ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3950/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare in judecată înregistrată sub nr. x/2020, reclamantul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Europene Nerambursabile, a solicitat anularea în tot a Raportului nr. 41161 emis de pârât la data de 04.06.2019, iar în subsidiar, reducerea corecției financiare stabilită în raport. Totodată, reclamantul a mai solicitat suspendarea executării actului până la soluționarea definitivă a cauzei privind acțiunea în anularea actului, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1), coroborat cu dispozițiile art. 15 alin. (1) și alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare. Reclamantul a arătat că este netemeinică și nelegală și soluția prin care pârâtul a respins plângerea prealabilă nr. x/03.07.2019 prin decizia de soluționare a acesteia.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1048 din data de 30.06.2021, Curtea de Apel București, secția a -VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI, ANTREPRENORIATULUI ȘI TURISMULUI (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INVESTIȚIILOR ȘI PROIECTELOR EUROPENE (fost Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme Și Instrumente Financiare Europene Nerambursabile), ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitate în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Antreprenoriatului și Turismului în calitate de succesor legal al Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, suspendarea executării actului până la soluționarea definitivă a cauzei privind acțiunea în anularea actului, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1), coroborat cu dispozițiile art. 15 alin. (1) și alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, anularea în tot a Raportului nr. 41161 emis de pârât la data de 04.06.2019, iar in subsidiar, reducerea corecției financiare stabilită în raport. Referitor la suspendarea cauzei, menționează că primul motiv de recurs este prevăzut la art. 488, alin. (1), pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază..." Instanța de fond a respingând cererea de suspendare a cauzei a motivat soluția în ultimul paragraf al considerentelor, aceasta neconstituind o veritabilă analiză a susținerilor reclamantei ci numai concluzia respingerii. Cu privire la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, susține că soluția a fost dată în urma unei interpretări eronate a legislației aplicabile la situația de fapt, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 15 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Recurentul susține că, în cauză, este îndeplinită cerința existenței unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea 554/2004, urmând ca în cadrul soluționării litigiului pe fond să se stabilească, în concret, dacă obligațiile impuse în sarcina noastră au fost corect reținute. În ceea de privește paguba iminentă, solicită a se consta că și cea de-a doua condiție necesară suspendării executării actului administrativ, prevăzută de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită, deoarece eventuala punere în executare a deciziei de sancționare (Raportul) fiind în măsură să producă în sarcina recurentului un prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, constând în lipsirea de veniturile aferente proiectului, în baza contractului de prestare de servicii nr. x/07.06.2017. Prin aplicarea corecției financiare în cuantum de 25%, ministerul se află în imposibilitatea de a recupera de la partea elvețiană cuantumul de 85% din valoarea sumelor introduse în contract prin actul adițional nr. x Așadar, partea română, în loc să recupereze de la partea elvețiană grantul de 85% din valoarea proiectului, recuperează mai puțin cu 25% (cuantumul corecției financiare aplicate). În aceste condiții, partea română se autopăgubește. Apreciază că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii pagubei iminente determină cazul bine justificat. Referitor la fondul cauzei, apreciază că norma de drept material încălcată este art. 221 alin. (1) lit. c), paragraful i) din Legea nr. 98/2016: (1) Contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru pot fi modificate, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, în următoarele situații: c) atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: (i) modificarea a devenit necesară în urma unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligentă nu ar fi putut să le prevadă; Consideră că sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 221 alin. (1), lit. c), paragraful i), ii), iii), situație legală pentru modificarea contractului prin act adițional, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire. Arată recurenta că, față de prevederile paragrafului i), Modificarea contractului