ÎCCJ, Decizia nr. 58/2023

Ședința publică din data de 20 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2757 din 17 mai 2022, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Municipiul Fălticeni prin Primar împotriva Deciziei nr. 473 din 9 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat lipsa identității de obiect și de părți a celor două hotărâri apreciate de revizuent ca "potrivnice". Instanța a reținut că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză care caracterizează autoritatea de lucru judecat și, prin urmare, nu s-au întrunit condițiile de admisibilitate a revizuirii impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate anterior, a declarat recurs recurentul Municipiul Fălticeni – prin Primar.

Recurentul apreciază că instanța a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, admiterii cererii de revizuire și anularea deciziei civile nr. 473 din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2017, deoarece este încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 2829 din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, iar, în subsidiar, a solicitat anularea recursului ca nemotivat, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata consideră că instanța de revizuire nu a greșit atunci când, analizând cele două obiecte supuse judecății, a constatat faptul că nu a fost identitate de obiect în cele două dosare analizate, din moment ce primul dosar a fost constituit în vederea atacării unor acte cu caracter administrativ, reprezentate de încheierile emise de Curtea de Conturi Suceava, iar al doilea dosar a fost creat în vederea recuperării unui prejudiciu de la S.C. A. S.R.L.

Mai arată că și sub aspectul cauzei, cele două acțiuni au avut rațiuni distincte, prima dintre acestea întemeindu-se pe pretinse motive de nelegalitate sau netemeinicie ale unui act administrativ cu caracter individual emis de Curtea de Conturi, în timp ce, cea de-a doua acțiune s-a fundamentat pe o pretinsă solicitare de angajare a răspunderii sale civile delictuale.

Pe cale de consecință, solicită să se constate că recurenta-revizuenta, fiind nemulțumită de soluția pronunțată de către instanța de fond, tinde să își justifice, în mod formal, propria vinovăție constatată de Curtea de Conturi, tergiversând astfel procesul de recuperare a prejudiciului constatat raportat la bugetul public local.

Recurentul Municipiul Fălticeni – prin Primar a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate.

Consideră că, în cauză nu poate fi reținută inexistența identității de părți deoarece revizuentul Municipiul Fălticeni a promovat ambele cereri de chemare în judecată în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2017, iar intimata S.C. A. S.R.L. a fost, de asemenea, parte în ambele dosare. Cererea de revizuire a vizat părțile din ambele dosare, Camera de Conturi Suceava și Curtea de Conturi a României fiind părți doar în cadrul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Suceava, dosar în care acțiunea a avut mai multe capete de cerere, unul vizând pe intimata S.C. A. S.R.L., hotărârea instanței din acel dosar fiindu-i opozabilă intimatei doar în ceea ce privește capătul de cerere referitor la prejudiciul care a decurs din executarea contractului de prestări servicii nr. x din 23 mai 2014, acest prejudiciu fiind în legătură cu obiectul dosarului nr. x/2017

Referitor la inexistența identității de obiect, consideră că această apărare trebuie înlăturată de către instanță deoarece ambele hotărâri vizează existența prejudiciului care a decurs din executarea contractului de prestări servicii nr. x din 23 mai 2014, fapt consfințit cu autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2015 în care Curtea de Apel Suceava a pronunțat decizia nr. 2829 din 2 octombrie 2018, în sensul menținerii constatărilor auditorilor externi și a recuperării prejudiciului.

Prin urmare, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va analiza excepția nulității recursului invocată de intimata A. S.R.L prin întâmpinare, prin care s-a susținut că motivele de recurs invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În baza acestor considerații teoretice, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului reținând că cererea de recurs îndeplinește condițiile prevăzute de art. 489 din C. proc. civ. iar critica ce vizează greșita constatare a instanței de revizuire a neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., articol indicat de revizuentă ca temei de drept al cererii sale se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurentul a susținut, în esență, că decizia prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă a fost motivată de instanța de revizuire prin aplicarea greșită, în opinia sa, a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiindcă cele două hotărâri menționate în cererea de revizuire erau vădit contradictorii. Astfel, recurentul consideră că împrejurările în care s-au săvârșit faptele trebuie analizate în mod unitar, în cauză părțile implicate sunt aceleași, iar presupusul prejudiciu izvorăște din fapte identice, cazul de revizuire invocat fiind aplicabil și atunci când se manifestă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prevederile art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, dispunând, în alin. (1), că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Pentru admisibilitatea revizuirii în temeiul textului menționat, cele două hotărâri pretins potrivnice trebuie să fie pronunțate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părți, obiect și cauză).

Potrivit alin. (2), oricare din părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

În termenii consacrați de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., nu este nevoie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat (obiect, cauză și părți), ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional).

Examinând, prin prisma acestor considerații teoretice, speța, se constată, contrar susținerilor recurentului, că în mod corect instanța de revizuire a reținut efectul negativ al autorității de lucru judecat, constatând că nu este îndeplinită condiția ca cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese.

Înalta Curte reține că prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, a fost modificat alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din C. proc. civ., hotărârile rămân suspuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În acest context, se constată că art. 430 din C. proc. civ. care reglementează la nivel legislativ ambele forme de manifestare a autorității de lucru judecat, sub aspect negativ și pozitiv, nu a produs, anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, și consecința îmbogățirii în conținut a dispozițiilor ce reglementează cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri și a modului în care acesta acționează asupra unor hotărâri definitive.

În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 346/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. că revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.

Prin urmare, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. În acest sens, în raport de data la care a fost demarat procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, 14.12.2017, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018 prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire fiind în mod corect analizată prin raportare la acest text de lege, care prevede că "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin urmare, în condițiile în care, ceea ce invocă autorul recursului este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părți, susținerea în sensul că instanța de revizuire a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reținută.

Așa cum s-a expus în cele ce preced, analiza efectului pozitiv al autorității de lucru ar presupune ca instanța sesizată cu cererea de revizuire să nu se limiteze doar la anularea celei din urmă hotărâri, deși aceasta era singura sancțiune permisă de reglementarea anterioară Legii nr. 310/2008. Interpretarea extinsă a acestei căi de atac prin aplicarea soluției prevăzute de legea actuală "va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat" este exclusă, în raport cu dispozițiile procedurale incidente supuse principiului tempus regit actum.

În ceea ce privește modalitatea de analiză a efectului negativ al autorității de lucru judecat, recurentul nu a combătut, prin criticile aduse, concluziile instanței de revizuire referitoare la neîndeplinirea triplei identități a elementelor cerute de lege.

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul Municipiul Fălticeni, prin primar, împotriva deciziei nr. 2757 din 17 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2023.