ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5150/2021

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 21.04.2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de selecție a practicienilor în insolvență, suspendarea executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021 emise de pârâtă, privind rezultatul selecției ofertantului pentru susținerea desemnării acestuia în procedura de insolvență a debitorului S.C. B. din dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomița, până la pronunțarea instanței de fond privind cererea de anulare a acestei decizii; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 117 din 27 mai 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de selecție a practicienilor în insolvență și C. în consorțiu cu D., având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de selecție a practicienilor în insolvență, fără cheltuieli de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021. În motivarea recursului s-a arătat că soluția primei instanțe este rezultatul unei aplicări eronate a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținându-se, în mod nelegal, că nu au fost prezentate împrejurări de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ. Astfel, reluând argumente de aparentă nelegalitate a actului administrativ contestat, recurenta a arătat că A.N.A.F. a emis Decizia nr. 357/CSP/14.04.2021 prin care a desemnat practicianul în insolvență în dosarul de insolvență nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomița privind pe debitoarea B., în conditiile în care anterior a mai realizat o procedură de selectie si adoptase deia o hotărâre cu privire la desemnarea unui practician în insolventă pentru a fi sustinut în procedura de insolvență din același dosar, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. x întocmit la data de 24.07.2017 de către Comisia de selecție din cadrul D.G.R.F.P. Ploiești, Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, Compartimentul Procedura Insolvența și Lichidări. încălcându-se astfel dispozitiile art. 14 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 care stipulează că selecția practicienilor agreați în vederea susținerii în dosarele în care organul fiscal central este creditor se realizează atât pentru calitatea de administrator, cât și pentru cea de lichidator judiciar. Prin plângerea prealabilă formulată, reclamanta a sesizat pârâtei A.N.A.F. aspectele de nelegalitate a procedurii de selecție, însă prin răspunsul primit la data de 31.03.2021 aceasta a susținut legalitatea selecției organizate, întrucât rezultatul selecției anterioare finalizată prin procesul-verbal nr. x/24.07.2017 ar fi fost revocat prin decizia nr. 353/30.03.2021 emisă de către D.G.R.F.P. Ploiești. Aceste susțineri nu fac decât să pună în evidență aparenta nelegalitate a întregii proceduri de selecție și, implicit a deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021. În prezenta cauză reclamanta nu s-a prevalat și nu a susținut legalitatea vechii proceduri de selecție, cum greșit a reținut instanța de fond în considerentele sentinței atacate, ci a invocat existența unor serioase indicii de nelegalitate a noii proceduri demarate de pârâta A.N.A.F., criticile reclamantei fiind în sensul că potrivit dispozitiilor art. 14 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 pârâta nu mai putea să deruleze, în mod legal, o nouă procedură de selecție . Instanta de fond nu a analizat și nu a avut în vedere nici faptul că rezultatul anterioarei proceduri de selectie finalizată prin procesul-verbal nr. x/24.07.2017 a produs efecte iuridice, fiind vorba despre un act administrativ ce nu mai putea fi revocat de către organul emitent, mai ales că așa-zisa "revocare" a intervenit în data de 30.03.2021 după ce pârâta A.N.A.F. a demarat noua procedură de selecție prin anunțul publicat în data de 17.03.2021. Decizia a cărei suspendare a executării se solicită este aparent nelegală și prin raportare la dispozitiile art. 8 alin. (1) și art. 12 alin. (2) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 având în vedere că nu există o solicitare de efectuare a selecției din partea creditorului fiscal, iar în dosarul de insolventă nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomița, prima adunare a creditorilor în care trebuia susținut practicianul selectat a avut loc în data de 08.03.2021, dată la care nu a fost sustinut practicianul selectat în anul 2017 conform procesului-verbal nr. x/24.07.2017, nu a fost sustinut nici practicianul desemnat de instanță și nici nu era demarată vreo altă procedură de selecție de către pârâta A.N.A.F. Acest aspect a fost reținut de către prima instanță în considerentele hotărârii atacate, însă s-a apreciat greșit că această cerință nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Chiar dacă se admite că nu este vorba despre o cerință prevăzută sub sancțiunea nulității, în spetă nu poate fi vorba despre o ratificare a noii proceduri de selecție derulată de câtre pârâta A.N.A.F. din moment ce, pe de o parte, comisia de selecție nu a fost legal sesizată, la data publicării anunțului nr. x/17.03.2021, existând deja o decizie privind rezultatul selecției emisă de organul fiscal în anul 2017, iar pe de altă parte, în ipoteza în care procedura de selectie nu ar fi fost finalizată, creditorul fiscal, potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 avea îndatorirea să voteze în adunarea creditorilor debitoarei, în sensul de a-l susține pe practicianul în insolvență desemnat de instanța de judecată, iar nu să "proroge luarea unei hotărâri". Un alt aspect de nelegalitate a deciziei contestate a vizat declararea drept câstigătoare oferta depusă de consorțiul