ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2328/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 912 din data de 14.12.2023, pronunțată de Tribunalul Buzău – secția I Civilă, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Buzău.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub dosar nr. x/2023.

Prin încheierea din 16 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, având în vedere că niciuna din părți, legal citate, nu s-a prezentat la această dată și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei, pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri, la 12 iunie 2024, reclamanta A. a formulat recurs, prin care a arătat că nu s-a putut prezenta la termenul din 16 mai 2024, din cauza problemelor de sănătate. A mai menționat că solicită judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte, care nu a depus întâmpinare.

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se reține că prezenta cale de atac are ca obiect încheierea din 16 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, prin care, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 912 din 14.12.2023, pronunțată de Tribunalul Buzău – secția I Civilă, față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

Din verificările efectuate în sistemul informatic al instanțelor, se constată că, prin decizia civilă nr. 1067/2024 din 12 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosar nr. x/2023, a fost soluționat apelul împotriva sentinței civile nr. 912 din 14.12.2023, pronunțată de Tribunalul Buzău – secția I Civilă, în sensul respingerii, ca nefondată, a căii de atac.

Se reține, așadar, că la momentul soluționării recursului, cauza nu se mai afla în nelucrare, instanța de apel dispunând asupra reluării acesteia și pronunțând o soluție pe fondul cauzei.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția actualității interesului, ca o componentă a acestei condiții de fond a acțiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la oricare dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.). Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Așadar, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Întrucât recursul a vizat nemulțumirea reclamantei A. legată de măsura instanței de suspendare a judecării apelului formulat împotriva sentinței nr. 912 din 14.12.2023, pronunțată de Tribunalul Buzău – secția I Civilă, iar apelul a fost soluționat la 12 septembrie 2024, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes actual în judecarea căii extraordinare de atac exercitate împotriva respectivei încheieri, demersul procesual fiind lipsit de finalitate practică din punct de vedere juridic.

Față de această împrejurare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 33 și art. 499 din același cod, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 16 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 16 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2023, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.