ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 727/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 25 martie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BUZĂU la emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde pensia de invaliditate gradul I cu beneficiul stabilit de art. 77 din Legea nr. 263/2010 și să achite eventualele cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 321 din data de 6 aprilie 2023, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea a declarat apel.

Ulterior, aceasta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional, iar, prin decizia nr. 2164 din 23 noiembrie 2023, aceeași instanță a respins apelul ca nefondat.

Împotriva încheierii sus-menționate, A. a declarat recurs. În motivare, evocând dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, a arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text de lege - excepția a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești în care recurenta este parte, iar textul de lege nu a fost constatat neconstituțional prin nicio decizie a Curții Constituționale. Pentru aceste motive a apreciat că în cauză se impunea admiterea cererii sale de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele dosarului, precum și încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În etapa procesuală a apelului, în verificarea îndeplinirii condițiilor de la art. 29 din Legea nr. 47/1992 curtea de apel a reținut că în privința textului de lege a cărui neconstituționalitate se invocă nu este întrunită cerința legăturii normei legale cu soluționarea cauzei, dat fiind că aceasta reglementează dreptul pensionarilor de invaliditate încadrati în gradul I de invaliditate de a beneficia, în afara pensiei, de o indemnizatie pentru însotitor, iar, în speță, contestatoarea nu este beneficiara unei astfel de pensii, solicitarea adresată casei judetene de pensii fiind respinsă în lipsa realizării unui stagiu de cotizare. Cum obiectul cauzei vizează strict refuzul intimatei de a-i acorda acesteia pensie de invaliditate, curtea de apel a apreciat că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu judecarea cauzei.

Autoarea căii de atac consideră această soluție ca fiind nelegală, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident apărut în cursul judecății unui proces, pentru care, în cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, legiutorul a prevăzut condițiile pe care aceasta trebuie să le întrunească pentru ca instanța de contencios constituțional să poată fi sesizată și anume: excepția să aibă ca obiect o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care să aibă legătură cu soluționarea procesului, excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești ori arbitrale la cererea uneia din părți, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care participă, iar prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior ca neconstituționale, printr-o decizie a Curții Constituționale.

Prevederile contestate sunt reprezentate de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, conform căruia "Pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor, în cuantum fix".

Normele legale evocate sunt aplicabile procesului în care a fost invocată excepția în temeiul art. 24 C. proc. civ.

Totodată, verificând jurisprudența Curții Constituționale, se constată că dispozițiile legale criticate nu au fost declarate neconstituționale, astfel că și cerința prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 apare ca fiind îndeplinită.

Sub aspectul legăturii dintre excepția de neconstituționalitate și judecata litigiului, Curtea Constituțională a indicat în jurisprudența sa reperele "legăturii cu soluționarea cauzei", subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și în necesitatea invocării excepției, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul unei instanțe judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, în special, prin prisma efectelor pe care o eventuală constatare a neconstituționalității dispozițiilor legale criticate le-ar avea asupra pricinii.

Transpunând aceste considerente în cauză, Înalta Curte constată că lipsește cerința existenței unei legături a textelor de lege contestate cu cauza, întrucât, față de obiectul litigiului, astfel cum acesta a fost dedus judecății - obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde pensie de invalidate - și de cadrul legislativ care reglementează dreptul unei persoane la o astfel de pensie - art. 73 din Legea nr. 263/2010, problema beneficiului prevăzut de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cel de acordare a unei indemnizații pentru însoțitor, nu are niciun impact asupra procesului.

Aceasta, în măsura în care demersul judiciar inițiat de contestatoare este îndreptat împotriva refuzului intimatei de a-i acorda pensie de invaliditate și urmărește, în esență, recunoașterea dreptului reglementat de art. 73 din Legea nr. 263/2010.

Textul de lege criticat se referă la dreptul pensionarilor de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate, în afara pensiei, la o indemnizație pentru însoțitor, fiind subsidiar și condiționat de realizarea celui dintâi.

Cum în cauză, instanțele au statuat în mod definitiv că în lipsa realizării stagiului de cotizare, recurenta nu poate beneficia de pensie de invaliditate, Înalta Curte constată că norma legală contestată nu are un impact direct asupra soluției instanței cu privire la cererea recurentei de obligare a intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare, eventuala constatare a neconstituționalității textului de lege neputând să determine, prin ea însăși, consecințe în privința situației procesuale a titularei cererii de sesizare.

Împrejurarea că scopul demersului judiciar inițiat a fost cel de a beneficia de un însoțitor nu este de natură să conducă o altă concluzie, de vreme ce dreptul prevăzut de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este, așa cum au reținut și instanțele de fond, subordonat acordării pensiei de invaliditate, iar prin hotărârile pronunțate în cauză s-a stabilit definitiv că recurenta nu poate beneficia de aceasta, întrucât nu a realizat stagiu de cotizare.

Cum dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a sesizării atrage respingerea cererii de sesizare, iar în cauză s-a reținut în mod corect lipsa cerinței legăturii cu cauza, rezultă că, în mod judicios, curtea de apel, făcând aplicarea acestora, a stabilit că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Astfel, constatând că încheierea atacată este legală, pentru toate considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2024.