ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 septembrie 2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a solicitat sa dispună obligarea pârâtului la eliberarea acordului de folosire a numelui "15 decembrie - Zi a Solidarității româno-maghiare" solicitată prin cererea înregistrată sub nr. x la 30.12.2021. 1.

Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2022, reclamantul a depus completare a acțiunii, prin care a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la eliberarea acordului de folosire a numelui "15 decembrie - zi a Solidarității româno-maghiare" solicitată prin cererea înregistrată sub nr. x la 30.12.2021, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la soluționarea cererii pentru acordul de folosire a numelui deoarece termenul legal de soluționare a fost depășit de 12 ori, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 532 din 8 martie 2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru depunerea tardivă a plângerii prealabile, ca neîntemeiată; (ii) a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pentru depășirea atribuțiilor autorității judecătorești, ca neîntemeiată; (iii) a respins excepția prescripției, ca neîntemeiată; (iv) a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 532 din 8 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea recursului se arată, în esență, următoarele: Este greșită lingvistic susținerea că introducerea într-un titlu a termenilor "român" sau "național" determină semnificația asumată de instanță, existând numeroase organizații neguvernamentale care folosesc termenul "român" cărora nu li s-a imputat că ar reprezenta, astfel, opinia majoritară a poporului ori că ar fi singurele cu un anumit tip de obiective. A spune că legea atribuie Secretariatului General al Guvernului sarcina de a stabili dacă "scopurile și obiectivele asociației concordă cu voința majoritară a poporului român" sugerează că statul român are dreptul să limiteze dreptul de asociere pe criteriul concordanței cu "voința majoritară a statului român". Nu există o practica judecătorească în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului în care judecătorii europeni să se exprime asupra situației când un stat a fost reclamat pentru limitarea libertății de asociere și exprimare cu motivația "voinței majoritare a poporului", în schimb există jurisprudență vastă a Curții care infirmă categoric considerentele hotărârii Curții de Apel București. S-a stabilit că: "discursul cu privire la chestiuni de interes general nu poate fi restricționat fără motive imperioase" (Feldek c. Slovaciei, nr. 29032/95, §83). Teza că pentru a-și exercita dreptul la asociere asociații fondatori ar fi trebuit să demonstreze încetățenirea la nivelul societății românești a opiniei că ziua declanșării Revoluției a fost 15 decembrie 1989, ca urmare a solidarizării între cetățenii români de etnie română și cei de etnie maghiară intră în conflict cu vasta jurisprudență a CEDO privitoare la "validarea de către instanțe" a unui adevăr istoric (vezi, printre multele surse, I.C. Kamifiski, Historical Situations in the Jurisprudence of the European Court of Human Rights in Strasbourg). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că există doar o categorie de "fapte istorice clar stabilite" -Holocaustul - a căror negare sau revizuire ar fi scoasă de sub protecția libertății de exprimare și asociere. În mod constant, judecătorii europeni au condamnat statul atunci când au apreciat "că instanțele naționale au vrut să impună o concepție specială despre libertatea de exprimare, prin referire la «istoria oficială »". (Lehideux et Isorni c. France - 24662/94). Este de notorietate, în chestiuni istorice curente, "statul ar trebui să se abțină de la a interveni în dezbateri istorice controversate (Bjornstjern Baade, Chapter 11: Historical truth before the European Court of Human Rights). Se subliniază cu tărie principiul că "într-o societate democratică, chiar și asociațiile mici trebuie să-și poată desfășura activitățile în mod eficient. Într-adevăr, există un interes general clar în a permite acestor grupuri să contribuie la dezbaterea publică prin diseminarea de informații și opinii despre subiecte de interes general" (CICAD v. Switzerland, no. 17676/09, § 57). Consideră că Secretariatul General al Guvernului face abstracție de valorile fundamentale care formează temelia democrației și ale statului de drept, iar acest punct de vedere este validat greșit de prima instanță. Cu privire la semnificația zilei de 15 decembrie 1989 depune două înscrisuri doveditoare: cuvântarea domnului primar al municipiului Timișoara B., ținută la cea de a 30-a aniversare a Revoluției din 1989 prin care a expus clar și categoric: "în 15 decembrie 1989 Timișoara a marcat începutul luptei care a condus la căderea regimului comunist din România" și Decretul președintelui C. nr. 1864 din 14 decembrie 2009, privind conferirea Ordinului Național Steaua României în grad de cavaler coasociatului D.: "Cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, în semn de înaltă apreciere a curajului și demnității de care a dat dovadă, declanșând prin exemplul personal revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste". Decretul prezidențial este excepția care întărește regula unanimității poporului român cu privire la data de 16 decembrie 1989 invocată și prin considerente. Susține că cele două înscrisuri probatorii confirmă pe deplin semnificația zilei de 15 decembrie 1989 contestată de intimat și de instanța de fond. Conchizând, consideră că obstrucția Secretariatului General al Guvernului, validată prin hotărârea recurată aduce atingere exercițiului drepturilor de natură politică a asociaților - nu li se permite să militeze pentru așezarea raporturilor de putere din