Decizia nr. 518/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 13451/2021 a Judecătoriei Constanța

Obiectul cererii deduse judecății și parcursul procesual al cauzei 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 septembrie 2021, pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, a formulat plângere împotriva dispoziției privind suspendarea activității comerciale a unității tip restaurant nr. 4606/26.08.2021. 1.

Prin sentința civilă nr. 13451 din 2 decembrie 2021, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul căruia a fost înregistrată la data de 30 decembrie 2021. 1.

Prin sentința civilă nr. 884 din 08 iunie 2022, Tribunalul Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, ca neîntemeiată. 1.

Împotriva sentinței civile nr. 884 din 08 iunie 2022, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16 decembrie 2022. 2. Hotărârea Curții de Apel Constanța Prin decizia civilă nr. 1320 din 21 noiembrie 2022, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, ca nefondată și a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin reprezentant legal B., împotriva sentinței civile nr. 884/08.06.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. 3. Recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel Constanța Împotriva deciziei civile nr. 1320 din 21 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, învederând că va comunica motivele căii de atac printr-un memoriu separat. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanța a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în subsidiar anularea lui pentru lipsa motivării, iar într-un al doilea subsidiar respingerea căii de atac ca nefondată.

Încheierea de suspendare a judecării cauzei Prin încheierea din 24 aprilie 2024, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsă părți, constatând că niciuna din părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Cererea de reluare a judecății cauzei La data de 31 octombrie 2024, intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanța a depus cerere de repunere pe rol a cauzei. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție În ceea ce privește cererea de reluare a judecății cauzei, Înalta Curte o va respinge, reținând că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare. Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 din C. proc. civ. În cauză, judecarea recursului a fost suspendată prin încheierea din 24.04.2024, iar cererea de reluare a judecății a fost depusă de intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanța prin poșta electronică la data de 31.10.2024, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte va respinge cererea de reluare a judecății cauzei și va examina excepția de perimare, pe care o constată a fi întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. "Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 24.04.2024, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 24.04.2024 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 24.10.2024. Înalta Curte reține și faptul că nu a fost formulată de părțile cauzei, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. În ceea ce privește cererea intimatului-pârât Primarul Municipiului Constanța de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial achitat în faza procesuală a recursului, Înalta Curte reține că aceste cheltuieli nu pot fi acordate în prezența unei soluții de constatare a intervenirii perimării căii de atac. Potrivit art. 453 din C. proc. civ., cheltuielile de judecată se suportă de partea care a pierdut procesul, la cererea părții care a câștigat. Or, în situația de față, judecata recursului s-a perimat ca urmare a lipsei de diligență a ambelor părți, care nu au insistat în soluționarea cauzei, însuși intimatul-pârât rămânând în pasivitate și neurmărind pronunțarea unei decizii prin care să se tranșeze aspectele invocate prin întâmpinare, din perspectiva inadmisibilității/nulității recursului, iar în subsidiar a caracterului nefondat al acestuia. În consecință, Înalta Curte nu va dispune cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme recursul s-a perimat ca urmare a rămânerii pricinii în nelucrare din motive imputabile, deopotrivă, recurentei-reclamante A. S.R.L. și intimatului-pârât Primarul Municipiului Constanța.