ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2023

HOTĂRÂRE

16.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la eliberarea unei adeverințe tip, care să cuprindă, pe lângă veniturile salariale reactualizate realizate în ultima lună anterior pensionării, diferențele de drepturi salariale reactualizate, stabilite prin sentința civilă nr. 160 din 9 februarie 2021 și sentința civilă nr. 1577 din 8 decembrie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, rămase definitive, adeverința fiindu-i necesară la Casa Județeană de Pensii Suceava.

Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 714 din 3 noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., care stabilesc că:

"în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Au fost redate prevederile art. 127 alin. (2

) din același cod, potrivit cărora "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", Tribunalul Suceava apreciind că nu este competent teritorial să judece cauza dedusă judecății.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2022, la data de 28 noiembrie 2022.

Prin sentința civilă nr. 496/2023 din 9 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Suceava; s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe, Tribunalul Iași a reținut că art. 127 din C. proc. civ. conține o normă legală a cărei rațiune rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei prin prisma calității părții.

Din modul în care este redactat textul de lege, condițiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existența unei cauze în curs de soluționare pe rolul unei instanțe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier și să-și desfășoare activitatea profesională la instanța competentă să judece cauza sau a unei instanțe superioare acesteia.

În condițiile în care reclamanta are calitatea de pensionar și a înțeles să înregistreze acțiunea pe rolul Tribunalului Suceava (tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul), Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 8 septembrie 2023, sub nr. x/2022.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Tribunalul Suceava și Tribunalul Iași - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că reclamanta, judecător în cadrul Tribunalului Suceava, secția penală până la data de 8 august 2018, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, a învestit Tribunalul Suceava cu o acțiune prin care a solicitat să fie obligat pârâtul la eliberarea unei adeverințe tip, care să cuprindă, pe lângă veniturile salariale reactualizate realizate în ultima lună anterior pensionării, diferențele de drepturi salariale reactualizate, stabilite prin sentința civilă nr. 160 din 9 februarie 2021 și sentința civilă nr. 1577 din 8 decembrie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, rămase definitive, adeverința fiindu-i necesară la Casa Județeană de Pensii Suceava.

Prin urmare, reclamanta, judecător pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Suceava cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Suceava.

Față de obiectul acțiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat la art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., competența materială revine în primă instanță tribunalului.

În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Alin. (2) al aceluiași text legal prevede că:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

) din C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanta a activat în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Suceava, secția penală până la data de 8 august 2018 când a fost eliberată din funcție, ca urmare a pensionării, iar pârât chemat în judecată este Tribunalul Suceava.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acțiunii, reclamanta nu se află în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., adică nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Suceava), în speță, este atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

) din C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege».

Așadar, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată - art. 127 alin. (2

)

teza a II-a din C. proc. civ. - fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamanta a învestit chiar instanța competentă să judece litigiul, înregistrând acțiunea pe rolul Tribunalului Suceava.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Suceava, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Față de cele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.