ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1320/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 7 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 39360/26.03.2012 și a deciziei nr. x din 26.11.2018, emise de pârâta COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.

Prin sentința civilă nr. 2 din 6 ianuarie 2020, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1411 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2 din 6 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul expune situația de fapt, în raport de litigiile în care deține calitatea de parte și susține că cererea dedusă judecății este întemeiată.

Arată, în acest sens, că elementele din anexa nr. 1 la decizia nr. x din 26.11.2018 sunt eronat stabilite.

Menționează, totodată, că motivele contestației sunt depuse în termenul legal.

Invocă și încălcarea principiului nediscriminării, precum și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea de revizuire depusă la dosar.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în raport de prevederile art. 100, art. 101, art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

La 21 mai 2021, recurentul-reclamant a depus la dosar note de ședință, la care a atașat înscrisuri.

Analizând recursul, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 1411 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Pe de altă parte, conform dipozițiilor art. 100 din Legea nr. 223/2015, "Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", iar art. 103 din același act normativ statuează că "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Așadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1411 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1411 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2021.