ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și ulterior declinată Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 7147 din 18 noiembrie 2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF):

Prin sentința nr. 132 din 26 mai 2022, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei nr. 1356/28.10. 2021, invocată prin întâmpinare;

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară;

A anulat adresa ASF nr. P-DJ/3858. 1/04.08.2021 emisă de pârâtă;

A obligat pârâta să dispună înscrierea reclamantei ca societate agreată pe lista practicienilor de insolvență agreați de către ASF, urmare a selecției organizate în 29.06.2021;

A respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a Deciziei nr. 1356/2021, reprezentând răspuns la plângerea prealabilă;

A luat act de renunțarea la judecarea petitului 2 din acțiune, având ca obiect suspendarea organizării selecției de practicieni în insolvență;

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva sentinței nr. 132 din 26 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, și, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, precum și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată din recurs, constând în taxa judiciară de timbru.

În motivarea recursului arată că înțelege să atace în parte sentința recurată, numai în privința: (i) anulării adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021 și (ii) obligării A.S.F. să dispună înscrierea reclamantei în lista practicienilor în insolvență agreați de către A.S.F., urmare a selecției organizate în 29.06.2021.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arată că din petitele acțiunii și din motivarea acțiunii rezultă că intimata-reclamantă nu a solicitat anularea adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021, dar cu toate acestea, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, a anulat și adresa A.S.F. nr. P-D J/3858.1/04.08.2021, contrar art. 9 C. proc. civ. ce consacră principiul disponibilității în procesul civil și în condițiile în care intimata-reclamantă a stabilit obiectul și limitele procesului prin petitele acțiunii formulate.

Susține că cel mult, din perspectiva temeiului acțiunii intimatei, aceasta se poate încadra în art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar instanța se putea pronunța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, doar în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, astfel că instanța de fond a dispus anularea adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021 cu încălcarea dispozițiilor legale incidente.

În acest sens, invocă dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, fără a acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Apreciază că în speță instanța a acordat altceva și chiar mai mult decât ce s-a cerut, prin anularea Adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021, în condițiile în care, intimata nu a solicitat anularea acestei adrese, instanța de fond încălcând dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 9 C. proc. civ., art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 alin. (1) lit. b) și lit. e), coroborate cu art. 6 și art. 7 din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvență de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017.

Arată că la data de 17.06.2021 a demarat procedura de selecție a practicienilor în insolvență în vederea completării Listei practicienilor în insolvență agreați de A.S.F., invitând toți practicienii în insolvență interesați să depună dosarele de participare până la data de 28.06.2021, ora 14:00, la sediul A.S.F.; pentru participarea la selecție, prin adresa nr. x/25.06.2021, intimata-reclamantă a transmis prin poștă, cu confirmare de primire, oferta de participare împreună cu documentația completă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Procedură, iar prin adresa nr. x/04.08.2021, recurenta-pârâtă a comunicat intimatei faptul că, în urma analizării declarației și documentației transmise de aceasta, oferta depusă a fost descalificată, având în vedere că:

- nu a fost depus atestatul eliberat de UNPIR (art. 5 alin. (1) lit. b) din Procedură), ci doar o adeverință care confirmă că societatea este înscrisă în Tabloul de evidență al UNPIR;

- din declarație și documentele depuse nu rezultă numărul personalului de specialitate alocat procedurii (personal de specialitate cu experiență în domeniul asigurărilor - actuar, personal cu experiență în lichidare de daune, etc.); declarația nu este însoțită de câte o prezentare a fiecărei persoane și dovada că există un raport juridic cu ofertantul (art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedură).

În raport cu textele de lege invocate și contrar motivării instanței de fond prin care apreciază că intimata îndeplinește condițiile pentru a fi înscrisă în lista practicienilor în insolvență agreați de A.S.F., arată că în mod temeinic și legal a descalificat oferta intimatei, apreciind că aceasta nu îndeplinește condiția cuprinsă în art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedură referitoare la numărul personalului de specialitate alocat procedurii, respectiv personal de specialitate cu experiență în domeniul asigurărilor - actuar și personal cu experiență în lichidare de daune.

Precizează că din documentele depuse, nu rezultă că persoanele indicate au această experiență în domeniul asigurărilor, iar acest aspect trebuia observat de către instanța de fond. Astfel, în declarația pe proprie răspundere depusă de intimată sunt menționate 5 persoane, dintre care 2 sunt practicieni în insolvență/consilieri juridici, 1 expert evaluator, 1 persoană calificată în contabilitate și 1 persoană avocat.

