ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2024

Ședința publică din data de 5 decembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.02.2024 și înregistrată sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat plângere cu referire la răspunsurile primite de Consiliul Superior al Magistraturii, în ceea ce privește cererile formulate, în temeiul Legii nr. 544 din 2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, în fapt, prin aceste răspunsuri fiind exprimate refuzuri tacite și explicite de a comunica informațiile și documente solicitate, în condițiile în care i s-a adus o vătămare a drepturilor de a fi informat, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- unor adeverințe/adrese emise de unități din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul H.G. nr. 498/2004 sau a altor acte normative, prin care a fost echivalat stagiul efectuat în funcții specifice poliției cu stagiul în funcții civile sau din care să rezulte îndeplinirea condițiilor necesare echivalării acestui stagiu (în concret cu referire la echivalarea funcțiilor de ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice cu cea de consilier juridic).

- a prevederilor art. 86 din Legea 303 din 2004, în vigoare în perioada 08.70.2007 - 18.10.2018, coroborate cu cele din art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303 din 2022, sau fără aplicarea acestora din urmă, în ceea ce îi privește pe magistrații care au dobândit calitatea de judecător sau procuror anterior datei de 18.10.2018 și care anterior dobândirii calității de magistrat au fost ofițeri de poliție judiciară cu studii superioare juridice.

- în cazul emiterii unor astfel de adeverințe, comunicarea în copie a acestora, precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestora, cu anonimizarea datelor cu caracter personal (având în vedere Legea nr. 544 din 2004, decizia nr. 37 din 2015 a Î.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Regulamentul UE 2016/679);

- sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere.

2.1. Hotărârea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 397 din data de 30 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, informațiile solicitate nu se încadrează în categoria infomațiilor cu caracter public astfel cum sunt definite de actul normativ antemenționat, ci au caracter privat; având în vedere practica ÎCCJ conform căreia între inadmisibilitate și competență are prioritate cea din urmă, tribunalul a apreciat că este vorba despre o cerere întemeiată pe Legea nr. 554/2004, astfel că, având în vedere că reclamantul se judecă cu o autoritate publică centrală, curtea de apel este competentă să soluționeze prezenta cauză.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 113 din data de 16 octombrie 2024, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, iar Tribunalul a constatat eronat și artificial existența unui concurs de excepții. Prin faptul că a analizat caracterul informațiilor solicitate (ceea ce presupunea, însă, implicit și analizarea dispozițiilor legale ce reglementează activitatea CSM și atribuțiile acestuia) a antamat aspecte de fond ale cauzei, deci și-a exercitat competența.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, "1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice."

Tribunalul Suceava a declinat cauza Curții de Apel Suceava pe considerentul că, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, informațiile solicitate nu se încadrează în categoria infomațiilor cu caracter public astfel cum sunt definite de actul normativ antemenționat, ci au caracter privat; având în vedere practica ÎCCJ conform căreia între inadmisibilitate și competență are prioritate cea din urmă, tribunalul a apreciat că este vorba despre o cerere întemeiată pe Legea nr. 554/2004. Reținând dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamantul se judecă cu o autoritate publică centrală, a apreciat tribunalul că este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel Suceava.

Înalta Curte apreciază că, prin analiza efectuată asupra caracterului informațiilor solicitate, tribunalul a antamat aspecte de fond ale litigiului, exercitându-și, astfel, competența de soluționare a cauzei.

Totodată, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 redate anterior, tribunalul avea competența materială de a soluționa cauza și de a se pronunța inclusiv asupra excepției inadmisibilității, în situația în care aprecia că aceasta este întemeiată.

Prin urmare, față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că tribunalul este instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.