ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5274/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 decembrie 2019, în dosarul nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., prin mandatar B., a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției de clasare nr. 3307/A din data de 02.10.2019 dată de Direcția de inspecție pentru judecători în lucrarea nr. C19-4173 și, în consecință, trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru continuarea cercetării disciplinare a judecătorilor C. și D. sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Prin sentința civilă nr. 1022 din 28 iunie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1022 pronunțată la 28 iunie 2021 de Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, reclamantul a arătat, în esență următoaerele:

- Hotărârea recurată este nelegală prin prisma art. 488 alin. (1) punctul 5 Cod procedură cu privire la încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Sub acest aspect susține că regulile de procedură încălcate nu trebuie să rezulte neapărat din C. proc. civ., putând fi cuprinse și în legi speciale, în speța de fată fiind vorba despre reguli de procedură cuprinse în Legea 317/2004 respectiv art. 47 alin. (1) lit. b); art. 45 alin. (4) lit. b); art. 45 alin. (2). Mai exact, prin contestația formulată instanța de fond a fost sesizată și cu nelegalitatea soluției de clasare dispusă de Inspecția Judiciară prin Rezoluția nr. 3307/A/02.10.2019 motivat de faptul ca nu se identifica elemente care să releve comiterea de către judecătorii vizați a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

În opinia recurentului, în cauză nu exista nici un motiv pentru a se pronunta o solutie de clasare întrucât solutia Inspectiei Judiciare echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a sesizării, respectiv un refuz nejustificat de a exercita acțiunea disciplinară împotriva magistraților .

- Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea aplicarea greșită a normelor de drept material (încalcă dispozițiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, precum si art. 99 indice 1 din Legea nr. 303/2004), iar motivarea se îndepărtează de suținerile reclamantului, fiind străină de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.).

Susține că este gresit rationamentul juridic pe care se fundamentează hotărârea recurată aspect ce rezultă neechivoc din considerentele sentinței în care se retine, greșit că susținerile sale nu pot fi examinate în contencios administrativ pentru că nu ar aduce critici asupra activității desfășurate de către Inspecția Judiciară.

Învederează sub acest aspect că a solicitat Inspecției Judiare să analizeze conduita magistraților în exercitarea funcției respectiv dacă cu rea credință sau gravă neglijență au omis dovezile de netăgăduit din care rezultă că reclamantul a avut cetățenia română la data de 01.09.2005 respectiv la data depunerii cererii de reconstituire a dreptului său de proprietate. Sunt lucruri total diferite iar pârâta nu s-a aplecat asupra argumentelor reclamantului din conținutul sesizării și nu a analizat dacă și în ce măsură magistrații vizați au dat dovadă fie de rea credință fie de gravă neglijență atunci când au conchis că reclamantul nu avea cetățenie română deși din probe rezultă fără echivoc contrariul.

Procedând de această manieră rezultă că soluția de clasare este nemotivată în raport de solicitările reclamantului, ceea ce atrage nulitatea acesteia.

În cadrul procedurii disciplinare se urmărește a se stabili dacă activitatea magistratilor a fost desfășurată cu bună sau cu rea credință, aspect pe care Instanța de fond nu l-a analizat deși acțiunea introductivă critica Rezoluția Inspecției judiciare tocmai din această perspectivă.

- Hotărârea recurată este nelegală și din perspectiva modului în care a tranșat chestiunea nemotivării rezoluției de clasare, fiind încălcate dispozițiile art. 488 alin. (1) punct 8 din C. proc. civ. coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Apreciază că hotărârea recurată tratează cu multă indulgentă nemotivarea rezoluției de clasare cu atât mai mult cu cat aceasta a fost una din criticile esențiale aduse rezoluției de clasare. În cuprinsul Rezoluției de clasare nu se regăsesc analizate criticele concrete aduse de petent, sub aspectul săvârșirii de către judecători a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. t) din Lega nr. 303/2004. Ori, după cum a arătat, aceste aspecte pot și trebuie să fie analize de către Inspecția Judiciară. Lipsa analizării lor conduce la lipsa motivării actului administrativ, un viciu sancționat în spețe similare cu nulitatea, dar trecut cu vederea, cu multă ușurință, de sentința recurată.