În acest sens, arată că: dl. C. este asociat unic al intimatei, iar din contractul de muncă depus rezultă că acesta este încadrat pe funcția de consilier juridic, fără a rezulta experiența deținută în domeniul asigurărilor; d-na D. deține funcția de consilier juridic și se menționează în declarație că are experiență în asigurări, întrucât a lucrat în funcția de consilier juridic la E. S.A., însă nu a dovedit acest aspect; dl. F. este partener în cadrul S.C. G. S.A. și are expertiză în domeniul evaluării afacerilor (intimata a încheiat raport juridic cu firma acestuia, iar din contractul de colaborare depus nu rezultă expertiza în domeniul asigurărilor, solicitată de textul de lege în baza căruia a descalificat oferta și pe care instanța de fond 1-a aplicat greșit la situația de fapt, întrucât la obiectul colaborării se menționează:

"Obiectul prezentului contract constă în servicii de evaluare în cadrul operațiunilor de lichidare a bunurilor societăților debitoare și consultarea prealabilă în chestiuni cu incidență asupra activității practicienilor în insolvență"); d-na H. este asociat unic și administrator al S.C. I. S.R.L. care desfășoară activitate în domeniul contabilității, iar din contractul de colaborare depus nu rezultă expertiza în domeniul asigurărilor prevăzută de textul de lege în baza căruia a descalificat oferta, întrucât la obiectul colaborării se menționează:

"Obiectul prezentului contract constă în servicii financiar - contabile și consultarea prealabilă în chestiuni cu incidență asupra practicienilor în insolvență"; dl. J. este avocat, titular al Cabinetului individual de avocat J., iar din documentul de prezentare și din contractul de colaborare cu intimata nu rezultă expertiza în domeniul asigurărilor, întrucât la obiectul colaborării se menționează:

"Obiectul prezentului contract constă în servicii juridice în cadrul operațiunilor de lichidare a bunurilor societăților debitoare și consultarea prealabilă în chestiuni cu incidență asupra activității practicienilor în insolvență".

Susține că nici din fișele de prezentare sau contractele de muncă/colaborare nu rezultă că aceste persoane au calificarea necesară în domeniul de specialitate - expertiză în asigurări, iar din documentele ce fac, în opinia intimatei, dovada raportului juridic dintre persoanele indicate și aceasta, rezultă că în cazul unora (F., H. și J.), raportul juridic este încheiat cu alte persoane și nu în mod direct cu persoanele în discuție. Totodată, declarația nu este însoțită de câte o prezentare a fiecărei persoane și dovada că există un raport juridic cu ofertantul (art. 5 alin. (1) lit. e) din procedură).

Consideră că instanța de fond a analizat în mod formal, cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 alin. (1) lit. e) din procedură, îndeplinirea condițiilor de calificare de către intimată.

Astfel, consideră că nu era suficient ca instanța de fond să constate doar depunerea documentelor, ci trebuia să constate că acestea nu fac dovada obiectivă a îndeplinirii de către intimată a numărului personalului de specialitate alocat procedurii, în cazul unora dintre persoane nefiind făcută nici dovada raportului cu ofertantul, întrucât raportul juridic a fost încheiat cu societățile la care persoanele activează.

Precizează că în speță era vorba despre falimentul societății K. cea mai mare societate de asigurări din România pe segmentul RCA, ceea ce necesita personal specializat cu experiență în domeniul asigurărilor, cu atât mai mult cu cât retragerea autorizației nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfășoare unele dintre operațiunile de asigurare ale societății de asigurare debitoare/reasigurare debitoare, în scopul finalizării procedurii de faliment, operațiuni ce se desfășoară cu avizul A.S.F.

De asemenea, registrele speciale de evidență a activelor care acoperă rezervele tehnice brute se mențin și după deschiderea procedurii de faliment.

Mai arată că o altă atribuție vizează tocmai angajarea personalului necesar în vedere lichidării, or, activitatea specifică pieței financiar-bancare este deosebit de complexă, cu un grad ridicat de tehnicitate al operațiunilor de asigurare. Totodată, activitatea de lichidare presupune verificarea declarațiilor de creanțe ale creditorilor de asigurări, într-un termen foarte scurt, respectiv maxim 30 de zile de la data înregistrării la instanța competentă a declarației de creanță, iar aceste atribuții nu pot fi exercitate decât dacă practicianul în insolvență face dovada unor raporturi juridice cu personal de specialitate în domeniul asigurărilor.

