ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală la data de 22 septembrie 2011, sub nr. 62493/3/2011 revizuentul A.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penala, în Dosarul nr. 4602/3/2007. În motivarea cererii, revizuentul a solicitat reaprecierea materialului probator aflat la dosarul cauzei, întrucât este nevinovat.

În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei: referatul nr. 1676/III-6/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - Serviciul Teritorial București, copia sentinței penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 4602/3/2007, cu mențiunea rămânerii definitive. Instanța a dispus atașarea dosarului de fond spre a analiza admisibilitatea in principiu a cererii, potrivit disp.art. 403 C. proc. pen. În cauza s-a întocmit referat de către procuror, ale cărui concluzii sunt in sensul respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibila, in temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și art. 403 alin. (3) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția I penală prin decizia penală nr. 299 din 15 noiembrie 2011, având de soluționat apelul revizuientului, a decis respingerea, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, revizuientul a formulat recurs prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, arătând că poate aduce probe noi care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, sens în care a cerut audierea martorului E.V.. Recursul este nefondat. Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform disp.art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., se constată că atât sentința cât și decizia din apel sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.

În mod întemeiat s-a reținut de către cele două instanțe că cererea condamnatului este inadmisibilă întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen. și care ar putea face posibilă desființarea unei hotărâri definitive. De altfel, motivele invocate tind la o prelungire a probatoriului, situație care nu se circumscrie niciuneia dintre cele 5 cazuri strict și limitativ prevăzute de legiuitor. O astfel de cale de atac poate fi cerută numai în măsura în care ar fi fost fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Faptul că în fața instanței de recurs revizuientul a înțeles să formuleze cerere potrivit căreia să fie audiat martorul E.V., impune formularea unei noi cereri de revizuire în vederea reluării procedurii prevăzută de art. 397 C. proc.

pen.. Ca atare, nefiind posibilă analizarea susținerilor recurentului, întrucât nu se încadrează în cazurile de revizuire prev.de art. 394 C. proc. pen., ci numai de instanța de fond sau de control judiciar în căile ordinare de atac, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul condamnatului revizuient este nefondat și urmează a fi respins de Înalta Curte ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat A.I. împotriva deciziei penale nr. 299 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 aprilie 2012.