ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5666/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02 august 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. ("Asociația"), în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului-Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de finanțare a proiectului "C.".

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1968 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată; (ii) a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului-Departamentul pentru Românii de Pretutindeni; (iii) a anulat Procesul-verbal nr. x/11.06.2021 și Procesul-verbal nr. x/02.07.2021, emise de pârât cu privire la cererea de finanțare formulată de reclamantă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1968 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, se arată că în mod eronat a reținut instanța de fond că recurentul-pârât avea obligația de a motiva decizia de respingere a cererii de finanțare și decizia de soluționare a contestației, în condițiile în care decizia motivată, ca act administrativ, nu există potrivit prevederilor legale, evaluarea făcându-se potrivit fișei de evaluare, care cuprinde criteriile din art. 10 din Legea nr. 321/2006. Evaluarea fiecărui proiect este făcută de către o comisie de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 321/2006 și cu principiile liberei concurențe, eficacității utilizării fondurilor publice, transparenței și tratamentului egal și cu prioritățile tematice. Criteriile de evaluare se regăsesc în Ghidul de finanțare nerambursabilă 2021 și în formularul de evaluare a proiectului prevăzut de regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor privind sprijinirea activităților de pretutindeni și al Comisie de soluționare a contestațiilor pentru anul 2021, iar Legea nr. 321/2006 nu reglementează obligativitatea prezentării motivelor respingerii proiectului evaluat. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de evaluare nu cuprinde obligația de a întocmi o decizie de motivare a punctajelor acordate, iar neacordarea în întregime a punctajului are semnificația neîndeplinirii criteriului supus analizei. Susține că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că intimata-reclamantă nu a solicitat fișa de evaluare cu punctajul acordat, care se comunică doar la cerere, astfel că a apreciat eronat că pârâtul avea obligația de a motiva decizia de respingere a cererii de finanțare. Câtă vreme nicio prevedere legală nu obligă pârâtul să facă o motivare în acest sens, iar procesul-verbal de evaluare care atestă punctajul obținut nu este un document emis în exercitarea prerogativei de putere publică, atunci în cauză nu există exces de putere potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Consideră recurentul-pârât că instanța de fond nu a cercetat cauza sub toate aspectele, preluând apărările reclamantei, fără a indica motivele pentru care a înlăturat argumentele pârâtului. Au fost astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Printr-un ultim rând de critici, recurentul-pârât susține că instanța de fond a pronunțat soluția cu încălcarea art. 397 alin. (1) raportat la art. 9 C. proc. civ., referitor la principiul disponibilității, întrucât a dispus anularea Proceselor-verbale nr. x/11.06.2021 și nr. y/02.07.2021, deși reclamanta nu a formulat o astfel de solicitare prin cererea de chemare în judecată. Totodată, instanța de fond nu a analizat proiectul și nici nu a verificat punctajul acordat în raport cu prevederile proiectului, rezumându-se la a concluziona asupra existenței unui exces de putere.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă reclamanta A. nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Alte aspecte procesuale La termenul de judecată din 29 noiembrie 2023, Înalta Curte a constatat că Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, structură cu personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului, are calitatea de recurent-pârât în calea de atac, conform prevederilor O.U.G. nr. 52/2021. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși pârâtul a încadrat criticile din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., motivele prin care se susține încălcarea principiul disponibilității, respectiv a art. 397 alin. (1) raportat la art. 9 C. proc. civ., se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Astfel fiind, recursul va fi analizat din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază necesar a analiza, cu prioritate, motivul de recurs privitor la nemotivarea sentinței recurate, circumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pe care îl consideră a fi nefondat. Din lecturarea considerentelor sentinței recurate rezultă, contrar susținerilor recurentului-pârât, că sunt îndeplinite exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., motivarea sentinței recurate cuprinzând argumente suficiente în sprijinul soluției date. Nu se poate susține că judecătorul cauzei s-a limitat la a-și însuși argumentele reclamantei, Înalta Curte constatând că prima instanță a analizat în mod complet argumentele și apărările formulate de părți, inclusiv cele ale pârâtului și a expus în mod corespunzător raționamentul care a condus la formarea convingerii sale, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinței recurate corespund poziției procesuale exprimate de Asociația reclamantă nu reprezintă o necercetare a cauzei în sensul neanalizării susținerilor pârâtului, în condițiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu ușurință din lecturarea hotărârii. