ÎCCJ, Decizia nr. 74/2023
ÎCCJ, Decizia nr. 74/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 3 aprilie 2023
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Buzău la achitarea diferenței dintre pensia cuvenită și cea primită, pentru perioada 1 ianuarite 2011 – 1 decembrie 2011.
Prin sentința nr. 199 din 17 februarie 2022, Tribunalul Buzău a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva soluției date de tribunal, reclamantul A. a formulat apel, care s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești.
Prin încheierea din 12 septembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, formulată de reclamantul A..
Prin Decizia nr. 2155 din 12 septembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 199 din 17 februarie 2022 a Tribunalului Buzău.
Împotriva încheierii sus-menționate, reclamantul A. a formulat recurs, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.
Încheierea recurată
Prin încheierea din 15 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția a II-a Civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În motivare, s-a reținut incidența textului de lege redat anterior, față de lipsa nejustificată a părților.
Recursul
Împotriva acestei ultime încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Articolul 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că încheierile de suspendare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt hotărâri judecătorești definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, în temeiul textelor legale anterior citate, se constată că încheierea recurată nu mai este supusă căii de atac recursului, sens în care, în raport de art. 493 C. proc. civ., Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2023.