a devenit necesară în urma unor circumstanțe pe care subscrisul nu ar fi putut să le prevadă deoarece, întrucât nu avea cum să cunoască nici că se vor înregistra economii în proiect, nici că Autoritatea de management pentru proiect (Ministerul Finanțelor Publice) îi va solicita să facă propuneri pentru utilizarea acestor economii. Față de paragraful (ii), apreciază că modificarea nu afectează caracterul general al contractului, deoarece, propunerile sale privind utilizarea economiilor în proiect au avut în vedere îmbunătățirea indicatorilor stabiliți în proiect, prin activități de consolidare a realizării țintelor urmărite precum: creșterea competitivității la export a firmelor prin certificarea pentru producătorii din agricultura ecologică și de mobilier de lemn, participarea firmelor selectate în proiect la mai multe evenimente internaționale și modernizarea Portalului de comerț exterior. Modificarea contractului, nu numai că nu a afectat caracterul general al contractului, ci a dus la îmbunătățirea indicatorilor stabiliți prin proiect, prin activități de consolidare a realizării țintelor urmărite de acesta. Față de paragraful (iii), menționează că, mărirea prețului nu depășește 50% din valoarea contractului de achiziție publică/acordului-cadru inițial, deoarece valoarea inițială a contractului a fost de 7.801.832,13 RON fără TVA. S-a propus modificarea contractului prin creșterea valorii sale cu 2.446.963,03 RON fără TVA, ceea ce reprezintă 31,36% din contractul inițial. Astfel că prin creșterea prețului contractului nu s-a depășit cu 50% valoarea contractului de achiziție publică. Cu privire la actul adițional nr. x/31.08.2018, solicită ca instanța să constate că majorarea valorii contractului cu 31,36% s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 221 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice cu modificările și completările ulterioare, așa cum rezultă din art. 2 la actul adițional nr. x - servicii/activități suplimentare (conform anexa 1 la act adițional) necesare îndeplinirii obiectului contractului. Totodată, apreciază că modificarea contractuală prin act adițional, a fost legală fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, pentru servicii/activități suplimentare, fără a conduce la încălcarea principiilor de la art. 2. lit. b) și d) din legea nr. 98/2016 a achizițiilor publice, respectiv al tratamentului egal și al transparenței, prin lipsa unui grad de publicitate pentru serviciile/activitățile suplimentare și de restrângere artificială a concurentei. Cu privire la subcontractorul A. S.R.L., solicită ca instanța să constate că, introducând un subcontractant nou, a respectat dispozițiile art. 221, alin. (1) lit. e), alin. (9) și alin. (11) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice cu modificările și completările ulterioare. Prin art. 7 la actul adițional nr. x se include subcontractant nou pentru îndeplinirea serviciilor ce extind/suplimentează sub-activități din contract, astfel cum sunt precizate la Anexa 1 din actul adițional nr. x, și care modifică prețul contractului/condiții de contract, în baza prevederilor art. 221 alin. (1), lit. e), alin. (9) și alin. (11) din Legea nr. 98/2016 coroborat cu art. 151 lit. b) și art. 160 lit. a), b), c) și d) din H.G. nr. 395/2016. Apreciază că intimata-pârâta a reținut, în mod eronat, că subcontractorul A. S.R.L. execută servicii suplimentare care nu au fost prevăzute în contractul nr. x/07.06.2017. Legalitatea subcontractării serviciilor A. S.R.L., se supune acelorași rigori ca și legalitatea actului adițional nr. x la contractul nr. x/07.06.2017, respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 221 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016, astfel că motivele pentru care consideră neîntemeiată constatarea nr. 7.1.1. sunt aplicabile și în cazul constatării nr. 7.1.2. Apreciază recurentul că a fost asigurată conformitatea cu prevederile art. 160 lit. b) din H.G. nr. 395/2016. Cu privire la caracterul de "imprevizibilitate" al modificării contractuale conform prevederilor paragrafului (i) de la art. 221, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016 menționează că, nu avea cum să prevădă nici că se vor înregistra economii în proiect, nici că Autoritatea de management pentru proiect (Ministerul Finanțelor Publice) îi va solicita să facă propuneri pentru utilizarea acestor economii. Astfel că nu avea cum să cunoască situația, pe de o parte mare a procedurii de atribuire care a condus la comprimarea unor activități în proiect, iar pe de altă parte valoarea propunerii financiare ale participanților la licitație. Propunerile privind utilizarea economiilor în proiect au avut în vedere îmbunătățirea indicatorilor stabiliți în proiect, prin activități de consolidare a realizării țintelor urmărite precum: creșterea competitivității la export a firmelor prin certificarea pentru producătorii din agricultura ecologică și de mobilier de lemn, participarea firmelor selectate în proiect la mai multe evenimente internaționale și modernizarea Portalului de comerț exterior. Concluzionând, susține că modificarea contractului, nu numai că nu a afectat caracterul general al contractului, ci a dus la îmbunătățirea indicatorilor stabiliți prin proiect, prin activități de consolidare a realizării obiectivelor urmărite de acesta.