ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1942/2013

HOTĂRÂRE
16.05.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1942/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă,

prin sentința nr. 128/2012 de la 7 martie 2012, a admis acțiunea astfel cum a fost

precizată de reclamanta SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I. Group

SA și a obligat pârâta la plata sumei de 207.098,52 RON reprezentând despăgubiri

către reclamantă, cu motivarea că refuzul pârâtei de a acorda despăgubiri este nejustificat,

în condițiile în care polița privind asigurarea facultativă cuprinde și avarierea

sau distrugerea autovehiculelor asigurate provocate de ploaie torențială, inclusiv

efectele indirecte.

Pnn decizia

nr. 76/2012 de la 29 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I. Group SA, reținând că, în speță,

nu sunt incidente prevederile contractuale potrivit cărora A. nu acordă despăgubiri,

la asigurarea de avarii pentru pagubele produse la motor și/sau echipamente electronice,

ca urmare a pătrunderii cu autovehicule în ape curgătoare sau stătătoare ori în

zone inundate temporar, datorită acumulării unor cantități mari de apă, deoarece

dauna s-a produs ca

urmare a ploii

torențiale inclusiv efectele indirecte ale acesteia, așa cum rezultă din probatoriul

administrat în cauză.

Împotriva acestei

decizii, pârâta SC A.R.A.V.I. Group SA a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia

și invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, recurenta a învederat că au fost încălcate dispozițiile art,

989 C. civ., fiind interpretată, în mod eronat, declarația martorului, iar conducătorul

auto a dat declarații false, în contradictoriu cu starea de fapt stabilită de instanța

de fond după administrarea probatoriului în cauză, fiind incidente dispozițiile

art. 6 lit. I) din Condițiile privind asigurarea facultativă pentru cazurile de

avarii și furt a autovehiculelor.

Înalta Curte,

examinând excepția nulității recursului, va dispune respingerea acesteia, deoarece

criticiie formulate de recurentă fac posibilă încadrarea în motivele de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constituind motive argumentate juridic

în raport de considerentele pentru care Curtea de Apel a adoptat soluția de respingere

a apelului.

Pe fondul recursului,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Evenimentul ce

a făcut obiectul prezentei cauze s-a datorat surprinderii autoturismului în timpul

deplasării de o cantitate mare de apă provocată de o ploaie torențială, fenomen

independent de voința asiguratului, fără a fi vorba de o pătrundere voluntară în

locuri inundate, care să determine excluderea de la acordarea de despăgubiri prevăzute

de Capitolul V pct. 7 lit. o) din Condițiile privind asigurarea facultativă.

În cauză, operează

mențiunile și condițiile privind asigurarea facultativă la evenimente asigurate,

respectiv avarierea sau distrugerea autovehiculelor asigurate pentru evenimente

provocate de ploi torențiale, inclusiv efecte indirecte ale acestora menționate

Ia Capitolul IV-A pct. 2 lit. b) care precizează că asigurătorul acordă despăgubiri

pentru pagubele produse în România sau în străinătate, prin avarierea sau distrugerea

autovehiculelor asigurate, provocate de trăsnet, ploaie torențială, grindină și

inundație.

Cu privire Ia

motivul de recurs privind interpretarea declarației conducătorului auto, Înalta

Curte reține că greșita stabilire a situației de fapt nu mai poate fi valorificată

în această cale de atac, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare

a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 10 și 11 nu mai există ca motive de nelegalitate,

ca urmare a abrogării acestora prin O.U.G. nr. 138/2000.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta

SC A.R.A.V.I. Group SA împotriva deciziei nr, 76/2012 din 29 mai 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

În temeiul

art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea pârâtei la plata sumei

de 16.988 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Respinge

excepția  nulității cererii de recurs. Respinge recursul declarat de pârâta SC

A.R.A.V.I. Group SA împotriva deciziei nr. 76/2012 de la 29 mai 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă pârâta

la plata sumei de 16.988 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 mai 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 644/2013
ÎNALTA CU|RTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2561 din 15 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 8501 al Tribunalului Dolj, secția comercială, s-a
ÎCCJ 2013-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3554/2013
dar față de forța probantă a expertizei tehnice auto, efectuată în această fază procesuală, prin care s-a stabilit că valoarea reală a pagubei este în sumă de 64.373 RON, inferioară sumei asigurate și constând în diferența dintre valoarea r
ÎCCJ 2010-06-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC O.R.I. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A.Ț.A. SA la plata sumei de 80.500 lei
ÎCCJ 2010-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2147/2010
ul suferit de către reclamantă ca urmare a nerespectării de către pârâtă a clauzei contractuale privind termenul de depunere a documentelor de asigurare și de plată la casieria reclamantei. De altfel, acest aspect al plății sumelor solicita
ÎCCJ 2014-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 374/2014
cat obligațiile prevăzute de art. 20 din Condițiile Generale ale Contractului, cât timp societatea pârâtă a acordat despăgubiri pentru autovehiculul furat, refuzând plata despăgubirilor pentru marfa furată, în condițiile în care ambele s-au
Sursă