ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2570/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 52/2003 și Legea nr. 24/2000.

Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2022, curtea de apel a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Finanțelor și a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanta G. și formarea unui nou dosar cu termen la data de 13.01.2022, formându-se dosarul nr. x/2022 privind cererea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Finanțelor.

Prin cererea de intervenție formulată, Ministerul Finanțelor a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București, invocând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, potrivit cărora competența teritorială este exclusivă, iar nu alternativă, având în vedere că reclamanta are domiciliul în municipiul Ploiești, situație în raport de care instanța competentă teritorial pentru soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de această reclamantă este Curtea de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 19 din 13.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intervenientă și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

În motivare s-a reținut, în esență, faptul că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, astfel că, ținând seama de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, luând în considerare rangul emitentului actului a cărui anulare se solicită, precum și domiciliul reclamantului, competentă este Curtea de Apel Ploiești, și nu Curtea de Apel București.

Prin sentința nr. 105 din 03.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

În considerentele hotărârii, curtea de apel a reținut, în esență, că prin prezentul demers judiciar reclamanta urmărește recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali a dispozițiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale și nu contenciosului administrativ, iar competența de judecare a cauzei revine Tribunalului Prahova, secția I civilă, având în vedere dispozițiile art. 141-142 din Legea nr. 127/2019.

Prin sentința civilă nr. 2096 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Prahova – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 134 alin. (1) C. proc. civ. a fost suspendată din oficiu judecarea prezentei cereri și a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, tribunalul a reținut în raport de obiectul cauzei, respectiv solicitarea de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică, că prezentul litigiu nu este o cauză de asigurări sociale întemeiată de dispozițiile Legii nr. 127/2019, care are ca obiect principal stabilirea dreptului de pensie pentru reclamantă, ci este o cauză de contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Prahova, secția I civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135 din 14.08.2020 privind rectificarea bugetului de stat pentru anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 52/2003 și Legii nr. 24/2000.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Din dispozițiile legale evocate rezultă că obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135 din 14.08.2020, act normativ cu putere de lege emis de Guvernul României, ca autoritate publică.

Totodată, se reține că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță".

Prin urmare, fără a intra în analiza condițiilor de admisibilitate a unui astfel de demers judiciar constând în solicitarea de anulare a unei Ordonanțe de urgență, reclamanta a avut în vedere sesizarea instanței de contencios administrativ în virtutea dispozițiilor legale evocate.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă unul din efectele anulării acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina asimilarea litigiului cu o cauză de asigurări sociale, întemeiată pe dispoziții din legea privind sistemul de pensii publice, întrucât reclamanta a învestit instanța cu o cerere de anulare a unui act normativ, nefiind solicitată sub nicio formă recalcularea drepturilor de pensie de care beneficiază aceasta.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că Ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, s-a stabilit prin sentința civilă nr. 19 din 13 ianuarie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal că, potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanțelor din mun. Ploiești, de la domiciliul reclamantei, le revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.