ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1897/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1897/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față:

Prin

sentința penală

nr. 19 din

6 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în Dosarul nr. 5640/85/2010

s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. și art.

33 lit. c) C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu

din două infracțiuni continuate de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură

infracțiune continuată de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul H.V.F.

la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c)

C. pen. (dreptul de a fi administrator la societăți comerciale) pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu

art. 41, art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de stopare la sursă.

S-a constatat că faptele deduse judecății

sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost anterior condamnat prin

sentința penală nr. 363/2009 a Judecătoriei Mediaș și prin sentința penală nr.

47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș și, în consecință:

În

baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată

a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 363 din 21

decembrie 2009 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 9 martie 2010, pedeapsă care

a fost descontopită în cele două pedepse de câte un an închisoare ce au fost repuse

în individualitatea lor.

În

baza art. 86

10

C. pen. s-a anulat executarea pedepsei

de 3 ani închisoare cu executare la locul de muncă aplicată prin sentința penală

nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 24 februarie 2010,

pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele și sancțiunea administrativă aplicate

prin sentința penală nr. 47/2010, precum și pedepsele aplicate prin sentința penală

nr. 493/2005 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 20 februarie 2006, pedepse ce

au fost puse în individualitatea lor, respectiv: trei pedepse de câte trei ani închisoare

pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin.

(3) C. pen.; trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals

prev. de art. 291 C. pen.; două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății în scopuri personale

prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea de infracțiunii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și sancțiunea amenzii administrative în cuantum

de 1.000 RON pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată aplicată

conform, art. 18

1

alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 alin. (1) lit.

c) C. pen.; două pedepse de câte 2 luni închisoare aplicate prin sentința penală

nr. 493 din 24 octombrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui

autoturism cu număr fals și neînmatriculat prev. de art. 77 alin. (1), art. 77 alin.

(2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 76 C. pen.

A fost anulat mandatul de executare al

pedepsei la locul de muncă emis de Judecătoria Mediaș la data de 24 februarie 2010,

dispunându-se emiterea unui nou mandat.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., art. 36 și art. 40

C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile și pedeapsa de 1 an închisoare pentru

infracțiunea de stopare la sursă, aplicate în cauza pendinte, cu pedepsele de câte

1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 363/2009 a Judecătoriei Mediaș,

trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prev. de

art. 291 C. pen.; două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de folosirea creditului societății în scopuri personale prev. de

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea de infracțiunii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 47/2010 a

Judecătoriei Mediaș, precum și cu cele două pedepse de câte 2 luni închisoare aplicate

prin sentința penală nr. 493 din 24 octombrie 2009 a Judecătoriei Mediaș, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită

la 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

civile pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 86

10

și art. 36 alin. (2) C. pen., din

pedeapsa de 4 ani și 6 luni s-a scăzut perioada executată la locul de muncă din

1 martie 2010 la zi, de 525 zile.

Tribunalul a constatat neachitată sancțiunea

administrativă în cuantum de 1000 RON.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

lit. c) (dreptul de a fi administrator la societăți comerciale) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Sibiu, inculpatul H.V.F. fiind obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC I.T. SRL prin lichidator judiciar G.I. SPRL Sibiu, la plata sumei de 43.010 RON

cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005

s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii

a dispozitivului hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive a acesteia,

în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.

S-a dispus comunicarea hotărârii Direcției

Generale a Finanțelor Publice în vederea înscrierii inculpatului în cazierul fiscal,

în conformitate cu O.G. nr. 75/2001, republicată.

În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990,

modificată, s-a dispus comunicarea și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Sibiu a hotărârii pronunțate.

În baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul H.V.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC I.T. SRL prin lichidator judiciar G.I. SPRL Sibiu, la plata sumei de 800 RON

cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 150 RON reprezintă onorariul

parțial al avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut următoarea situație

de fapt:

Inculpatul H.V.F. și soția sa, H.L. (fostă

S.), au fost asociați și administratori la SC I.T. SRL începând cu data de 25

mai 2004 și până la data de 21 iunie 2007, când a avut loc cesionarea părților sociale

către inculpat, acesta devenind astfel unic administrator și asociat al părții responsabile

civilmente.

