ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2025

Ședința publică din data de 06 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, a solicitat anularea Deciziei nr. 673/2021 și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2020, anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actului atacat, precum și anularea tuturor actelor subsecvente acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1775 din 30 martie 2022, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea în cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

Împotriva sentinței civile nr. 1775 din 30 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

Prin încheierea de ședință din 08 februarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1775/30.03.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021

Împotriva încheierii de ședință din 08 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii recurate, cu consecința reluării judecății cauzei.

Recurenta-pârâtă a arătat că prin sentința civilă nr. 1775/30.03.2022 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.

Prin Decizia nr. 673/23.06.2021, organul de soluționare a respins ca nedepusă în termen contestația reclamantului împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/08.09.2020, emisă de AJ.F.P. Arad.

Analizând atât prevederile legale incidente în speță, cât și actele administrativ fiscale contestate, inclusiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că termenul de depunere a contestației prevăzut de art. 270 din Legea nr. 207/2015 are caracter imperativ și începe să curgă de la data la care comunicarea actului administrativ fiscal contestat se consideră îndeplinită, respectiv de la data de 12 octombrie 2020, ultima zi de depunere a contestației fiind 27 noiembrie 2020.

În condițiile în care reclamantul a formulat contestație la data de 02 martie 2021, în afara termenului de 45 de zile prevăzut de dispozițiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizată, respectiv la mai bine de 3 luni de zile de la comunicarea titlului de creanță, încălcându-se astfel dispozițiile imperative referitoare la termenul de depunere, instanța de fond a apreciat temeinică și legală soluția organului de soluționare a contestațiilor.

Pe de altă parte, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării cauzei având în vedere că soluționarea prezentei cauze depinde de soluționarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunlaului București, dosar în care se contestă de către reclamant Decizia de soluționare a contestației nr. 467/26.04.2021 și Decizia de impunere nr. x_120/03.03.2020 emisă pe numele societății B. S.R.L.

Or, Tribunalul București nu a mai analizat "aspectul privind contractul de cesiune părți sociale..." și nici "fondul motivelor introductive", atâta vreme cât a acesta a constatat că soluția adoptată de organul fiscal, referitoare la respingerea ca tardivă a contestației prealabile, este temeinică și legală.

Recurenta-pârâtă a mai precizat că, în cazul de față, excepția tardivității este o excepție absolută întrucât neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, reclamantul pierzând dreptul procedural ca urmare a neexercitării sale în interiorul termenului statornicit de lege, apreciind totodată faptul că, Curtea de Apel București s-a antepronunțat cu privire la soluția ce urmează să fie dată - nelegalitatea sentinței civile pronunțate de Tribunalul București și a apreciat că este competentă să soluționeze fondul cauzei atâta vreme cât aspectele avute în vedere la suspendarea judecării prezentei cauze privesc exclusiv aspecte de fond.

Raportat la prevederile de mai sus, chiar dacă Curtea de Apel București ar aprecia nelegală soluția Tribunalului București, această instanță de judecată nu ar putea rejudeca procesul în fond, ci ar putea să pronunțe singura soluție legală, cea de casare cu trimitere la instanța care a pronunțat hotărârea casată -Tribunalul București ori la altă instanță de același grad cu aceasta.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.

Înalta Curte constată că prima instanță a suspendat judecata în cauza privind recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 1775/30.03.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Din analiza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că: judecătorul va suspenda:

(2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

(3) Cu toate acestea, instanța poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză.

Prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează așadar un caz de suspendare facultativă a judecății, întrucât permit instanței să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecății, fiind un instrument util pentru a se preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii, întrucât judecata pentru a cărei soluționare definitivă se cere suspendarea se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

Pentru a fi incident, este necesar a se demonstra că soluționarea problemei de a cărei dezlegare depinde soluția din proces face obiectul unei alte judecăți în curs de derulare, deci se află într-un raport de interdependență.

Procedând la analiza criticilor formulate de recurenta-pârâtă din perspectiva motivului de casare invocat de către aceasta, Înalta Curte constată că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În cauza de față, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 673/2021 și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2020, anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actului atacat, precum și anularea tuturor actelor subsecvente acestuia.

Prin sentința recurată instanța de fond a apreciat ca fiind legală Decizia nr. 673/2021 prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestația formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2020 și, în consecință, nu a mai analizat fondul motivelor introductive, în condițiile în care a constatat că soluția adoptată de organul fiscal, referitoare la respingerea ca tardivă a contestației prealabile, este temeinică și legală.

Înalta Curte reține, cu relevanță asupra măsurii suspendării, că, prin recursul a cărui suspendare s-a dispus în cauză, reclamantul A. a înțeles să critice exclusiv raționamentul instanței de fond prin care s-a validat soluția organului administrativ de respingere a contestației ca fiind nedepusă în termen, iar în acest sens, reclamantul a solicitat ca, urmare a admiterii cererii de recurs, cauza să fie trimisă spre rejudecare instanței de fond.

Prin urmare, la acest moment, problema de drept a cărei dezlegare o solicită reclamantul A. prin cererea sa de recurs nu are legătură și nu depinde de soluționarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului București, dosar în care se contestă de către reclamant Decizia de soluționare a contestației nr. 467/26.04.2021 și Decizia de impunere nr. x_120/03.03.2020, emisă pe numele societății B. S.R.L.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecății nu poate fi îndreptată decât prin desființarea încheierii recurate, cu consecința reluării judecării cauzei în fața instanței de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva încheierii de ședință din 08 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 06 februarie 2025.