ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală la data de

22 septembrie 2011, sub nr. 62493/3/2011 revizuentul A.I. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penala, în Dosarul nr. 4602/3/2007.

În motivarea cererii,

revizuentul a solicitat reaprecierea materialului probator aflat la dosarul cauzei,

întrucât este nevinovat.

În dovedirea cererii s-au

depus la dosarul cauzei: referatul nr. 1676/III-6/2011 întocmit de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - Serviciul

Teritorial București, copia sentinței penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 4602/3/2007, cu mențiunea

rămânerii definitive.

Instanța a dispus atașarea

dosarului de fond spre a analiza admisibilitatea in principiu a cererii, potrivit

disp.art. 403 C. proc. pen.

În cauza s-a întocmit

referat de către procuror, ale cărui concluzii sunt in sensul respingerii cererii

de revizuire, ca inadmisibila, in temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

Curtea de Apel București,

secția I penală prin decizia penală nr. 299 din 15 noiembrie 2011, având de soluționat

apelul revizuientului, a decis respingerea, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii,

revizuientul a formulat recurs prin care a solicitat revizuirea sentinței penale

nr. 1469 din 26 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, arătând

că poate aduce probe noi care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei,

sens în care a cerut audierea martorului E.V..

Recursul este nefondat.

Examinând cauza în raport

cu motivele invocate precum și din oficiu conform disp.art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., se constată că atât sentința cât și decizia

din apel sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.

În mod întemeiat s-a reținut

de către cele două instanțe că cererea condamnatului este inadmisibilă întrucât

nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de

art. 394 C. proc. pen. și care ar putea face posibilă desființarea unei hotărâri

definitive.

De altfel, motivele invocate

tind la o prelungire a probatoriului, situație care nu se circumscrie niciuneia

dintre cele 5 cazuri strict și limitativ prevăzute de legiuitor.

O astfel de cale de atac

poate fi cerută numai în măsura în care ar fi fost fapte sau împrejurări noi, ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Faptul că în fața instanței

de recurs revizuientul a înțeles să formuleze cerere potrivit căreia să fie audiat

martorul E.V., impune formularea unei noi cereri de revizuire în vederea reluării

procedurii prevăzută de art. 397 C. proc. pen..

Ca atare, nefiind posibilă

analizarea susținerilor recurentului, întrucât nu se încadrează în cazurile de revizuire

prev.de art. 394 C. proc. pen., ci numai de instanța de fond sau de control judiciar

în căile ordinare de atac, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul

condamnatului revizuient este nefondat și urmează a fi respins de Înalta Curte ca

atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat A.I. împotriva deciziei penale nr. 299

din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 aprilie 2012.