C. și D., cu un onorariu lunar de 1.700 RON și onorariu de succes 1,70%, desi oferta recurentei era mai avantajoasă din punct de vedere financiar și întrunea un punctai mai mare conform criteriilor de punctare prevăzute în Anexa 8 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019. De asemenea, instanța de fond a apreciat, în mod nelegal, că argumentele reclamantei referitoare la motivele descalificării ofertei sale și la dispozițiile art. 9 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1443/2019 vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în procedura sumară a cererii de suspendare a executării. Recurenta a mai arătat că în cauză era îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât punerea în executare a deciziei contestate are ca rezultat schimbarea aparent nelegală a unei hotărâri adoptată anterior de către organul fiscal cu privire la desemnarea practicianului în insolvență pentru întreaga procedură de insolvență și aduce prejudicii materiale viitoare și previzibile drepturilor atât recurentei, practician în insolventă ce administrează cu profesionalism de aproape patru ani întreaga procedură de insolventă, cât și a debitoarei B. și creditorilor acesteia, câtă vreme cheltuielile cu procedura de lichidare/faliment vor fi într-un cuantum mult mai mare, iar suma netă rezultată în urma valorificării activelor sale va fi cu mult mai mică.

Apărările formulate de intimați Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării Deciziei nr. 357/CSP/14.04.2021 emise de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de selecție a practicienilor în insolvență, privind rezultatul selecției ofertantului pentru susținerea desemnării acestuia în procedura de insolvență a debitorului S.C. B. din dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Ialomița. Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din același act normativ și prin acțiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat. Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorității emitente sau celei ierarhic superioare, existența cazului bine justificat așa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă definită de art. 2 lit. ș) din același act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public. Îndeplinirea condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat și a pagubei iminente este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Fiind învestită cu soluționarea căii de atac promovate împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța de control judiciar constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă. Astfel, interpretând corect dispozițiile art. 14, art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut și a argumentat neîndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat, întrucât, din examinarea sumară a deciziei contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act. Din analiza cererii de suspendare formulate de recurenta-reclamantă și a susținerilor acesteia reiterate în recurs, se constată că, în esență, recurenta a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 14 și art. 8 din Ordinul nr. 1443/2019, întrucât procedura de selecție fusese finalizată încă din 24.07.2017, demararea noii proceduri fără ca pârâta să fi fost legal sesizată de către creditorul fiscal, descalificarea nelegală a reclamantei, cu atât mai mult cu cât oferta sa este mai avantajoasă atât din punct de vedere financiar, cât și în raport de celelalte criterii de punctare. În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că aspectele invocate nu reprezintă caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât o parte din argumentele prezentate vizează fondul acțiunii în anulare, iar celelalte nu creează o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat. Prin procesul-verbal nr. x/24.07.2017 al Comisiei de selecție din cadrul D.G.R.F.P. Ploiești a fost desemnat C.I.T.R. S.R.L. - practician în insolvență pentru debitoarea S.C. B.. Prin decizia nr. 353/30.03.2021 s-a dispus revocarea acestui proces-verbal, decizia a fost comunicată Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență constituită la nivelul A.N.A.F., astfel că nu se poate pretinde că pârâta nu a fost legal sesizată. De asemenea, este eronată raportarea recurentei la rezultatul procedurii derulate în anul 2017, câtă vreme nu a participat la respectiva procedură. Pe de altă parte, în ceea ce privește descalificarea ofertei reclamantei și motivele de nelegalitate invocate, instanța de fond a apreciat, în mod just, că ele exced analizei sumare pe care o poate face instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru intervenția de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, astfel încât constatarea neîndeplinirii uneia dintre condiții era suficientă pentru respingerea cererii de luare a unei asemenea măsuri. Instanța de fond a analizat însă și condiția iminenței pagubei și a reținut, în mod corect, că invocarea de către recurentă, a afectării exercitării atribuțiilor sale profesionale în dosarul de insolvență, dar și a dreptului de a încasa onorariul cuvenit ca urmare a activității prestate nu reprezintă prejudiciu material, viitor și imprevizibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În mod similar, nu reprezintă pagubă iminentă nici posibila afectare a drepturilor și intereselor creditorilor înscriși la masa credală, printre care și pârâta, ori a drepturilor și intereselor debitorului, deoarece paguba iminentă trebuie să se producă în patrimoniul reclamantei și nu în patrimoniul altei persoane. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, soluția pronunțată reflectând o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.