fost

obligată cum mai sus s-a arătat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat, în termen, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și

inculpata.

Prin apelul său

parchetul a solicitat desființarea sentinței și rejudecând să se

reindividualizeze pedepsele aplicate inculpatei prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante cu consecința majorării pedepselor, întrucât raportat

la gravitatea faptelor comise, nu se justifică reținerea circumstanței atenuante

prev. de art. 74 lit. a) C. pen., inculpata mai fiind cercetată și pentru alte

infracțiuni similare, iar atitudinea oscilantă, mai degrabă nesinceră a

inculpatei nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.

c) C. pen.; înlăturarea dispoziției de comunicare a sentinței la ORC în temeiul

art. 13 din Legea nr. 241/2005, cu motivarea că infracțiunile din cauză nefiind

unele de evaziune fiscală.

Inculpata nu și-a

motivat în scris apelul dar, prin apărător ales, a solicitat, oral, desființarea

sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare să se dispună:

- schimbarea

încadrării juridice din două acte materiale de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în două infracțiuni de abuz de încredere

prev. de art. 213 C. pen.;

- recalificarea

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41, 42 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

penal;

- achitarea

inculpatei în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pentru faptele săvârșite în dauna

părților civile SC CDV I. SRL și SC. N. SRL;

- reducerea pedepsei

pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen. comisă în dauna părții civile A.H. și către M&L G. SRL Brașov și

schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.;

- referitor la ultima

infracțiune, cea comisă în Oradea, a se constata incidența dispozițiilor art.

20 alin. (3) C. pen. care prevăd tentativa absolut imposibilă.

Motivarea orală a

apărătorului inculpatei a fost consemnată în încheierea de ședință din data de

16 septembrie 2013 și ea a reiterat argumentele din fața primei instanțe.

Procurorul și-a

exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului inculpatei.

Inculpata și-a

exprimat poziția în sensul respingerii apelului parchetului.

Dintre părțile

civile, legal citate toate, doar SC N.L.D. SRL și-a angajat apărător, care și-a

exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului parchetului și al

respingerii apelului inculpatei.

Prin Decizia penală

nr. 163/A din 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală și pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sibiu împotriva Sentinței penale nr. 26/27 februarie 2013

pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 1343/85/2012 a desființat sentința

apelată doar sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 13 din Legea

nr. 241/2005 și art. 6 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 77/2001 și,

rejudecând în aceste limite:

A înlăturat

dispozițiile de comunicare a sentinței, în baza art. 13 din Legea 241/2005,

către Oficiul Național al Registrului Comerțului și, în baza art. 6 alin. (1

1

)

din O.U.G. nr. 77/2001 către Direcția Generală a Finanțelor Publice.

A menținut dispoziția

de comunicare a sentinței, pe data rămânerii definitive, către Oficiul Național

al registrului Comerțului, în baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990.

A menținut și celelalte

dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei

decizii.

A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpata A.I.C. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească statului suma de 200

RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.

Pentru a DECIDE

astfel, s-au reținut, în esență, următoarele:

fapta în dauna părții vătămate SC C.D.V. I. SRL, prima instanță corect a

reținut că inculpata A.I.C. (care a avut administratorul firmei SC T.W.G. SRL,

firmă care în prezent este radiată), în cursul anului 2009, mai exact în

ultimul trimestru al anului (cum rezultă din Contractul încheiat la 1 noiembrie

2009 și din facturile fiscale), s-a prezentat la sediul părții vătămate,

recomandându-se nereal că este reprezentanta firmei SC A.T. Sibiu (firma mamei

sale) și a solicitat tipărirea unui număr de 1.700 exemplare pentru revista

G.M.

Inculpata a semnat

facturi fiscale în numele SC A.T. SRL, iar acestea au fost anulate, iar

serviciile prestate de partea vătămată SC C.D.V. I. SRL au fost refacturate pe

SC T.W.G. SRL.

Pentru plata

facturilor, inculpata a emis două bilete la ordin cu seria UGB XX nr. X și

respectiv nr. XXX. Ambele instrumente bancare au fost refuzate la plată,

întrucât IBAN-ul plătitorului era invalid.

Partea vătămată SC

C.D.V. I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 38.122 RON, iar ulterior

și-a diminuat pretențiile la suma de 31.173,09 RON, motivat de faptul că urmare

unui proces comercial derulat a încasat diferența până la suma solicitată

inițial.

Aspectul subiectiv

legat de intenția dolosivă a inculpatei a rezultat din declarația

reprezentantului părții vătămate, administratorul C.D. care arată cum inculpata

a menționat deliberat eronat în cuprinsul Contractului nr. 5/2009 încheiat cu

SC T.W.G. SRL sediul societății și contul curent al acestei firme, precum și

faptul că, pentru cele două bilete la ordin emise de inculpată nu exista cont

deschis la acea bancă