ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 662/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 27 noiembrie 2017, reclamanta A. (Întreprindere profesională unipersonală cu responsabilitate limitată - organizată conform art. 21 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență), în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Agreare și Selecție a Practicienilor în Insolvență constituită la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Comisia de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Arad - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a solicitat: 1) anularea în parte a actului administrativ Decizia nr. 01/03.05.2017 privind aprobarea listei practicienilor în insolvență agreați de Agenția Naționala de Administrare Fiscală în ceea ce privește practicianul în insolvență A..; 2) anularea Deciziei nr. 15/10.08.2017, emisă de Comisia cu atribuții de selectare a practicienilor în insolvență din cadrul D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad; 3) anularea Deciziei nr. 16/12.09.2017, emisă de Comisia cu atribuții de selectare a practicienilor în insolvență din cadrul D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad; 4) suspendarea procedurilor de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Arad - Direcția Regionala a Finanțelor Publice Timișoara, până la soluționarea acțiunii în anulare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 109 din 02 mai 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad; - a admis excepția decăderii pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad din dreptul de a mai invoca excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Deciziilor nr. 15/10.08.2017 și nr. 16/12.09.2017, emise de Comisia cu atribuții de selectare a practicienilor în insolvență din cadrul D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad și, în baza art. 185 alin. (1) C. proc. civ., a dispus anularea notelor prin care pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Deciziilor nr. 15/10.08.2017 și nr. 16/12.09.2017, emise de Comisia cu atribuții de selectare a practicienilor în insolvență din cadrul D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad; - a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta A., persoană juridică membră a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad; - a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 109 din 02 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii atacate. Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentintei civile nr. 109 din 02 mai 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 19 mai 2021. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat. PENTRU ACESTE MOTIVE,