ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5280/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Constanța, anularea în totalitate a Hotărârii nr. 355/17.12.2020 emise de pârât, considerând că nu poate fi aplicată până la publicarea în Monitorul Oficial al României, a Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 166/2002, precum și suspendarea actului contestat până la soluționarea acțiunii în anulare.

Prin sentința civilă nr. 599 din 8 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, iar în temeiul dispozițiilor art. 406 din C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea reclamantei A. la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Constanța.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta A., prin reprezentant legal B., în calitate de președinte, criticând sentința recurată pentru nelegalitate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1339 din 9 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecata recursului contencios administrativ promovat de recurenta-reclamantă A., prin reprezentant legal, președinte B., împotriva sentinței civile nr. 599 din 8 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Județean Constanța.

Împotriva deciziei nr. 1399 din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., prin B., invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ. și expunându-și argumentele în cuprinsul cererii de recurs formulate.

În dezvoltarea recursului partea a susținut, în esență, că nu a formulat nici o cerere de renunțare la judecată, iar numitul C. nu avea calitatea de a face cerere de renunțare în numele Fundației, astfel că solicitarea de renunțare nu a fost făcută de reclamantă prin B., conform autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat, atât a ultimelor sentințe date de Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța, prin anularea Hotărârii Consiliului Județean nr. 355/2020, cât și a celorlalte sentințe depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, a solicitat instanței să constate aspectele arătate și să admită recursul astfel cum a fost formulat, cu consecința casării hotărârii atacate.

Intimatul-pârât Consiliul Județean Constanța a formulat întâmpinare la recursul exercitat de reclamantă, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare invocate, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de dezbateri din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru insuficienta timbrare și a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra acestei excepții, iar, în subsidiar, asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare invocate, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru insuficienta timbrare, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "Se taxează cu 50 de RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: c) hotărârea prin care s-a luat act de renunțarea la judecată."

În speță, recurenta-reclamantă a exercitat recurs împotriva deciziei nr. 1339 din data de 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata recursului promovat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 599 din 8 aprilie 2021 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". De asemenea, art. 32 din același act normativ prevede că:

"Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Din analiza textelor de lege enunțate rezultă fără putință de tăgadă obligația părții de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Observând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în urma primei comunicări emise de instanță în cadrul procedurii prealabile de regularizare a cererii de recurs, partea a depus la dosar o chitanță eliberată la 27.01.2022, de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 30 RON, iar prin citațiile comunicate recurentei-reclamante la data de 05.09.2022 la sediul din Mangalia, și la data de 13 septembrie 2022 la sediul din Constanța, B-dul x, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, s-a adus la cunoștința părții recurente obligația completării taxei judiciare de timbru cu suma de 20 RON, aferentă recursului declarat împotriva deciziei nr. 1339 din 9 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

La art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru legiuitorul a statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească, deci inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat.

Recurenta-reclamantă, deși a depus la dosar, pentru termenul de judecată fixat în cauză, o chitanță de plată a unei sume de 100 RON, aceasta nu este în măsură să facă dovada complinirii taxei judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit de instanța de recurs, având în vedere că, așa cum s-a reținut și în practicaua prezentei decizii, data plății menționate în cuprinsul acesteia este 26 octombrie 2021, hotărârea atacată a fost pronunțată la 9 noiembrie 2021, iar recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la 11 ianuarie 2022.

Or, în contextul în care hotărârea atacată a fost pronunțată la 9 noiembrie 2021, ulterior datei eliberării chitanței din 26 octombrie 2021, este evident că partea nu avea posibilitatea să anticipeze încă de la acel moment ce soluție urma a se pronunța în cauză și, implicit, sub ce aspecte va critica hotărârea pronunțată în ipoteza obținerii unei soluții nefavorabile. Așadar, demersul părții recurente-reclamante a fost condiționat, pe de o parte, de pronunțarea unei soluții nefavorabile, iar, pe de altă parte, de comunicarea motivării ce a stat la baza pronunțării acestei soluții, ținând cont că termenul de formulare a recursului curge de la data comunicării hotărârii.

În plus, este important a se observa că din cuprinsul dovezii de care partea recurentă-reclamantă înțelege să se folosească pentru a dovedi complinirea timbrajului aferent recursului exercitat în cauză, nu reiese că taxa a fost achitată pentru dosarul de față, iar data emiterii sale este anterioară inclusiv celei de eliberare a chitanței de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 30 RON atașată inițial la dosar, așa încât, față de toate argumentele arătate, nu se poate reține că în cauză s-a făcut dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru datorate.

De asemenea, din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris s-a constatat că partea recurentă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata acesteia.

Constatând că recursul nu a fost timbrat cu suma integrală stabilită de instanță, nici anticipat și nici până la închiderea dezbaterilor, recurenta-reclamantă neconformându-se obligației de complinire a timbrajului cu suma de 20 RON comunicată de instanța de recurs, că nu este incidentă situația unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 197 și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., aplicând sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații, respectiv anularea recursului ca insuficient netimbrat.

Totodată, având în vedere soluția ce se va pronunța asupra excepției nulității recursului pentru insuficienta timbrare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, excepție invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, întrucât soluționarea acesteia este de prisos, neavând o finalitate practică.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (2) lit. c) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1339 din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1339 din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.