Urmare unui control efectuat de D.G.F.P.

Sibiu, la 28 octombrie 2008, la sediul părții responsabile civilmente SC I.T.

SRL, s-a constatat că societatea plătise obligațiile către bugetul de stat începând

cu anul 2003 și până la 30 septembrie 2008, sens în care a fost întocmit raportul

de inspecție fiscală (28 octombrie 2008), precum și decizia de impunere privind

obligațiile fiscale suplimentare de plată, aferentă raportului.

Potrivit raportului, în perioada 2006-2008,

evidența contabilă a societății nu a fost condusă la zi, în anul 2007 întocmindu-se

doar o balanță de verificare, la data de 28 februarie 2007, în timp ce în anul 2008

nu s-a condus deloc evidența contabilă și nici nu s-au depus la organul fiscal declarațiile

privind obligațiile de plată la bugetul de stat.

În ceea ce privește anul 2008 s-a constatat

că, în semestrul I, SC I.T. SRL a efectuat lucrări de construcții pentru SC B.

SRL Mediaș încasând venituri în sumă de 10.084 RON, conform facturilor, efectuând

totodată achiziții de materiale de construcții în sumă de 1.846 RON de la SC A.

SRL Mediaș.

S-a mai constatat că în trimestrul III

al anului 2008 societatea a achiziționat materiale de construcții de la SC A.

SRL Mediaș, în valoare de 8.997 RON, pe care le-a folosit la izolarea termică a

25 de apartamente aparținând unui bloc de pe strada M. din Municipiul Mediaș, lucrări

care au fost finalizate în perioada august-septembrie 2008 și pentru care inculpatul

a încasat un preț de 60 RON pe metru pătrat. Astfel, s-a constatat că inculpatul

nu a înregistrat în evidența contabilă venituri suplimentare în sumă de 44.572 RON

și TVA aferent de 8.468 RON.

Totodată, s-a constatat că într-unui dintre

apartamentele la care s-au efectuat lucrări de izolație a funcționat SC I.C.

SRL pe numele căreia s-a emis factura fiscală din 4 iulie 2008, în valoare de 1.800

RON (din care TVA reprezintă 287 RON), factură care nu a fost înregistrată în evidența

contabilă a SC I.T. SRL.

Fiind audiați ca martori, proprietarii

apartamentelor care au fost izolate termic de către firma inculpatului, M.V., T.B.

și C.D. au susținut că au plătit diferite sume de bani pentru lucrare, dar nu li

s-au emis chitanțe sau facturi. Unii dintre proprietari au depus la dosar copii

de pe contractele de prestări servicii încheiate cu firma inculpatului.

S-a mai constatat că, pentru perioada ianuarie

2008-30 septembrie 2008, cât inculpatul H.V.F. nu a condus evidența contabilă și

nu a înregistrat în contabilitate achizițiile de materiale de construcții și veniturile

realizate, s-a înregistrat un prejudiciu de 7.252 RON impozit pe profit și 8.892

RON TVA.

Organele fiscale au constatat cu același

prilej faptul că inculpatul H.V.F. nu a virat la bugetul de stat contribuțiile datorate

de societate în anul 2007 pentru cei doi muncitori încadrați ai părții responsabile

civilmente, respectiv pentru luna iulie și august pentru care nu au fost achitate

contribuțiile la sănătate, șomaj, etc, în sumă de 2.767 RON.

Ca urmare, D.G.F.P. s-a constituit parte

civilă atât cu această sumă cât și cu suma precizată anterior, în total 18.911 RON.

Urmare inspecției fiscale generale efectuată

în perioada 6.-22 septembrie 2010 la SC I.T. SRL, la data de 22 septembrie 2010,

lucrătorii din cadrul D.G.F.P. Sibiu, Activitatea de Inspecție Fiscală au întocmit

un proces-verbal de constatare prin care s-a concluzionat că, prin neîntocmirea

evidenței contabile pentru operațiunile efectuate, societatea nu a calculat și declarat

impozitul de profit, taxa pe valoarea adăugată și impozitul pe dividende, datorate

bugetului consolidat.

