ÎCCJ, Decizia nr. 147/2023
ÎCCJ, Decizia nr. 147/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 iunie 2023
Asupra recursului, constată următoarele:
I. Hotărârea recurată
Prin decizia civilă nr. 214 din 9 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1294 din 8 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă în dosarul nr. x/2009 și a obligat pe revizuenții A. și B. la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Meteș și la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimații C., D. și E..
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că decizia civilă nr. 1294 din 8 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj, a cărei revizuire s-a solicitat, a fost comunicată revizuenților la 14 ianuarie 2022 iar cererea de revizuire a fost formulată, prin e-mail, la 24 martie 2022. Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865 pentru formularea unei cereri de revizuire, în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, s-a împlinit la 14 februarie 2022 (marți), ceea ce a făcut ca revizuirea comunicată la 24 martie 2022 să fie declarată după împlinirea termenul legal.
II. Cererea de recurs
Împotriva deciziei anterior menționate, recurenții A. și B. au declarat recurs, înregistrat la Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.
Prin memoriul de recurs, recurenții învederează că în cauză sunt incidente toate cazurile de casare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. de la 1865, astfel:
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
Instanța nu a fost alcătuită potrivit legii întrucât potrivit art. 17 din C. proc. civ. de la 1865, toate capetele de cerere se judecă de aceeași instanță, capătul principal viza două hotărâri contradictorii dintre care una a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, secția de contencios administrativ și fiscal prin hotărârea nr. 1687 din 19 martie 2020, astfel că întreaga revizuire cu toate capetele de cerere principale și secundare, accesorii și incidentale trebuiau judecată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția de contencios administrativ și fiscal iar completul de judecată trebuia format conform art. 516 din noul C. proc. civ. deoarece hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 19 martie 2020 a fost formulată în temeiul noului C. proc. civ., iar pentru situația hotărârilor contradictorii se aplică noul C. proc. civ.
Așadar, în opinia recurenților, dosarul nr. x/2021 nu trebuia judecată în complet de 3 judecători în temeiul vechiul C. proc. civ., chiar dacă hotărârea Tribunalului Cluj a fost pronunțată în temeiul vechiul cod, astfel că cererea de revizuire era de competența Completului de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Apreciază că revizuirea a fost trimisă în mod corect unui complet format din 5 judecători dar aceștia trebuiau să fie de la secția de contencios administrativ și fiscal. Dacă instanța ar fi aplicat vechiul C. proc. civ. atunci hotărârea trebuia pronunțată în complet de 2 judecători.
când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
Recurenții arată că hotărârea din dosarul nr. x/2016 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, și cererea de revizuire trebuie pusă în dezbaterea magistraților de la această secție și nu de la secția civilă.
când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
Reiterează că revizuirea se referă la două hotărâri definitive dintre care una pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, în cauză, competența revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, menținut în noua dispoziție legală prin art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2);
Arată recurenții că hotărârea pronunțată în revizuire de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut cu încălcarea principiului omisso medio, apreciind că nu se poate trece la revizuirea în recurs fără a analiza revizuirea mai întâi în faza de apel.
dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;
Recurenții învederează că instanța s-a pronunțat asupra recursului la revizuire deși nu s-a formulat această cale de atac. Arată că, în cauză, s-a formulat revizuire la hotărârea pronunțată în apel, respectiv decizia nr. 1294/2021 a Tribunalului Cluj.
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
Recurenții arată că instanța a respins cererea de revizuire ca tardivă, dar termenul de revizuire era de o lună de la rămânerea definitivă și nu de la pronunțarea hotărârii în apel. Hotărârea nr. 1294/2021 a rămas definitivă la 8 martie 2022 prin hotărârea de recurs nr. 84 a Curții de Apel Cluj, iar revizuirea a fost formulată în 23 martie 2022, adică în termenul legal prevăzut de lege.
când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, adică revizuirea era formulată împotriva unei decizii pronunțate în apel iar instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;
Arată că în cauză este incident acest motiv de casare deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat greșit acțiunea ca fiind recurs la revizuire doar pentru motivul că termenul revizuirii se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în apel prin soluționarea recursului din 8 martie 2022.
când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenții consideră că instanța a aplicat greșit legea în ceea ce privește normele de competență absolută privind revizuirea a două hotărâri dintre care una pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, iar potrivit art. 322 și urm din C. proc. civ. de la 1865 și art. 513 alin. (6) C. proc. civ. revine acestei instanțe competența de a judeca această cauză.
