ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2025

Ședința publică din data de 13 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 02.11.2023, sub dosar nr. x/2023, petentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B., a formulat plângere contravențională prin care a solicitat instanței de judecată ca, în baza probelor administrate și prin hotărârea judecătorească ce va fi pronunțată, să se constate nulitatea-procesului-verbal Seria R23, nr. x din data de 04.10.2023 și să se dispună exonerarea acestuia de la plata amenzii în cuantum de 275 de RON; să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., în măsura în care se opune plângerii contravenționale.

2.1. Prin sentința nr. 956 din 5 iulie 2024 a Judecătoriei Aiud, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B., având ca obiect "plângere contravențională", în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca – secția civilă.

Pentru a pronunța această soluție, enunțând dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la data formulării plângerii contravenționale, instanța a apreciat că, deși dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, la data formulării plângerii contravenționale, arătau următoarele: "Plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul", Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 1991/2023, a statuat următoarele: "În raport de faptele contravenționale reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție atacat, Înalta Curte constată că este vorba de săvârșirea unor contravenții privind circulația pe drumurile publice, situație în raport de care devin incidente dispozițiile legii speciale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ special ce derogă de la norma generală, O.G. nr. 2/2001, conform principiului specialia generalibus derogant". Dispozițiile Legii nr. 254/2023: "articol unic - La articolul 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "art. 118 (1) Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul", sunt aplicabile plângerilor contravenționale formulate după data intrării acesteia în vigoare.

Raportat la aceste dispoziții legale și având în vedere faptul că plângerea contravențională a fost formulată la data de 02.11.2023, iar localitatea în care a fost constatată fapta (Vâlcele, jud. Cluj) se află în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca, instanța a apreciat că aparține Judecătoriei Cluj-Napoca competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința nr. 128 din 14 ianuarie 2025 a Judecătoriei Cluj-Napoca – secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. a fost suspendată judecata cauzei.

Pentru a pronunța această sentință, în esență, instanța a reținut că regula generală cu privire la competența de a soluționa plângerile contravenționale în materie rutieră este reglementată de art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Contrar celor reținute de Judecătoria Aiud, dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 în forma în vigoare la data de 02.11.2023 a înregistrării plângerii contravenționale stipulau că "Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul." Modificarea legislativă care a prevăzut competența alternativă a instanței de la domiciliul contravenientului a fost realizată prin Legea 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 24 iulie 2023 și a intrat în vigoare la data de 27 iulie 2023, anterior introducerii plângerii pe rolul instanței.

În continuare, instanța a observat că art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, în forma în vigoare la data sesizării Judecătoriei Aiud, stabilește o normă de competență teritorială exclusivă privind contravențiile rutiere reglementate de acest act normativ, de ordine publică, statuând că "Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul."

Drept urmare, a concluzionat în sensul că dispozițiile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 reprezintă o excepție de la regula generală, anterior menționată, competența instituită de acest text legal fiind una teritorială exclusivă de ordine publică, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 126 C. proc. civ., potrivit cărora părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

În consecință, instanța a apreciat că, în cadrul plângerii contravenționale de natura celei de față, în care instanța este sesizată cu verificarea legalității și a temeinicei unui proces – verbal referitor la obligația de a circula pe drumurile publice cu rovinietă, dispoziția legală relevantă la stabilirea competenței teritoriale nu este textul art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, ci norma derogatorie, art. 10 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, în baza căreia Judecătoria Aiud este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Mai mult decât atât, instanța subliniază că, și dacă temeiul de drept aplicat de prima instanță ar fi fost unul corect, raportat la forma în vigoare a art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 de la data sesizării instanței, tot Judecătoria Aiud ar fi fost instanța competentă, raportat la domiciliul contravenientului, întrucât competența era prevăzută în mod alternativ încă de la data înregistrării plângerii contravenționale, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., opțiunea privind alegerea între două instanțe deopotrivă competente revenind reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă plângerea contravențională formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B., prin care a solicitat să se constate nulitatea-procesului-verbal Seria R23, nr. x din data de 04.10.2023 și să se dispună exonerarea acestuia de la plata amenzii în cuantum de 275 de RON.

Prin procesul-verbal contestat s-a reținut că "vehiculul tip A, cu nr. de înmatriculare x, aparținând d-lui A., (...), a circulat la data de 27.07.2023, ora 10:39, (...), în localitatea Vâlcele, jud. Cluj, fără a deține rovinietă valabilă."

Înalta Curte reține că potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data sesizării Judecătoriei Aiud, "Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul.".

Așadar, aceste dispoziții reprezintă o excepție de la regula generală și stabilesc o normă de competență teritorială exclusivă privind contravențiile rutiere reglementate de acest act normativ, de ordine publică, pe care părțile nu o pot înlătura.

În consecință, în cadrul plângerii contravenționale de natura celei de față, în care instanța este sesizată cu verificarea legalității și a temeinicei unui proces – verbal referitor la obligația de a circula pe drumurile publice cu rovinietă, dispoziția legală relevantă la stabilirea competenței teritoriale este cea prevăzută de art. 10 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, în baza căreia Judecătoria Aiud este competentă să soluționeze prezenta cauză, în fond.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. B. în favoarea Judecătoriei Aiud.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.