Totodată, organul fiscal de control a reținut

că societatea verificată nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale declarative pentru

perioada supusă verificării și că se afla în procedura insolvenței, având lichidator

judiciar, începând cu data de 9 aprilie 2010, pe SC G.I. SPRL. Deși au fost solicitate

lichidatorului judiciar documente justificative ale societății verificate pentru

perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2008, răspunsul primit a fost acela că inculpatul

H.V.F. nu a predat documentele contabile ale societății la momentul declanșării

procedurii insolvenței.

S-a mai stabilit că, în perioada septembrie-octombrie

2008, în calitate de administrator la SC I.T. SRL, inculpatul H.V.F. a achiziționat

materiale de construcții de la SC A. SRL și SC A.A. SRL și a efectuat lucrări de

termoizolare și zugrăveli la un număr de 21 apartamente din blocul nr. X situat

în Mediaș pe str. B.

Funcție de sumele predate de proprietarii

apartamentelor a fost stabilit un preț mediu pentru termoizolație și zugrăvirea

blocului în cuantum de 1.467 RON pentru fiecare apartament, valoarea totală a lucrărilor

executate fiind în sumă de 30.807 RON. Pentru sumele încasate personal de inculpatul

H.V.F. de la locatarii blocului acesta nu a emis facturi și chitanțe fiscale sau

alte documente justificative, împrejurare care rezultă din depozițiile martorilor

audiați S.N., B.M. și I.M.

În condițiile în care organul de inspecție

fiscală a constatat deficiențe cu privire la înregistrarea veniturilor în evidența

contabilă a SC I.T. SRL, s-a procedat la stabilirea obligațiilor fiscale ale societății

pe baza documentelor justificative (proces-verbal și declarația martorei O.P.),

precum și pe baza declarațiilor martorilor I.M. și B.T. (locatari ai imobilului

situat în Mediaș, str. Aleea B. nr. X jud. Sibiu).

S-a procedat la estimarea bazei de impunere

și a obligațiilor fiscale aferente lucrărilor executate, stabilindu-se valoarea

totală a lucrărilor la suma de 30.807 RON, iar veniturile impozabile la suma de

25.888 RON.

Raportat la impozitul pe profit, organul

fiscal a concluzionat că SC I.T. SRL datorează bugetului consolidat al statului

următoarele obligații de plată: suma de 4.143 RON impozit pe profit, suma de 1.999

RON majorări de întârziere, suma de 207 RON penalizări de întârziere.

În ceea ce privește stabilirea bazei de

impunere a TVA, aceasta a fost estimată la suma de 25.888 RON, corespunzându-i T.V.A.

în sumă de 4.919 RON. Pentru această sumă au fost calculate majorări de întârziere

în sumă de 2.767 RON și penalizări în sumă de 245 RON.

S-a mai reținut că inculpatul H.V.F. și-a

însușit necuvenit încasările societății în sumă de 30.807 RON, utilizându-le în

scop personal, drept pentru care această sumă reprezintă din punct de vedere fiscal

„dividend” care se impozitează conform prevederilor legale și s-a stabilit un impozit

pe dividende în sumă de 5.868 RON la care au fost calculate majorări și penalități

de întârziere în sumă de 3.952 RON.

Partea civilă D.G.F.P. Sibiu s-a constituit

parte civilă cu suma de 24.099 RON reprezentând: 4.142 RON impozit pe profit, 2.206

RON accesorii, 4.919 RON TVA, 5.868 RON impozit dividende și 33.952 RON accesorii.

În total, D.G.F.P. Sibiu s-a constituit

parte civilă cu suma de 43.010 RON despăgubiri civile (18.911 RON și suma de 24.099

RON, din Dosarul nr. 811/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu), sumă

pe care instanța de fond a reținut-o ca fiind datorată de inculpatul H.V.F. în solidar

cu partea responsabilă civilmente SC I.T. SRL prin lichidator judiciar G.I.

SPRL Sibiu.

Inculpatul a solicitat în fond efectuarea

unei expertize contabile, însă a renunțat la efectuarea acesteia, deși instanța

a făcut demersuri pentru a stabili expertul și onorariul provizoriu datorat.

Așa fiind, în baza probelor administrate,

prima instanță a reținut că inculpatul, în calitate de reprezentant al SC I.T.