Mai arată că instanța a reținut în mod greșit culpa lor procesuală obligându-i la plata de cheltuieli de judecată atâta timp cât revizuirea a fost formulată în termenul legal.
Solicită admiterea recursului, desființarea deciziei nr. 214 din 9 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, pe cale de consecință, admiterea revizuirii și desființarea hotărârii nr. 1294/2921 a Tribunalului Cluj și rejudecarea cauzei.
III. Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că decizia recurată este irevocabilă.
Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Meteș, prin avocat F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A solicitat, de asemenea, obligarea recurenților la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON, justificate prin factura fiscală seria x nr. x din 2 iunie 2023 și ordinul de plată din 6 iunie 2023 aferent facturii fiscale, anexate întâmpinării.
IV. Hotărârea instanței de recurs
În prealabil, reținându-se că, în cauză, completul de 5 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei decizii de revizuire pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția necompetenței materiale a Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este neîntemeiată în raport cu prevederile art. art. 24
din Legea nr. 304/2004 (aplicabil cauzei) potrivit cărora:"Completele de 5 judecători soluționează recursurile și cererile în cauzele judecate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și judecă și alte cauze date în competența lor prin lege, precum și ca instanță disciplinară"
Față de susținerea recurenților potrivit căreia competența în cauză ar aparține Completului de 5 judecători din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta va fi respinsă reținându-se că, la nivelul acestei secții, funcționează completuri de 5 judecători având o competență stabilită exclusiv prin lege (ex: soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în temeiul art. 15 alin. (18) din Legea nr. 136 din 18 iulie 2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic).
Pe de altă parte, instanța este învestită cu soluționarea unei cereri de recurs împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice, formulate în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cauza fiind supusă dispozițiilor C. proc. civ. din 1865, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, întrucât procesul a început la 11 decembrie 2009.
Așadar invocarea, drept temei al prezentei cereri, a noului C. proc. civ., respectiv a celui aprobat prin Legea nr. 134/2010, ce reglementează admisibilitatea recursului împotriva cererii de revizuire, nu este de natură să atragă incidența acestui cod, având în vedere principiul neretroactivității legii, dispozițiile art. 81 din Legea nr. 76/2012 și prevederile imperative ale art. 3 alin. (1) din aceeași lege, care stipulează că dispozițiile codului menționat se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
La termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, excepție de procedură care, potrivit art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, potrivit prevederilor art. 328 din C. proc. civ. de la 1865: "(1) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă".
În cauză, cererea de revizuire a fost exercitată împotriva deciziei civile nr. 1294 din 8 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj - secția civilă în dosarul nr. x/2009, decizie care, în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865, fiind pronunțată în soluționarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii irevocabile, este, la rândul ei, o hotărâre irevocabilă.
Prin aplicarea art. 328 alin. (1) din C. proc. civ., citat mai sus, hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, respectiv decizia nr. 214 din 9 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, este irevocabilă, și prin urmare, recursul exercitat, având ca obiect o hotărâre irevocabilă este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituție.
Prin urmare, hotărârea împotriva căreia s-a formulat calea de atac, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
Față de cererea intimatei Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Meteș, prin avocat, privind plata cheltuielilor de judecată, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora instanța are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori se constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat până la complexitatea cauzei.
Având în vedere miza procesului, Înalta Curte constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 1.500 RON pretins de avocatul intimatei Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Meteș, întrucât nu se circumscrie criteriului de complexitate sau dificultate al cauzei, față de munca depusă, precum și faptul pricina a fost soluționată la primul termen de judecată, sens în care, va face aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. și îi va obliga pe recurenți la plata sumei 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Meteș.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția necompetenței materiale a Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei nr. 214 din 9 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurenții A. și B. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Meteș prin primar, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2023.