țară în raport cu valorile pentru care militează, care sunt, de altfel, valorile constituționale (de susținere a unui "stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989" - Constituția României, art. 1, (3). Blocarea inițiativei contravine spiritului prevederilor art. 1, alin. (3) din Constituție, referitoare la respectarea "idealurilor Revoluției din decembrie 1989", deoarece împiedică în repromovarea spiritului conlucrării ideale româno-maghiare de la Timișoara, care în zilele următoare s-a extins în toată țara. Afirmă că există un scenariu al lucrătorilor de securitate care din varii motive doresc să discrediteze Revoluția, care a condus la dărâmarea regimului cuplului dictatorial și că escamotarea rolului acestora a condus la elaborarea scenariului securist de disculpare colectivă. În drept, recurentul a invocat art. 488.pct. 8 C. proc. civ., art. 1, art. 2, lit. g) și h), art. 7 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, art. 1, pct. 3, art. 30, art. 40 din Constituție.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Alte aspecte procesuale Excepția nulității recursului pentru nemotivare a fost respinsă la termenul din 5 februarie 2025, pentru motivele regăsite în practicaua prezentei decizii. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, reprezentate, în principal, de art. 7 alin. (3) indice 3 O.G. nr. 26/2000: "Înscrierea unei asociații folosind în denumirea sa cuvintele «național» sau «român» ori derivatele acestora se realizează numai cu acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului.", dar și de prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu referire la refuzul nejustificat al intimatului Secretariatului General al guvernului de a exprima acordul prealabil pentru denumirea asociației "15 decembrie - Zi a solidarității româno-maghiare". În esență, recurentul-reclamant, co-fondator al asociației, susține că pârâtul a dat dovadă de abuz de putere, încălcându-și propriile competențele și aducând atingere dreptului la asociere și la exprimare într-o societate democratică, drepturi consacrate constituțional și unional. Refuzul exprimat de pârât conține două justificări: pe de o parte, acceptarea ca dată a începerii Revoluției Române a zilei de 15 decembrie 1989 ar fi un demers nejustificat, care nu poate fi susținut cu dovezi indiscutabile iar, pe de altă parte, denumirea poate crea confuzii în raport de datele realității. S-a apreciat că este necesară modificarea titlului asociației și a unora dintre scopurile propuse, pentru a asigura concordanța cu adevărul istoric. În exercitarea competenței stabilită de legiuitor în sarcina sa, Secretariatul General al Guvernului dispune de o marjă largă de apreciere, rolul instanței de judecată fiind limitat la analiza motivelor prezentate, respectiv dacă acestea sunt justificate și rezonabile. În primul rând chestiunea datei de 15 decembrie din cuprinsul denumirii asociației pare lipsită de relevanță, întrucât norma impune acordul prealabil doar pentru utilizarea termenului "român". În al doilea rând se vor înlătura aprecierile cu privire la asocierea datei de 15 sau 16 decembrie ca dată a începerii revoluției din 1989, câtă vreme Legea nr. 341/2004 instituie la nivel legislativ perioada revoluției între 14-25 decembrie 1989. Nu în ultimul rând, refuzul pârâtului se încadrează în marja sa de apreciere pentru menținerea integrității și a reputației termenului "român" și pentru protejarea intereselor publicului și ale statului. Deși norma impune acordul prealabil doar pentru utilizarea termenului "român", nu se poate face abstracție de contextul folosirii lui și de sensul dat de statutul asociației dar și de reflecția acestuia în percepția publicului. Însă, ceea ce este relevant este că utilizarea termenilor "român" și "maghiar" în legătură cu data de 15 decembrie ar putea crea confuzii în rândul publicului cu privire la natura și obiectivele asociației. Numai dacă activitățile și obiectivele asociației sunt clar definite și susțin scopul declarat al solidarității româno-maghiare, autoritățile ar putea da un astfel de acord. Or, în cauză s-a constat că statutul asociației poate genera confuzie cu privire la natura și obiectivele asociației în rândul publicului, prin asocierea datei de 15 decembrie cu evenimentele din cadrul Revoluției române din 1989. Înalta Curte subliniază că dreptul la asociere și dreptul la liberă exprimare nu sunt afectate în substanța lor câtă vreme se discută numai despre acordul pentru utilizarea în denumirea asociației a termenului de "român", marja de protecție a utilizării acestui termen în acest context, impunând anumite condiții prevăzute de lege, pe care solicitarea de față nu le îndeplinește, potrivit celor de mai înainte expuse. Dintr-un alt punct de vedere, sesizat urmare propriei sale analize, Înalta Curte constată că denumirea propusă prezintă un grad înalt de oficialitate a instituirii unei zile ca fiind reprezentativă a solidarității româno-maghiare, ceea ce poate crea, de asemenea, confuzii cu privire la modul în care poate fi instituită o zi oficială pentru anumite evenimente sau pentru o cauză specifică, fără o propunere însoțită de o documentație necesară justificării detaliate pentru oficializarea zilei, fără consultări și dezbateri publice și fără emiterea unui act oficial în acest sens. Întrucât nu s-a pus în discuție imposibilitatea utilizării termenului de român, ci doar oportunitatea folosirii lui în acest context, posibil generator de confuzii, instanța de recurs constată că refuzul emiterii acordului se încadrează în marja de apreciere conferită de legiuitor pârâtului, fiind justificat și rezonabil. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondat recursul reclamantului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală.