ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2097/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2097/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1742 din
3 aprilie 2012, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea formulată
de reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului
din Transporturi Navale C. Constanta, în contradictoriu cu pârâți Consiliul Local
al Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice București.
La
pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere faptul că, prin decizia nr. 11/1980 a
Consiliul Popular Județean Constanța s-a transmis din administrarea
Municipiului Constanța în administrarea Centrului de perfecționare a
lucrătorilor din marina civilă Constanța, terenul proprietate de stat în
suprafață de 8700 mp situat pe malul Lacului Mamaia.
S-a reținut,
pe cale de consecință, că reclamantului i s-a atribuit în administrare, în
cadrul bazei de instruire de la malul Lacului Siutghiol (Mamaia), doar terenul
în suprafață de 8700 mp, care aparține domeniului public și că, susținerea
potrivit căreia, terenul luat în folosință de Centrul de Pregătire a Lucrătorilor
din Marina Civilă Constanța la momentul înființării sale era de 15306,46 mp nu
a fost demonstrată probator, întrucât declarațiile martorilor audiați sunt
contradictorii și neclare, iar singurele probe certe sunt actele depuse, din
care rezultă că terenul luat în administrare a fost cel de 8700 mp, care se
află în domeniul public.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea și
Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanța, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de
Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 86/C din 19 iunie 2012
a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, constatându-se că,
tribunalul a apreciat corect asupra regimului juridic al terenului în litigiu,
a cărui apartenență la domeniul public de interes național a fost în mod
neîntemeiat invocată de reclamantă.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea și
Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanța a declarat
recurs la data de 4 octombrie 2012, solicitând admiterea recursului,
modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost
formulată.
Prin motivele
de recurs a făcut o amplă descriere a situației de fapt, începând cu anul 1980,
continuând cu redarea unor articole din Legea nr. 69/1991 și din Legea nr.
213/1998, indicând instanței de recurs, în mod generic, dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., ca motiv de nelegalitate pe care și-a întemeiat calea de
atac.
La termenul
de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității
recursului, potrivit dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C.
proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.
Recursul,
potrivit Titlului V, Capitolul I C. proc. civ. este cale de atac extraordinară,
nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de
lege.
În acest
sens, art. 302
1
C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe
care trebuie să le conțină cererea de recurs.
Printre
aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de
nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta
trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și
de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile
de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din cuprinsul
cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor
de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304
pct. 1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot
face obiectul analizei instanței de recurs.
În atare
situație, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302
1
alin. (1)
lit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului declarat de
reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi
Navale C. Constanța, pe care îl va obliga, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.
proc. civ., să-i achite intimatului-pârât Municipiul Constanța, prin primar
suma de 409,20 RON cheltuieli de judecată, conform borderoului aflat la dosar
recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
nulitatea recursului declarat de reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea și
Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanța împotriva
deciziei civile nr. 86/C din 19 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Constanța, secția I civilă.
Obligă
recurentul-reclamant Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului
din Transporturi Navale C. Constanța să-i achite intimatului-pârât Municipiul Constanța,
prin primar suma de 409,20 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 28 mai 2013.