Precizează că lichidatorul judiciar, practician în insolvență, poate fi desemnat în cadrul procedurii de faliment doar după obținerea avizului prealabil de la ASF.

Susține că instanța a aplicat și interpretat greșit art. 5 alin. (1) lit. b) din procedură, care prevede depunerea, în cadrul ofertei, a unui act justificativ eliberat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), din care să rezulte că forma de exercitare a profesiei este înscrisă în evidențele UNPIR, precum și faptul că asociatul coordonator sau asociații coordonatori ai acesteia nu au fost supuși niciunei sancțiuni disciplinare în ultimii 3 ani anterior declanșării procedurii de selecție.

Arată că în speță, a descalificat oferta intimatei și pentru că aceasta nu a făcut dovada atestatului eliberat de UNPIR, conform art. 5 alin. (1) lit. b) din procedură pentru anul 2021, ci doar a unei adeverințe care confirmă că societatea este înscrisă în Tabloul de evidență a UNPIR, iar instanța de fond a reținut că adeverința depusă de intimată este suficientă, deși aceste acte trebuie eliberate de către UNPIR cu precizarea faptului că practicienii în insolvență figurează înscriși în anul 2021 în Tabloul UNPIR, fără să le fi fost suspendată sau încetată calitatea de practician în insolvență.

Mai arată că în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, se precizează la art. 107 că legitimația de practician și, respectiv atestatul, vor fi emise anual de Secretariatul General al UNPIR, vor avea înscris codul numeric din Tabloul UNPIR și se vor elibera doar după achitarea cotizației aferente anului respectiv.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că cererea de recurs este formulată de o persoană juridică, iar art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. prevede obligația precizării numelui și prenumelui persoanei semnatare a cererii de recurs.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală, apreciind că prima instanță a dat o dezlegare corectă aspectelor cu care a fost învestită, nefiind incidente motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF):

Cu titlu preliminar, se constată că prin cererea de recurs, formulată de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, aceasta a precizat că înțelege să atace în parte sentința recurată, numai în privința: (i) anulării adresei A.S.F. nr. x/04.08.2021 și (ii) obligării A.S.F. să dispună înscrierea reclamantei în lista practicienilor în insolvență agreați de către A.S.F., urmare a selecției organizate în 29.06.2021.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta invocă, în esență, faptul că prima instanță a anulat și adresa A.S.F. nr. P-D J/3858.1/04.08.2021, deși din petitele și din motivarea acțiunii rezultă că intimata-reclamantă nu a solicitat anularea acesteia, contrar art. 9 C. proc. civ., ce consacră principiul disponibilității în procesul civil și în condițiile în care intimata-reclamantă a stabilit obiectul și limitele procesului prin petitele acțiunii formulate.

Motivul de casare este nefondat, având în vedere că din modalitatea de formulate a acțiunii introductive reiese că reclamanta a înțeles să atace ambele acte.

Astfel, pe de o parte, prin cererea introductivă a făcut referire la ambele acte, iar pe de altă parte, a solicitat punctual anularea măsurilor dispuse prin adresa A.S.F. nr. P-D J/3858.1/04.08.2021, în sensul de a se constata că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Procedura privind agrearea și selecția practicienilor în insolvență, Anexa 1 la Hotărârea Consiliului ASF nr. 4/19.01.2017 și, pe cale de consecință, să se dispună înscrierea societății A. pe lista practicienilor în insolvență agreați de către ASF.

De altfel, în fața intanței de fond, de la primirea cererii de chemare în judecată, reclamantei i s-a stabilit taxa judiciară de timbru pentru în raport cu ambele acte atacate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanța a reținut în mod corect că reclamanta a solicitat anularea ambelor acte și a măsurilor dispuse prin acestea.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 alin. (1) lit. b) și lit. e), coroborate cu art. 6 și art. 7 din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvență de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017.