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile formulate de recurentul-pârât, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut încălcarea principiului disponibilității părților, întrucât prima instanță a dispus anularea Proceselor-verbale nr. x/11.06.2021 și nr. y/02.07.2021, deși reclamanta nu a formulat o astfel de solicitare prin acțiune. Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, Asociația reclamantă a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de finanțare a proiectului "C.", fără a preciza care este înscrisul pe care îl apreciază a conține această soluție, învederând că, deși proiectul a fost respins la finanțare, nu cunoaște motivele respingerii și, totodată, deși a formulat contestație împotriva soluției Comisiei de evaluare, aceasta a fost la rândul său respinsă și nu i-au fost aduse la cunoștință motivele acestei soluții. Instanța de recurs mai reține că la dosarul cauzei au fost depuse Procesul-verbal nr. x/11.06.2021 al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor pentru anul 2021, întocmit sub formă tabelară, din care rezultă că cererea de finanțare formulată de reclamantă a fost propusă spre respingere, precum și Procesul-verbal nr. x/02.07.2021 al Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru anul 2021, de asemenea întocmit sub formă tabelară, din care rezultă că a fost propusă spre respingere și contestația formulată de reclamantă. Instanța de fond, analizând motivele de fapt și de drept ale cererii și înscrisurile depuse în dosar, a dispus anularea celor două procese-verbale. Înalta Curte constată că, deși solicitarea de anulare a acestor două înscrisuri nu este expusă într-un mod riguros formal în cuprinsul cererii reclamantei, cu indicarea datelor de identificare a actelor (denumire, număr, dată, organ emitent), din motivarea sentinței recurate rezultă că prima instanță a avut în vedere că, în raport de conținutul măsurilor dispuse în privința reclamantei, cele două procese-verbale cuprind propunerile de respingere a cererii de finanțare și a contestației, care, odată aprobate prin viza ordonatorului principal de credite, au produs efectul respingerii definitive a cererii de finanțare, soluție care face obiectul acțiunii în anulare. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate susținerile recurentului-pârât în sensul încălcării principiului disponibilității și depășirii limitelor învestirii instanței, câtă vreme, raportat la petitul și motivele cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta a urmărit anularea actelor autorității prin care i-a fost respinsă cererea de finanțare, iar cele două procese-verbale sunt înscrisurile care conțin manifestarea de voință ale autorității în acest sens. Cum prima instanță a apreciat că sunt întemeiate alegațiile reclamantei în sensul nelegalității deciziei de respingere a cererii de finanțare și a deciziei de soluționare a contestației ca urmare a omisiunii prezentării motivelor concrete care au condus la acordarea punctajelor respective, soluția de anulare a proceselor-verbale reprezintă o consecință firească și logică a raționamentului juridic al instanței de fond, care nu depășește limitele cererii reclamantei. Prin urmare, nefiind decelată încălcarea dispozițiilor art. 397 alin. (1) raportat la art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge criticile formulate de pârât în referire la principiul disponibilității, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca nefondate. O cu totul altă concluzie se impune cu privire la criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază a fi fondate. În esență, recurentul-pârât a susținut că în sarcina sa nu poate fi reținută existența unei obligații legale de motivare a deciziei de respingere a cererii de finanțare și a deciziei de soluționare a contestației, din perspectiva punctajelor acordate de comisia de evaluare a proiectelor și de comisia de soluționare a contestațiilor. Reclamanta A. a solicitat pârâtului la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni acordarea finanțării nerambursabile, conform cererii înregistrată cu nr. DRP/464, pentru proiectul "C.", în cadrul programului "Educație". Regimul acordării finanțării nerambursabile este reglementat de Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni pentru această activitate, criteriile pentru admiterea cererilor de finanțare fiind prevăzute de art. 10 din acest act normativ. Totodată, pentru programul în discuție, sunt incidente și Ghidul de finanțare nerambursabilă 2021, precum și Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor și al Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru anul 2021, care cuprinde și formularele de evaluare aferente. Înalta Curte constată că niciunul dintre actele amintite nu prevăd obligativitatea prezentării motivelor de respingere a proiectului propus spre finanțare, respectiv a contestației, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond; mai exact, prevederile legale nu prevăd obligația membrilor comisiei de evaluare/comisiei de soluționare a contestațiilor de a justifica punctajul acordat cererii de finanțare/contestației formulate de reclamantă conform criteriilor de evaluare prevăzute de lege. Potrivit pct. