ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5935/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea inițială, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.10.2017, sub nr. x/2017, Asociația de pensionari "A." a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011, adoptată la data de 05.05.2017 și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 334 din 08.05.2017, care, ca natură juridică, este un act administrativ în înțelesul legii și pe care îl apreciază ca nelegal până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1983 din 20 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea principală formulată de reclamantul A. și cererea de intervenție formulată de B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 1983 din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. și de intervenientul B..

Reclamanta A. și intervenientul B. în temeiul dispozițiilor art. 6 și 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivare au arătat că soluția instanței de fond nu este motivată, judecătorului fondului neprecizând în concret motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Instanța de fond, arată recurenta, nu a analizat probele administrate, nu a evocat noemele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în cauză.

Concluzionând se arată că soluția exprimată în dispozițiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Curtea de Apel nu a oferit niciun răspuns motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a cererii de interveție în interes propriu și a faptului că H.G. nr. 291/2017 permite modificarea stagiului de cotizere prin aplicarea Anexei 5 din Legea nr. 263/2010 și pentru pensionarii care au ieșit la pensie înainte de 2011.

Intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului nu a depus întâmpinare în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Prin acțiunea inițială Asociația de pensionari "A." a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011, adoptată la data de 05.05.2017 și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 334 din 08.05.2017, care, ca natură juridică, este un act administrativ în înțelesul legii și pe care îl apreciază ca nelegal până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1983 din 20 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea principală formulată de reclamantul A. și cererea de intervenție formulată de B., ca neîntemeiate.

Prealabil, Înalta Curte arată că nu pot fi analizate criticile intervenientul B. vizând soluția asupra cererii de intevenție, nefiind recurată soluția primei instanțe de încuviințare în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de acesta.

Cu privire la celelalte motive de recurs invocate de recurenți, Înalta Curte urmează să le examineze împreună și să răspundă criticilor prin argumente comune raportat la finalitatea lor concretă.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenții procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

În speță, recurenții au invocat încălcări ale îndatoririlor privind soluționarea cererilor și ale garanțiilor dreptului la un proces echitabil, prin neexaminarea efectivă a tuturor argumentelor prezentate și a probelor administrate și aplicarea prevederilor legale incidente în cauză, sens în care ar fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma celor sus-menționate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat.

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanța a analizat și a sistematizat cererile și susținerile părților, fiind preocupată să identifice împrejurările de fapt care au constituit situația premisă a declanșării mecanismului judiciar.

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de către părți ca garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației instanței fiind variabilă, în funcție de natura hotărârii și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luare în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. Cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în esență, recurenții au invocat aceleași critici ca și în susținerea celorlalte motive prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de o parte că instanța de fond nu a analizat motivele de fapt și de drept care au generat litigiul, nu le-a dat eficiență juridică, iar pe de altă parte că motivarea instanței de fond cu privire la argumentele invocate în raport de probatoriul administrat este superficială.

Dincolo de susținerile recurenților, Înalta Curte constată că, în speță nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentința recurată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

În contextul analizei argumentelor recurenților, astfel cum au fost reiterate din acțiunea dedusă judecății, analizând în continuare recursul, din perspectiva criticilor expuse de către aceștia, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularii căii de atac.

Așadar, în mod corect, s-a stabilit de către instanța de fond că Asociația reclamantă și intervenientul critică normele de aplicare introduse prin H.G. nr. 291/2017 în completarea art. 134 din normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 257/2011 susținând generic faptul că această completare ar fi nelegală în raport de principiile constituționale, deciziile Curții Constituționale și hotărârile judecătorești, însă nu arată concret un raționament juridic care să justifice încălcarea normelor cu forță juridică superioară.

În speță, Înalta Curte reține că, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici de nelegalitate care să vizeze raționamentul adoptat de Curtea de Apel București vizând respingerea, ca nefondată, a acțiunii în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanta A. și de intervenientul B..

În ceea ce privesc afirmațiile recurentului intervenient în sensul că,,… prin introducerea celor 11 alineate la art. 134 alin. (3) din H.G. nr. 257/2011 s-a contravenit Constituției și Legii nr. 24/2000 de elaborare a actelor normative …", reiterate în recurs, Înalta Curte constată că acestea nu au fost argumentate printr-un raționament juridic care să fie analizat de instanță.

Deși invocă încălcarea unor principii constituționale, respectiv al neretroactivității legii - art. 15 alin. (2) din Constituție - ori al garantării realizării drepturilor - art. 53 din Constituție -, recurenții, cum corect a reținut instanța de fond, nu au invocat în prezentul litigiu excepția neconstituționalității textului legal - art. 169

1

introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010, deși normele criticate în prezenta cauză sunt date în aplicarea acestei prevederi legale. Pe de altă parte, nici norma legală cu forță juridică superioară (art. 169

1

din Legea nr. 263/2010 introdus în 2015), în temeiul căreia s-a emis norma cu forță juridică inferioară de aplicare a acesteia (art. 134 alin. (8)-(17) din H.G. nr. 257/2011 introduse în 2017 prin H.G.-ul contestat), nu a fost criticată sub aspectul neconstituționalității acesteia, cum nu au fost criticate normele de aplicare adoptate prin H.G. nr. 291/2017 că ar contraveni art. 169

1

din Legea nr. 263/2010.

Astfel cum rezultă din nota de fundamentare intenția legiuitorului a fost aceea de a aplica egalitatea de tratament între persoanele care au beneficiat de punctaje majorate (pentru activități desfășurate în grupa I și II de muncă, condiții speciale sau deosebite) și cele cărora urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 192/2015.

Dispozițiile art. 169

1

alin. (4) din Lege și art. 134 alin. (12) din H.G. care prevăd că, "în situația în care, în urma aplicării prevederilor art. 169

1

din lege, rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se mențin punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării".

Or, este clar că această normă a fost edictată pentru a elimina o eventuală restrângere a dreptului deja recunoscut, în sensul păstrării punctajului mediu anual și a cuantumului aferent aflat în plată dacă acesta este mai mare decât cel recalculat.

Față de aceste considerente, se constată că în fapt nu se invocă concret și nici nu se probează vreo vătămarea prin norma contestată în cauză în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dincolo de aceste aspecte, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că împrejurarea că aceste note de compensare au fost comunicare reclamantei după data de 19.04.2017 (data la care a fost dispusă suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregulilor) nu afectează legalitatea acestora, legalitate care se analizează în raport de data întocmirii de către emitent.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de A. și de intervenientul B., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta A. și de intervenientul B. împotriva sentinței civile nr. 1983 din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.