SRL, a efectuat lucrări de

termoizolație

la blocurile situate în Mediaș pe str. M., nr. Y și, respectiv, str. B. nr. X, a

încasat de la locatari sume de bani pentru care nu a emis chitanțe fiscale, nu a

înregistrat în contabilitate veniturile realizate, operațiunile efectuate și achizițiile

de materiale cu care a efectuat aceste lucrări, producând astfel prejudiciu bugetului

de stat, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41, art. 42 C. pen.

Constatând că faptele de evaziune fiscală

comise de inculpatul H.V.F. au fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, din ianuarie și până în octombrie 2008, instanța de fond a schimbat

încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, în temeiul art. 334 C.

proc. pen., din două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., într-o singură

infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, art. 42

C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în lunile

iulie și august 2007, nu a plătit la bugetul consolidat al statului suma de 2.767

RON reprezentând taxele datorate și contribuțiile aferente pentru cei doi angajați

ai firmei, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41,

art. 42 C. pen., cele două infracțiuni aflându-se în concurs real.

Instanța de fond a înlăturat, ca nesinceră,

apărarea inculpatului H.V.F. în sensul că a executat lucrările de izolație ca persoană

fizică și nu ca asociat unic al părții responsabile civilmente, reținând, pe de

parte, că inculpatul a contractat lucrările ca reprezentant al părții responsabile

civilmente, așa cum rezultă din începuturile de dovadă scrisă aflate la dosar instanță

și din amprenta ștampilei aplicată de inculpat pe aceste înscrisuri, iar pe de altă

parte, faptul că nu putea executa lucrările singur, în realitate având angajați

mai mulți zilieri pentru execuția lucrărilor, așa cum constant au relatat proprietarii

apartamentelor din cele două imobile.

Totodată, instanța a apreciat că declarațiile

martorilor audiați în cauză M.V., O.A., S.N., B.M. și I.M. au confirmat susținerile

acuzării în sensul că s-au achitat bani pentru execuția lucrărilor, dar că inculpatul

nu a emis chitanțe ori facturi fiscale pentru sumele primite.

Reținând că infracțiunile deduse judecății

sunt concurente și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost anterior condamnat

prin sentința penală nr. 363 din 21 decembrie 2009 a Judecătoriei Mediaș, definitivă

la 9 martie 2010, și sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei

Mediaș, definitivă la 24 ianuarie 2011, și constatând că prin prima hotărâre inculpatul

H.V.F. a fost condamnat cu suspendare, iar prin a doua hotărâre (sentința penală

nr. 47/2010 a Judecătoriei Mediaș) a fost condamnat la o pedeapsa cu executare la

locul de muncă, prima instanță a aplicat dispozițiile art. 85 alin. (1) C. pen.

privind anularea suspendării și art. 86

10

C. pen. privind anularea executării

pedepsei la locul de muncă.

În

baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice),

lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat), lit. c) (dreptul de a fi

administrator la societăți comerciale) C. pen.

În latură civilă, în baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Sibiu, inculpatul H.V.F. fiind obligat, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC I.T. SRL prin lichidator judiciar G.I. SPRL Sibiu, la plata sumei

de 43.010 RON despăgubiri civile către partea civilă.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, în termen

legal, a declarat apel inculpatul H.V.F. solicitând, în principal, achitarea pentru

ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, modificarea modalității de executare

a pedepsei rezultante în sensul aplicării dispozițiilor art. 86

1

C.

pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

În cursul judecării cauzei în apel, instanța

de prim control judiciar a dispus efectuarea de către Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Sibiu a unui referat de evaluare a inculpatului, documentul

în discuție aflându-se la dosar apel.

Prin decizia penală

nr. 123/A din 16 octombrie 2012 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de

inculpatul H.V.F. împotriva sentinței penale nr. 19 din 6 februarie 2012 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 5640/85/2010, inculpatul fiind obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 650 RON.

În considerentele acestei decizii, confirmând

valabilitatea reținerilor factuale ale primei instanțe, instanța de apel a reiterat

situația de fapt, astfel cum a fost reținută în fond, constatând că sumele încasate

și nedeclarate de inculpat sunt dovedite și cu declarațiile martorilor O.A., B.M.