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor și al Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru anul 2021, aprobat prin Ordinul nr. 825/14.05.2021 și, ulterior, nr. 91/11.11.2021, "Fiecare membru al Comisiei de evaluare, în urma analizei și evaluării documentelor depuse pentru fiecare proiect în parte, va acorda un punctaj corespunzător, conform criteriilor stabilite în Formularul de evaluare proiect (Anexa 14 la Ghidul de finanțare nerambursabilă 2021). (...) Deciziile, propunerile și concluziile Comisiei de evaluare, precum și punctajul general obținut pentru fiecare proiect se consemnează în procesul-verbal al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor (anexa 2), redactat, datat și înregistrat de reprezentantul Secretariatului tehnic.", iar potrivit pct. 7 din același regulament, "Formularul de (re)evaluare este identic cu cel folosit de membrii Comisiei de evaluare, respectiv Formularul anexa 14 la Ghidul de finanțare nerambursabilă. În urma reevaluării, membrii Comisiei de soluționare a contestațiilor vor întocmi și semna un Proces-verbal al comisiei de soluționare c contestațiilor (anexa 3) care va cuprinde punctajul general acordat în urma analizării contestațiilor și reevaluării proiectelor." În acord cu aceste prevederi, membrii comisiilor care au analizat cererea de finanțare și, respectiv, contestația intimatei-reclamante, au completat formularul de evaluare prevăzut de regulament, stabilind punctajul total final prin însumarea punctajului acordat fiecărui criteriu legal analizat. Ca urmare a neîntrunirii unui minim de 60 de puncte, prin Procesul-verbal nr. x/11.06.2021 al Comisiei de evaluare a programelor, proiectelor sau acțiunilor pentru anul 2021 s-a propus respingerea cererii de finanțare a reclamantei, iar pentru același motiv, prin Procesul-verbal nr. x/02.07.2021 al Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru anul 2021 s-a propus respingerea contestației, ambele propuneri din cuprinsul proceselor-verbale fiind aprobate prin viza reprezentantului ordonatorului principal de credite (la acea dată Secretariatul General al Guvernului). Înalta Curte constată că formularul de evaluare, completat de fiecare din cele două comisii, are conținutul stabilit de prevederile Regulamentului sus-amintit, având o formă tabelară, cu indicarea defalcată a punctajului acordat de fiecare din cei trei evaluatori pentru fiecare criteriu de evaluare, fără a cuprinde rubrici care să detalieze motivele acordării punctajului respectiv. Nici din cuprinsul Regulamentului de organizare și funcționare a comisiilor și nici din cuprinsul Legii nr. 321/2006 nu rezultă obligația prezentării motivelor concrete care au condus la acordarea punctajelor respective, rezultatul analizei realizate de fiecare membru al comisiilor fiind o chestiune lăsată la stricta apreciere a evaluatorilor, iar neacordarea în întregime a punctajului are semnificația neîndeplinirii sau îndeplinirii parțiale a criteriului supus analizei. Cum membrii comisiei de evaluare/de soluționare a contestațiilor nu au obligația legală a justificării, în cuprinsul formularului de evaluare/reevaluare sau a unui act distinct, a punctajului pe care l-au acordat proiectului evaluat/reevaluat, pe cale de consecință, nici procesele-verbale care propun măsura respingerii cererii/contestației nu trebuie să conțină astfel de motive, modelul aprobat conform Regulamentului prevăzând doar indicarea, în format tabelar, a proiectelor propuse spre aprobare/respingere, "în urma analizei și a punctajului acordat". În aceste condiții, în speță este eronată concluzia instanței de fond, potrivit căreia nemotivarea deciziilor autorității de respingere a cererii de finanțare și a contestației reclamantei conduce la existența excesului de putere prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Pentru a se contura existența excesului de putere, textul de lege prevede ca autoritatea publică să exercite dreptul său de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Or, cadrul normativ incident nu prevede obligația autorității publice, prin comisia de evaluare/de soluționare a contestațiilor, de a prezenta motivele concrete care au determinat acordarea punctajului respectiv proiectului reclamantei, nefiind astfel încălcate competențele prevăzute de lege. Înalta Curte reține și că proiectele de finanțare sunt evaluate în raport de criteriile prevăzute de Legea nr. 321/2006 și Ghidul de finanțare nerambursabilă 2021, care sunt cunoscute de solicitanți, iar potrivit pct. 3.2. și 3.3. din Ghid, beneficiarii iau cunoștință despre rezultatele evaluării celor două comisii prin afișarea acestora pe pagina de site a autorității pârâte. Împrejurarea că reclamanta a cunoscut doar punctajul obținut în urma evaluării criteriilor legale, iar nu și motivele care au stat la baza fiecare membru al comisiilor a evaluat proiectul nu este de natură a contura o încălcarea a drepturilor sale, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care modalitatea de punctare reprezintă atributul legal exclusiv al evaluatorilor și nicio prevedere legală nu stabilește obligația justificării punctajelor acordate. Pentru aceste motive, constatând că sunt fondate criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, ca neîntemeiată. Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate, mai exact soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată și considerentele pe care aceasta se sprijină, câtă vreme această soluție nu a fost criticată în recurs, astfel că nu face obiectul analizei instanței de control judiciar, având caracter definitiv.