ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5309/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.12.2021, sub numărul mai sus menționat, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a solicitat obligarea pârâtului să emită avizul/acordul pentru utilizarea în denumirea Asociației a cuvântului "România" și "Militaris" pentru a obține rezervarea de denumire sub următoarea titulatură:

"B., Comanderia din România 2021", precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1740 din data de 29 martie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Procedând la soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscl, prin sentința civilă nr. 882 din data de 10 mai 2022, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. 2, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate, cu consecința obligării pârâtului la emiterea avizului/acordului pentru utilizarea în denumirea Asociației a cuvântului "România" și "Militaris" pentru a obține rezervarea de denumire sub următoarea titulatură:

"B., Comanderia din România 2021", precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-pârât Guvernul României a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, pe cale de excepție și în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru nemotivare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea obligației de motivare, de către partea care promovează recursul, este necesar ca aceasta să precizeze care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, respectiv o argumentare juridică a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate de instanță și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice în litigiul pendinte, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, reclamantul A. a indicat formal incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin memoriul de recurs reiterând o parte din aspectele invocate în fața primei instanțe, în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Trimiterea singulară pe care recurentul o face la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără a arăta în concret, care sunt motivele pentru care a considerat că maniera în care prima instanță a dezlegat cauza reprezintă rezultatul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material, nu îndeplinește exigențele motivării cererii de recurs.

Altfel spus, motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, precum și prezentarea generală a situației de fapt și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția invocată din oficiu și va anula acest recurs, ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 882 din data de 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.