și S.N. care, audiați în primă instanță, au arătat că sunt locatari ai blocului

în care inculpatul a efectuat lucrări de hidroizolații la un număr de 21 de apartamente,

lucrări care au fost achitate de toți locatarii, fără ca inculpatul să elibereze

facturi sau bonuri fiscale pentru sumele primite.

În același sens s-a reținut că, atât în

declarațiile date la instanța de fond, cât și la instanța de apel, inculpatul a

recunoscut că a efectuat respectivele lucrări, susținând însă că le-a efectuat singur,

în calitate de persoană fizică, iar nu în calitate de reprezentat al SC I.T.

SRL, precum și că a efectuat lucrări de hidroizolații la 10 apartamente, iar nu

la 21.

S-a mai reținut că omisiunea inculpatului

de evidențiere a veniturilor obținute din lucrările de hidroizolații este confirmată

și de lichidatorul judiciar al SC I.T. SRL. Astfel, potrivit înscrisului denumit

„punct de vedere” al lichidatorului, firma de lichidare nu a fost în măsură să prezinte

actele contabile ale societății întrucât inculpatul nu a răspuns solicitării acesteia

de a-i prezenta documentele susmenționate. De altfel, nici pe parcursul urmăririi

penale ori a cercetării judecătorești, inculpatul nu a prezentat vreo evidență contabilă.

Ca urmare, în baza probatoriului administrat

în cauză, instanța de apel a reținut că inculpatul, în calitate de asociat unic

al SC I.T. SRL, în perioada septembrie-octombrie 2008, a desfășurat activități de

prestări servicii în construcții și nu a întocmit evidența contabilă pentru operațiunile

efectuate, nu a calculat și declarat impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată

și impozitul pe dividende datorate bugetului consolidat la statului, faptă apreciată

ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea disp. art. 41, art. 42 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat ca dovedită fapta

inculpatului care, în lunile iulie și august 2007, nu a plătit la bugetul consolidat

al statului suma de 2.767 RON reprezentând taxele datorate și contribuțiile aferente

pentru cei doi angajați ai firmei, faptă apreciată ca întrunind elementele constitutive

ale infracțiunii de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 24/2005 cu aplicarea

art. 41, art. 42 C. pen.

În raport de constatările anterior menționate,

instanța de prim control judiciar a apreciat că cererea inculpatului de achitare

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. este nefondată.

Neîntemeiată a fost apreciată și critica

inculpatului privind individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante,

instanța de apel reținând că pedepsele aplicate inculpatului, atât prin cuantum,

cât și prin modalitatea de executare, au fost în mod legal și proporțional individualizate.

Sub acest aspect s-a reținut că prima instanță

a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice procesului de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii

finalităților acesteia. Astfel, la individualizarea pedepselor stabilite în sarcina

inculpatului, instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare

prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social moderat al

faptelor, împrejurările comiterii acestora, dar și persoana inculpatului care a

suferit anterior condamnări pentru infracțiuni de evaziune fiscală, înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., trei pedepse de câte

1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., două

pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea

creditului societății în scopuri personale prev. de art. 272 pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C.

pen., aplicate prin sentința penală nr. 47/2010 a Judecătoriei Mediaș, precum și

două pedepse de 2 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 493 din 24

octombrie 2009 a Judecătoriei Mediaș.

Pornind de la aceste elemente, instanța

de apel a reținut că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc

de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă

se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim

privativ de libertate. Or, în speță, având în vedere toate elementele ce caracterizează

persoana inculpatului, nu a încercat să atenueze urmările faptelor în sensul că

nu a achitat prejudiciul cauzat statului, nu a avut o atitudine sinceră și de regret,

s-a apreciat că inculpatul nu dovedește un comportament ce permite presupunerea

că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, conform

art. 86

1

și urm. C. pen., ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea

sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Prin urmare, s-a apreciat că, dat fiind

faptul că au fost contopite nu mai puțin de 11 pedepse cu închisoarea prin aplicarea

art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., în mod legal instanța de fond a aplicat un spor

de 1 an închisoare, în raport de cuantumul pedepsei rezultante, de 4 ani și 6 luni

închisoare nefiind aplicabile disp. art. 86

1

alin. (1) lit. a), lit.

b) C. pen.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul

H.V.F.

Inculpatul și-a motivat recursul în cuprinsul

memoriului aflat la dosar recurs, depus la data de 15 aprilie 2013.

În

cuprinsul acestui memoriu, inculpatul a învederat că înțelege

să critice hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, pct. 10, pct. 14, pct. 17, pct. 17

1

, pct. 17

2

și pct.

18 C. proc. pen., în argumentare solicitând instanței de recurs să aprecieze asupra

mecanismului de contopire a pedepselor în raport cu împrejurarea că la data de 1

martie 2013 a executat în integralitate, la locul de muncă, pedeapsa de 3 ani ce

i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei

Mediaș.

Deopotrivă, inculpatul a solicitat instanței

să reevalueze și cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate în cauza pendinte, precum

și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, susținând că instanțele de fond

și de apel nu au avut în vedere faptul că a achitat și amenda administrativă în

cuantum de 1.000 RON ce i-a fost aplicată prin sentința penală anterior menționată.

La termenul de dezbateri din 28 mai 2013,

apărătorul recurentului inculpat

a susținut că nemulțumirile inculpatului vizează, în principal, mecanismul de contopire

a pedepselor utilizat de instanțele de fond și de apel, susținând că acestea trebuiau

să se țină seama de faptul că inculpatul a executat deja la locul de muncă pedeapsa

de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 47 din 12

februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș.

Totodată, apărătorul a invocat greșita

individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului în cauza pendinte,

arătând că deși acesta are antecedente penale, datele privind persoana acestuia,

divorțat, având în întreținere un minor, cu un loc de muncă stabil, dar și situația

familială deosebită, sunt elemente care pot justifica reducerea pedepsei.

În

concluzie, apărătorul a solicitat admiterea recursului astfel

cum a fost susținut.

În

cursul judecării cauzei în recurs,

în raport cu motivele de recurs formulate

de inculpat, înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria Mediaș

în vederea comunicării perioadei executate de inculpat din pedeapsa aplicată acestuia

prin sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a aceleiași instanțe.

Prin adresa din 7 mai 2013,

aflată la dosar recurs, Judecătoria Mediaș

a comunicat instanței supreme faptul că, potrivit adreselor din 8 martie 2010 și

din 4 martie 2013 ale SNGN R. SA,  Sucursala Mediaș, ultima atașată documentului

susmenționat, inculpatul H.V.F. a început executarea pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș,

definitivă prin neapelare la 24 februarie 2010, la data de 1 martie 2010, aceasta

încetând la data de 28 februarie 2013.

În

anexa motivelor scrise de recurs, inculpatul a depus copie

de pe decizia din 1 martie 2013 a SNGN R. SA, Sucursala Mediaș prin care s-a dispus

încetarea suspendării contractului individual de muncă al acestuia și reîncadrarea

sa în muncă în cadrul unității emitente.

Examinând cauza în raport cu criticile

formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că recursul declarat de inculpatul H.V.F.

este fondat, în limitele ce se vor arăta, pentru următoarele considerentele:

Deși inculpatul a invocat în scris și cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, pct. 10, pct. 17 și pct. 18 C.

proc. pen., nici în cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei și nici în cadrul

concluziilor orale, nu a menționat care sunt argumentele aduse în susținerea acestor

critici, contestând, așa cum am arătat anterior, numai cuantumul pedepselor aplicate,

modalitatea de executare a pedepsei rezultante, precum și mecanismul de contopire

a pedepselor în raport cu împrejurarea că la data de 1 martie 2013 a executat în

integralitate, la locul de muncă, pedeapsa de 3 ani ce i-a fost aplicată prin sentința

penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș.

În consecință, analizând cazurile de casare

efectiv susținute de inculpat, înalta Curte constată următoarele:

9

pct. 14 C. proc. pen.;

În cazul acestui motiv de recurs apărarea

inculpatului a invocat greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate acestuia

în cauza pendinte, arătând că deși acesta are antecedente penale, datele privind

persoana sa, divorțat, având în întreținere un minor, cu un loc de muncă stabil,

dar și situația familială deosebită, sunt elemente care pot justifica reducerea

pedepsei.

Critica este întemeiată,

argumentele avute în vedere în acest sens

fiind următoarele:

Aspectele invocate de inculpat ca având

caracter favorabil, respectiv statutul său civil de persoană divorțată, întreținătoare

a unui copil minor, și faptul executării în integralitate, la locul de muncă, a

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 47 din 12

februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș, în asemenea condiții de diligentă din partea

inculpatului care au determinat reluarea și continuarea activității acestuia, începând

cu data de 1 martie 2013, în cadrul aceleiași unități lucrative (aspect dovedit

prin înscrisurile depuse de inculpat în recurs), coroborate cu elementele privind

potențialul crescut de reintegrare socială a acestuia și caracterul responsabil

al comportamentului postdelictual adoptat, astfel cum rezultă din referatul de evaluare

aflat la dosar apel, trebuie valorificate în mod adecvat, Înalta Curte apreciind

că aceste elemente, adiționate aspectelor privind activitatea infracțională concretă

reținută în sarcina inculpatului și timpul scurs de la săvârșirea acesteia, justifică

în mod adecvat reducerea pedepsei pentru infracțiunea concurentă de evaziune fiscală

ce face obiectul analizei în cauza pendinte la limita minimă prevăzută de lege,

respectiv 2 ani închisoare, o astfel de evaluare fiind deja corect realizată în

cazul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de stopare la sursă.

În raport cu argumentele prezentate, dată

fiind ajustarea ce se impune a fi adusă pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, subsecvent admiterii recursului inculpatului și

casării hotărârilor atacate, Înalta Curte va proceda la descontopirea pedepsei rezultante

de 4 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le va repune în

individualitatea lor și sporul de 1 an închisoare.

Ulterior reducerii pedepsei pentru infracțiunea

susmenționată, constatând că faptele din cauza pendinte sunt concurente cu faptele

pentru care acesta a fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 363/2009 a

Judecătoriei Mediaș și prin sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei

Mediaș, Înalta Curte, aplicând dispozițiile art. 85 alin. (1) C. pen., va anula

suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 363 din 21 decembrie 2009 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 9 martie 2010,

pe care o va descontopi în cele două pedepse de câte un an închisoare, pe care le

va repune în individualitatea lor.

Totodată, în baza art. 86

10

C. pen. va anula executarea pedepsei de 3 ani închisoare cu executare la locul de

muncă aplicată prin sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei

Mediaș, definitivă la 24 februarie 2010, pedeapsă care va fi descontopită în pedepsele

și sancțiunea administrativă aplicate prin sentința penală nr. 47/2010, precum și

pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 493/2005 a Judecătoriei Mediaș, definitivă

la 20 februarie 2006, pedepse ce vor fi repuse în individualitatea lor, respectiv:

trei pedepse de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.; trei pedepse de câte 1 an închisoare

pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.; două pedepse de câte

1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului

societății în scopuri personale prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea de infracțiuni la legea

contabilității prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 42 C. pen. și sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON

pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată aplicată conform,

art. 181 alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.; două pedepse

de câte 2 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 493 din 24

octombrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism cu

număr fals și neînmatriculat prev. de art. 77 alin. (1), art. 77 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplicarea art. 76 C. pen.

Ulterior, făcând aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 C. pen., art. 36 și art. 40 C. pen., Înalta Curte va contopi

pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală și pedeapsa

de 1 an închisoare pentru infracțiunea de stopare la sursă aplicate în cauză, cu

pedepsele de câte un an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 363/2009 a

Judecătoriei Mediaș, cu trei pedepse de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., trei

pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art.

291 C. pen., două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de folosirea creditului societății în scopuri personale, prev. de art. 272 pct.

2 din Legea nr. 31/1990, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

de infracțiuni la legea contabilității prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., aplicate prin sentința penală nr.