- Hotărârea recurată se întemeiază în parte pe motive străine de natura cauzei, pornind de la premisa greșită că reclamantul nu ar fi criticat activitatea Inspecției Judiciare, astfel încât omite un aspect esențial al contestației si anume faptul că Inspectia Judiciară nu a analizat existența laturii subiective a abaterii disciplinare reclamate, în sensul că cei doi magistrați au acționat cu rea-credință sau gravă neglijentă atunci când au realizat o distorsiune conștientă a dreptului, prin aplicarea greșită a legii și înlăturarea unor probe concludente, decisive și determinante care conchideau că reclamantul este cetățean roman [art. 488 alin. (1) punct 6 teza 2 din C. proc. civ..].

Prin întâmpinarea formulată, intimata – pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând contestația formulată împotriva Rezoluției de clasare nr. 3307/A din data de 02.10.2019 dată de Direcția de inspecție pentru judecători în lucrarea nr. C19-4173.

Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, iar reclamantul a promovat recurs invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și aducând critici hotărârii atacate sub aspectul nemotivării și încălcării C. proc. civ., Legii contenciosului și dispozițiilor art. 99 lit. t) raportat la art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte reține că, potrivit textului de lege enunțat, se poate cere casarea unei hotărâri în cazul în care instanța de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 175 (1) C. proc. civ. "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia".

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurentul – reclamant nu a invocat încălcarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condițiile stabilite și impuse de lege cu privire la activitatea de judecată și la raporturile dintre părți și instanță.

Recurentul – reclamant a invocat încălcarea regulilor de procedură cuprinse în Legea nr. 317/2004, respectiv art. 47 alin. (1) lit. b); art. 45 alin. (4) lit. b); art. 45 alin. (2).

Înalta Curte constată că nu pot fi primite aceste critici, întrucât nu vizează nelegalitatea sentinței recurate, ci reprezintă motive de nelegalitate ale rezoluției de clasare contestate, în dezvolarea acestora recurentul arătând motivele pentru care sesizarea sa nu putea fi clasată.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul – reclamant a invocat acest motiv sub aspectul întemeierii hotărârii pe motive străine de natura cauzei.

Recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a omis un aspect esențial al contestației, și anume faptul că Inspecția Judiciară nu a analizat existența laturii subiective a abaterii disciplinare reclamate. A mai arată că nu i-a cerut Inspecției Judiciare să reanalizeze cauza sub aspectul fondului ci sa analizeze conduita magistraților în exercitarea funcției și, având în vedere că Inspecția Judiciară nu s-a aplecat asupra acestui aspect, a înțeles să critice activitatea Inspecției Judiciare.

Instanța de fond a reținut că aspectele invocate de recurentul – reclamant cu privire la conduita magistraților nu reprezintă eventuale elemente constitutive ale abaterii disciplinare imputate magistraților, pe care Inspecția Judiciară nu le-a analizat, ci sunt veritabile critici de nelegalitate aduse deciziei civile definitive date în apel. Judecătorul fondului a constatat că acestea nu pot fi examinate în contencios administrativ pentru că nu se formulează, în realitate, critici asupra activității desfășurate de Inspecția Judiciară.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic ce a fundamentat soluția primei instanțe neputând conduce la incidența motivului de nelegalitate referitor la pronunțarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care nu se verifică în speță.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul acestui motiv de recurs, recurentul – reclamant a invocat nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva modului în care a tranșat chestiunea nemotivării rezoluției de clasare.

Contrar criticilor invocate de recurentul – reclamant, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a constatat că rezoluția de clasare conține expunerea situației de fapt, precum și argumentele soluției administrative.

Inspectorul judiciar a analizat și a expus, pentru fiecare presupusă abatere disciplinară, motivele pentru care a ajuns la concluzia că în speță nu sunt identificate indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.

Recurentul – reclamant este nemulțumit de faptul că în cuprinsul rezoluției de clasare nu se regăsesc analizate criticile concrete invocate în susținerea săvârșirii de către cei doi judecători a abaterii disciplinare.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că rezoluția de clasare trebuie să cuprindă o soluție motivată a inexistenței indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare de către magistrații reclamați, fără a cuprinde un răspuns detaliat cu privire la toate aspectele pe care semnatarul sesizării le apreciază drept relevante sub aspectul abaterii disciplinare, dar care constituie în realitate nemulțumiri actului de judecată.

În cauză, aspectele neanalizate la care face referire recurentul, reprezintă, în realitate, nemulțumirea acestuia cu privire la soluția definitivă de respingere a litigiului civil, care nu poate constitui motiv de nelegalitate a rezoluției de clasare.

În concluzie, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - prin mandatar B. împotriva sentinței civile nr. 1022 din 28 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.