ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 955/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea din 29 ianuarie 2021, reclamanta A. a precizat că înțelege să conteste decizia nr. 208395 din 12.01.2021 a Casei Județene de Pensii Buzău ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând instanței obligarea Casei Județene de Pensii Buzău la recalcularea punctului de pensie potrivit dispozițiilor art. 2 lit. "c" din Legea nr. 263/2010, sistemul public având la bază principul contributivității.

Prin sentința civilă nr. 1405 din data de 14.10.2021, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 14 aprilie 2022, curtea de apel, având în vedere că părțile, legal citate, nu s-au prezentat în cauză, iar din verificarea actelor dosarului a rezultat că nu s-a formulat cerere de judecare și în lipsă, constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelului.

Prin rezoluția președintelui completului de judecată din data de 9 octombrie 2022, dosarul a primit termen de judecată la data de 9 noiembrie 2023, în vederea discutării excepției perimării.

Prin decizia nr. 2014 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția perimării, invocată din oficiu și s-a constatat intervenită perimarea apelului declarat de reclamantă.

În motivare, recurenta a prezentat istoricul dosarului și a solicitat, în esență, valorificarea salariilor brute în acord global, conform adeverințelor de la B., C. și D., aflate în original la Casa Județeană de Pensii Buzău.

Cauza a fost înregistrată la 5 decembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 26 ianuarie 2024 s-a fixat termen la 25 aprilie 2024.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu, și a reținut următoarele:

Prin decizia recurată în prezenta cauză s-a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamanta A..

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar conform art. 421 alin. (2) teza I din același cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din același cod, termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziții imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunțării hotărârii atacate (9 noiembrie 2023), s-a împlinit la 15 noiembrie 2023, ora 24:00, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată la 9 noiembrie 2023, iar cererea de recurs a fost depusă la 18 noiembrie 2023, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Se reține că, atât căile de atac, cât și termenele în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac sau de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale incidente, astfel încât va admite excepția tardivității declarării căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, și va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2014 din 9 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2014 din 9 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.