ÎCCJ, Decizia nr. 77/2023

Decizia nr. 77

Ședința publică din data de 3 aprilie 2023

Asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins recursul declarat de A. și recursul declarat de Asociația "Forumul Judecătorilor din România" împotriva încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondate și a respins recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 9J din 2 aprilie 2018 și a încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 31 octombrie 2022, recurenta A. a solicitat accelerarea redactării și comunicării în integralitate a Deciziei nr. 83/2022, îndreptarea erorilor materiale și a omisiunilor din cuprinsul deciziei și comunicarea încheierii de amânare a pronunțării, ce cuprinde dezbaterile din 28 martie 2022, întrucât, la 15 iunie 2022, această încheiere nu se regăsea în dosar.

În susținere, recurenta a solicitat ca Înalta Curte să înregistreze cererea în sistemul ECRIS și să îi asigure accesul la toate actele din dosarul nr. x/2018, pentru a putea vizualiza atât decizia pronunțată, cât și încheierea de amânare a pronunțării.

În drept, a invocat art. 522 alin. (2) paragrafele 1 și 2 C. proc. civ., apreciind că nemotivarea și neredactarea încheierii de dezbateri din 28 martie 2022, care este practicaua Deciziei nr. 83/2022 și parte integrantă a acesteia, i-ar putea produce prejudicii ireparabile.

În ceea ce privește Decizia nr. 83/2022, recurenta a solicitat numerotarea paginilor acesteia, rectificarea omisiunilor referitoare la redarea solicitărilor în probațiune și a înscrisurilor depuse de aceasta pe parcursul soluționării cauzelor nr. x/2018 și y/2018, precum și redarea motivelor pentru care instanța le-a admis sau respins, cu referire la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât din cuprinsul deciziei nu rezultă ce probe s-ar fi administrat.

În plus, recurenta ar fi solicitat instanței de recurs să se pronunțe în scris asupra admisibilității probatoriului după revirimentul jurisprudenței Curții Constituționale prin Decizia nr. 381/2018 referitor la audierea martorilor, iar aceste chestiuni nu se regăsesc în cuprinsul deciziei.

O altă omisiune a Deciziei nr. 83/2022 se referă la greșita consemnare a împrejurării invocate de recurentă cu privire la parcursul dosarului nr. x/2015, în care doamna judecător B. a audiat inculpații, fiind necesar să fie redată încheierea în integralitatea ei, sub sancțiunea incidenței falsului intelectual prevăzut de art. 321 C. pen.

Apreciază că încheierea din 28 martie 2018, ce face obiectul recursului, este nelegală și lovită de nulitate, pentru că recurentei i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea majorității probelor solicitate.

De asemenea, în cuprinsul deciziei nu sunt redate susținerile Inspecției Judiciare formulate în cadrul întâmpinării depuse la 12 iulie 2018.

Recurenta apreciază că se impune ca Decizia nr. 83/2022 să fie completată cu întregul istoric al situației de fapt, cum reiese din Hotărârea nr. 1J/2013 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, definitivă prin Decizia nr. 340/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, Hotărârea nr. 16J/2010 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, definitivă prin Decizia nr. 57/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători.

Încheierea de trimitere a contestației la tergiversare

Prin încheierea din 16 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de A. cu privire la Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, iar prin încheierea din 9 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018.1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins cererea formulată de A. privind completarea dispozitivului încheierii din 16 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 și a dispus trimiterea contestației privind tergiversarea procesului formulată de A. spre repartizare aleatorie.

Cauza a fost înregistrată la 10 februarie 2023 pe rolul Completului civil 1 noul C. proc. civ. 2023 și a primit termen de judecată la 3 aprilie 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției lipsei obiectului prezentei contestații la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente".

Conform art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție."

De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Textele de lege anterior amintite reglementează procedura contestației privind tergiversarea procesului, care reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil. Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Așadar, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Din analiza dispozițiilor citate, rezultă că, în ipoteza admiterii contestației privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, respectiv în cazurile reglementate de art. 522 C. proc. civ.

În prezenta cauză, pe calea contestației la tergiversare, petenta solicită accelerarea redactării și comunicării în integralitate a Deciziei nr. 83/2022, ipoteză care se încadrează în dispozițiile art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, așa cum rezultă cu autoritate de lucru judecat din încheierea din 9.02.2023, definitivă, dată în dosarul nr. x/2018.1: " din conținutul dovezilor de comunicare a hotărârii judecătorești și a încheierii de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din hotărâre, aflate la dosarul nr. x/2018, rezultă următoarele: (a) Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022 i-a fost comunicată recurentei A., prin aplicația TDS, la 31 octombrie 2022, ora 08:25, iar documentul a fost vizualizat de către destinatar la ora: 09:38; (b) încheierea din 28 martie 2022 i-a fost comunicată recurentei A., în aceeași modalitate, la aceeași dată (31 octombrie 2022), la ora 14:01, și a fost vizualizată de către recurentă la ora 14:56, în aceeași zi.

Cele mai sus-menționate au fost confirmate inclusiv de rezultatul verificărilor efectuate la nivelul compartimentului de specialitate al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Direcția Legislație, Studii, Documentare și Informatică Juridică, materializat în cadrul referatului nr. 321 din 13 februarie 2023, în care se precizează: "conform log-urilor aplicației TDS, încheierea de ședință din data de 28 martie 2022 a fost trimisă în format electronic în data de 31.10.2022, orele 14:01 și vizualizată de către parte în aceeași zi la orele 14:56. Anexăm raportul de transmitere document, împreună cu dovada de vizualizare de către parte, precum și documentele semnate electronic care au fost atașate la acea dată. Cele 2 documente atașate sunt:

• comunicarea generată din ECRIS, fiind tot cea corespunzătoare ședinței din 12 aprilie 2022;

• încheierea din 28 martie 2022;".

Astfel, întrucât obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluționării contestației de față, hotărârea și încheierea de amânare a pronunțării fiind comunicate contestatoarei, Înalta Curte urmează să respingă, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauză.

Față de soluția dată contestației privind tergiversarea procesului, Înalta Curte nu se va mai pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de A. în legătură cu dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2023.