ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2013

Deliberând asupra recursului, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5271/99/2010 pe rolul Tribunalului lași, secția

I

civilă, reclamanta Episcopia Romano Catolică lași, în

contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.- Direcția Apelor Prut, a solicitat, în

temeiul dispozițiilor O.G. nr. 94/2000 completată și modificată prin Legea nr.

501/2002, obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața

de 2812,98 m.p. teren și clădirea amplasată în lași,.

Prin sentința civilă nr. 627 din, 21

martie 2012, Tribunalul lași, secția

I c

ivilă,

a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta Episcopia Romano Catolică lași și a dispus obligarea

pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform prevederilor

legii speciale pentru imobilul „construcție la roșu" și teren în suprafață

de 2812,5 mp situat în lași, precum și la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs atât reclamanta Episcopia Romano-Catolică lași, cât și pârâta A.N.A.R. -

Direcția Apelor Prut criticând-o pentru nelegalitate.

Secția civilă a Curții de Apel lași,

prin decizia nr. 1055/2012 din 5 iunie 2012, a admis recursul reclamantei

împotriva sentinței civile nr. 627 din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul lași,

secția

I

civilă, pe care a modificat-o în parte

în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 716 mp

situat în lași, și a obligat pârâta la măsuri reparatorii în echivalent pentru

imobilul "construcție la roșu" în suprafață de 903 mp, precum și

pentru terenul în suprafață de 2096,5 mp, ce nu poate fi restituit în natură; a

obligat pârâta la plata sumei de 1.675 RON cheltuieli de judecată la fond

(onorariu expert); a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate; a respins

recursul declarat de pârâta A.N.A.R.- Direcția Apelor Prut împotriva aceleiași

sentinței și a obligat-o pe aceasta din urmă în favoarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Împotriva deciziei nr. 1055/2012 din 5

iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, a declarat recurs

pârâta A.N.A.R.- Direcția Apelor Prut, invocând critici subsumate motivului de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, cu consecința

respingerii apelului reclamantei și admiterea apelului său, în sensul

schimbării hotărârii primei instanțe și respingerii acțiunii introductive, în

principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.

Reclamanta Episcopia Romano-Catolică

lași, la data de 9 ianuarie 2013 a depus întâmpinare prin care, în baza

dispozițiilor art. XII alin. (3) din Legea nr. 202/2010, a invocat excepția

inadmisibilității recursului, solicitând respingerea căii de atac exercitate de

pârâtă ca inadmisibilă.

În temeiul dispozițiilor ari 137 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra

excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea

fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității

căii extraordinare de atac cu care a fost învestită, analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă recursul

ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:

Reclamanta, în raport de obiectul pretențiilor

deduse judecății, și-a întemeiat cererea introductivă pe dispozițiile O.U.G.

nr. 94/2000, completată și modificată prin Legea nr. 501/2001, care la art. 1 prevăd

că: "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost

preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste

sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane

juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute

la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe

de urgență".

Potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010:

„Alineatul (3) al art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată

în M. Of. nr. 798/2.09.2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică

și va avea următorul cuprins:

"(3) Decizia sau, după caz, dispoziția

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate

fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului

în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de

apel".

În

raport de textul legal precitat, ce reglementează norme de

procedură, deci de imediată aplicare, rezultă că litigiul dedus judecății a fost

în mod corect soluționat în dublu grad de jurisdicție, având în vedere că în speță,

sentința civilă nr. 627 din 21 martie 2011, pronunțată de Tribunalul lași, secția

civilă în primă instanță a fost dată sub incidența prevederilor Legii nr. 202/2010,

în vigoare de la data de 29 octombrie 2010, astfel încât, potrivit art. XII

alin. (3) din acest act normativ, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată numai

cu recurs, competența soluționării căii de atac revenind curții de apel ca instanță

imediat superioară tribunalului.

De altfel, Înalta Curte constantă că însăși

pârâta a împărtășit această opinie, motivat de faptul că a declarat recurs, nu apel

împotriva hotărârii instanței de fond și în cuprinsul memoriului de recurs nu a

dezvoltat nicio critică care să vizeze eventuala încălcare a beneficiului triplului

grad de jurisdicție.

Totodată, se reține că unul dintre principiile

fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac,

și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor

lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot

exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la

nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul

părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile

legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești

se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la

care nu se poate deroga.

În

speță Înalta Curte constată că decizia nr. 1055/2012 din 5

iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă este o hotărâre dată

în calea de atac a recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs,

nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Această concluzie decurge și din observarea

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri

ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile

date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale

de atac.

Așa fiind, având în vedere că inadmisibilitățile

se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond și în considerarea prevederilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 137 alin. (1) din același cod,

raportate la art. XII alin. (3) din Legea nr. 202/2009, Înalta Curte va admite excepția

invocată de reclamanta Episcopia Romano-Catolică lași privind: inadmisibilitatea

căii extraordinare de atac exercitată de pârâtă, cu consecința respingerii prezentului

recurs, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat

de pârâta A.N.A.R.- Direcția Apelor Prut împotriva deciziei nr. 1055/2012 din 5

iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 ianuarie 2013.