ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă la 10.08.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Buzău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i recalculeze pensia, prin valorificarea veniturilor obținute din raporturile de muncă desfășurate în acord global, în baza Legii 57/1974, la toate unitățile agricole unde a lucrat, conform adeverințelor depuse în original la pârâtă, și să-i recalculeze punctul de pensie în funcție de indicele de inflație din perioada 01.01.2019 până la zi, conform legislației în vigoare și adresei nr. x/31.08.2020, eliberată de Direcția Județeană de Statistică Buzău, care prevede procentul de 5,7%.

Prin sentința civilă nr. 433/04.05.2022, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin încheierea din 20.10.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, a susținut că sentința civilă nr. 433/04.05.2022 este nelegală și netemeinică, deoarece Tribunalul Buzău nu a aplicat prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind majorarea punctului de pensie, conform cărora majorarea anuală este de 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a salariului mediu brut realizat.

În continuare, a solicitat să i se calculeze punctul de pensie ținând cont de indicele de inflație stabilit de Direcția Județeană de Statistică Buzău, de indicele de corecție de 1,41% aplicabil pensiilor la acest moment, de art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 și de Legea nr. 57/1974, cu respectarea Deciziei nr. 1140/14.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

De aceea, instanța de recurs trebuie să verifice dacă motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul își întemeiază recursul pe cel puțin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege, aducând critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arătând greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși prin încheierea recurată, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin memoriul său, autoarea căii de atac nu a formulat nicio critică de nelegalitate la adresa acestei încheieri, ci la adresa sentinței primei instanțe.

De aceea, argumentele sale, vizând vechimea sa în muncă și natura muncii prestate, precum și solicitarea de recalculare a pensiei cu aplicarea punctului de pensie majorat și conform dispozițiilor legale evocate, reprezintă critici de netemeinicie ce vizează fondul cauzei.

Așa fiind, toate criticile expuse excedează cadrul căii de atac a recursului, care ar fi presupus controlul de legalitate doar al încheierii din 20.10.2022, prin care instanța de apel a suspendat judecarea cauzei.

De aceea, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă a fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În concluzie, nu sunt întrunite exigențele art. 488 alin. (1) C. proc. civ. impuse sub sancțiunea nulității recursului.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 20.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.