47/2010 a Judecătoriei Mediaș, precum și cu cele două pedepse de 2 luni închisoare

aplicate prin sentința penală nr. 493 din 24 octombrie 2009 a Judecătoriei Mediaș,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În raport cu argumentele expuse anterior,

înalta Curte apreciază că această pedeapsă rezultantă este aptă și suficientă să

asigure sancționarea judicioasă a întregii activități infracționale a inculpatului,

existând, așa cum rezultă din referatul de evaluare, date certe privind îndreptarea

atitudinii sociale postdelictuale a inculpatului și eforturile depuse de acesta

pentru reintegrarea sa în societate, nefiind prin urmare necesară aplicarea unui

spor.

Raportat însă la conținutul adresei din

7 mai 2013 a Judecătoriei Mediaș, aflată la dosar recurs, Înalta Curte constată

că pedeapsa rezultantă susmenționată a fost integral executată de inculpat la locul

de muncă, în perioada 1 martie 2010-28 februarie 2013.

răspuns și criticilor privind mecanismul de contopire a pedepselor aplicate inculpatului

pentru întreaga activitate infracțională, formulate în sfera cazului de casareprev.

de art. 385

9

pct. 17

1

(pct. 17

2

) C. proc. pen.,

critici ce se dovedesc a fi neîntemeiate.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte,

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) va admite recursul declarat de inculpatul

H.V.F. împotriva deciziei penale nr. 123/A/2012 din 16 octombrie 2012 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția penală, va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința

penală nr. 19 din 6 februarie 2012 a Tribunalului Sibiu, secția penală, iar în rejudecare

va proceda potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Având în vedere și disp. art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

H.V.F. împotriva deciziei penale nr. 123/A/2012 din 16 octombrie 2012 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția penală.

Casează decizia penală atacată și, în parte,

sentința penală nr. 19 din 6 februarie 2012 a Tribunalului Sibiu, secția penală

și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4

ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea

lor și sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul H.V.F. la o

pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Constată că fapta susmenționată, precum

și fapta prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, sunt concurente

cu faptele pentru care acesta a fost anterior condamnat prin sentința penală

nr. 363/2009 a Judecătoriei Mediaș și prin sentința penală nr. 47 din 12

februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș și în consecință:

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anulează

suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 363 din 21 decembrie 2009 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 9 martie 2010,

pe care o descontopește în cele două pedepse de câte un an închisoare, pe care le

pune în individualitatea lor.

În baza art. 86

10

C. pen. anulează

executarea pedepsei de 3 ani închisoare cu executare la locul de muncă aplicată

prin sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Mediaș, definitivă

la 24 februarie 2010, pedeapsă pe care o descontopește în pedepsele și sancțiunea

administrativă aplicate prin sentința penală nr. 47/2010, precum și pedepsele aplicate

prin sentința penală nr. 493/2005 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 20

februarie 2006, pedepse pe care le pune în individualitatea lor, respectiv: trei

pedepse de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.; trei pedepse de câte 1 an închisoare

pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291

C. pen.; două pedepse de câte 1 an și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății

în scopuri personale prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; o pedeapsă

de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea de infracțiuni la legea contabilității

prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C.

pen. și sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON pentru infracțiunea

de evaziune fiscală în formă continuată aplicată conform, art. 181 alin. (3) C.

pen. rap. la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.; două pedepse de câte 2 luni închisoare

aplicate prin sentința penală nr. 493 din 24 octombrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii

de conducere a unui autoturism cu număr fals și neînmatriculat prev. de art. 77

alin. (1), art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 76 C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., art. 36 și art. 40

C. pen. contopește pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune

fiscală și pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de stopare la sursă aplicate

prin prezenta hotărâre, cu pedepsele de câte un an închisoare aplicate prin sentința

penală 363/2009 a Judecătoriei Mediaș, cu trei pedepse de câte 3 ani închisoare

pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin.

(3) C. pen., trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals

prev. de art. 291 C. pen., două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății în scopuri personale,

prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea de infracțiuni la legea contabilității prev. de art. 43 din

Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., aplicate prin

sentința penală nr. 47/2010 a Judecătoriei Mediaș, precum și cu cele două pedepse

de 2 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 493 din 24 octombrie 2009

a Judecătoriei Mediaș, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

Constată că pedeapsa rezultantă susmenționată

a fost integral executată de inculpat la locul de muncă, în perioada 1 martie 2010-28

februarie 2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 iunie

2013.