Înalta Curte constată că din adresa nr. x/04.08.2021, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reiese că intimata-reclamantă a fost descalificată, întrucât din documentația depusă nu rezultă numărul personalului de specialitate alocat procedurii (personal cu experiență în domeniul asigurărilor, personal cu experiență în lichidare de daune, etc.), precum și faptul că declarația pe propria răspundere nu este însoțită de câte o prezentare a fiecărei persoane și dovada că există un raport juridic cu ofertantul. De asemenea, s-a menționat că nu a fost depus atestatul eliberat de UNPIR, ci doar o adeverință care confirmă că societatea este scrisă în tablou de evidență a UNPIR.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) și lit. e) din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvență de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, care stabilesc condițiile considerate de către recurenta-pârâtă ca fiind neîndeplinite:

"Art. 5. - (1) Pentru participarea la selecția organizată pentru înscrierea pe Lista practicienilor în insolvență agreați de către A.S.F., în termenul indicat în anunțul prevăzut la art. 4, ofertanții trebuie să depună următoarele documente: (...)

b) un act justificativ eliberat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)din care să rezulte că forma de exercitare a profesiei de practician în insolvență este înscrisă în evidențele UNPIR, precum și faptul că asociatul coordonator sau asociații coordonatori nu au fost supuși niciunei sancțiuni disciplinare în ultimii 3 ani anteriori declanșării procedurii de selecție; (...)

e) o declarație pe proprie răspundere în ceea ce privește numărul de personal calificat și de specialitate alocat procedurii (practicieni în insolvență compatibili și personal de specialitate cu experiență în domeniul asigurărilor - actuar, personal cu experiență în lichidare de daune, etc.); declarația va fi însoțită de o prezentare a fiecărei persoane și dovada că există un raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoană în parte."

Examinând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că la dosarul Tribunalului București a fost depusă de către intimata-reclamantă adeverința nr. x/25.06.2021, emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, prin care se arată că societatea A. este înscrisă în Subsecțiunea a II-a a Tabloului de evidență a membrilor Uniunii, sub nr. matricol x, număr de înregistrare Registrul formelor de organizare x din data de 19.10.2012.

De asemenea, prin aceeași adeverință s-a mai arătat că atât societatea A., cât și dl. C., în calitate de asociat/asociați coordonatori/coordonatori, nu se găsesc în niciuna dintre situațiile de suspendare/incompatibilitate și nu au fost supuși vreunei sancțiuni profesionale sau disciplinare în ultimii 3 ani.

Prin urmare, instanța de recurs constată că, prin depunerea adeverinței mai sus arătate, intimata-reclamantă a îndeplinit cerința de la art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvență de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, contrar celor susținute în mod nefondat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.

În ceea ce privește condiția de la art. 5 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, Înalta Curte constată că la dosarul Tribunalului București a fost depusă de către intimata-reclamantă declarația pe propria răspundere privind numărul de personal calificat și de specialitate alocat procedurii, în care sunt evidențiate persoanele cu calificările aferente.

De asemenea, la filele x și următoarele sunt depuse prezentările persoanelor calificate și de specialitate alocat procedurii, precum și înscrisurile ce atestă existența unui raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoană în parte.

Astfel, pentru C. a fost depus contractul individual de muncă al acestuia cu A.; pentru D. a fost depus contractul individual de muncă al acesteia cu A., actul adițional; pentru F., în calitate de partener al S.C. G. S.A., s-a depus contractul de colaborare dintre S.C. G. S.A. și A.; pentru H., asociat unic și administrator al S.C. I. S.R.L. s-a depus contractul de colaborare dintre S.C. I. S.R.L. și A.; pentru avocat J. s-a depus contractul de colaborare dintre A. și acesta.

Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei-pârâte cu privire la faptul că în cazul unora dintre persoane nu a fost făcută dovada raportului cu ofertantul, având în vedere că dovada existenței unui raport juridic cu ofertantul, astfel cum prevede art. 5 alin. (1) lit. e) din Procedura privind agrearea practicienilor în insolvență de către A.S.F. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017, este făcută și prin contractele de colaborare încheiate cu A. de către societățile la care respectivele au calitatea de partener, asociat unic sau administrator.

Astfel, fiind, înscrisurile depuse, prin ele însele, fac dovada raporturilor cu ofertantul, astfel cum prevede art. 5 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului A.S.F. nr. 4/19.01.2017.

De asemenea, prin fișele de prezentare, pentru fiecare dintre persoanele indicate au fost arătate calificările și experiența profesională.

Date fiind aspectele mai sus relevate, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că argumentele pentru care oferta reclamantei a fost descalificată nu sunt justificate în raport cu cerințele prevăzute în art. 5 alin. (1) lit. b) și e) din Hotărârea nr. 4/2017 a Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară, intimata-reclamantă, prin documentația aferentă cererii de înscriere în Lista practicienilor în insolvență agreați făcând dovada îndeplinirii acestor criterii.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 132 din 26 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 132 din 26 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023.