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. prin care recurentul B. a arătat că motivarea soluției de respingere a cererii de suspendare se află în ultimul paragraf susținând că nu ar constitui o veritabilă analiză a susținerilor sale, ci numai concluzia respingerii intimatul-pârât apreciază că prima instanță a expus propriul raționament care a condus la soluția pronunțată. Curtea a completat raționamentul respingerii cererii de suspendare în sensul că, oricum, motivele de nelegalitate invocate în cadrul cererii de anulare au fost respinse ca neîntemeiate, deci cu atât mai mult în cadrul unei cereri de suspendare unde este admisibil doar "pipăitul fondului", nu ar fi putut fi reținută nelegalitatea actelor, deci condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită. În ce privește motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor tot la soluția dată cererii de suspendare, intimatul-pârât susține că, practic, B. nu aduce critici ale legalității actului administrativ antamat, de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalității acestuia și să nu implice analizarea, în fond, a criticilor sale, ci face trimitere directă chiar la criticile invocate în cadrul cererii de anulare, ceea ce nu echivalează cu "pipăitul fondului". Oricum, asupra acestora prima instanță s-a pronunțat pe fond în cadrul analizei cererii de anulare și le-a calificat ca neîntemeiate, ceea ce în mod evident înlătură aparența de nelegalitate care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ și care este admisibil a fi verificată în soluționarea cererii de suspendare. În ceea ce privește condiția cumulativă - paguba iminentă, pe care trebuie să o îndeplinească o cerere de suspendare, în cauză, prima instanță în mod corect nu a realizat verificarea acesteia, având în vedere atât faptul că prin cererea de chemare în judecată nu au fost aduse argumente privind îndeplinirea acestei condiții, deci nu a avut ce analiza, precum și faptul că neîndeplinirea uneia dintre condițiile cumulative-cazul bine justificat, atrăgea aceeași soluție, respectiv respingerea cererii de suspendare, indiferent de concluzia analizei pagubei iminente. În ceea ce privește soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de anulare a Raportului nr. x/04.06.2019, față de care recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în principal, invocă excepția nulității recursului, și solicită admiterea acestei excepții, urmând ca instanța să rețină că motivele invocate prin recursul formulat în cauza nu pot fi încadrate în temeiul indicat, iar în subsidiar să solicite respingere sa ca nefondat. În susținerea nulității recursului arătă că în evaluarea recursului declarat în cauză face trimitere la dispozițiile art. 486 lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. În ceea ce privește art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. arătă că acesta este incident când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În speță echipa de control a constatat că nu a fost îndeplinită condiția art. 221 alin. (1) lit. c), paragraful i), din Legea nr. 98/2016, respectiv nu au fost dovedite circumstanțele imprevizibile pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligentă nu ar fi putut să le prevadă și care ar fi condus la modificarea contractului. Mai mult decât atât, modificarea contractuală prin act adițional, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, pentru servicii/activități suplimentare, a condus la încălcarea principiilor de la art. 2 lit. b) și d) din Legea nr. 98/2016, respectiv al tratamentului egal și al transparenței, în lipsa unui grad de publicitate pentru serviciile/activitățile suplimentare și prin restrângerea artificială a concurenței. Un argument în plus sub acest aspect, reținut și de prima instanță, a constat în faptul că și ANAP a emis avizul negativ nr. 14947/31.08.2018 de control ex-ante pentru actul adițional nr. x, prin care s-a precizat că modificarea contractuală nu corespunde condițiilor prevăzute la art. 221 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016, menționând că "nu s-a demonstrat de ce este necesară extinderea obiectului contractului pentru îndeplinirea scopului contractului inițial". În contextul expus, în mod corect instanța de fond a concluzionat că pârâtul a reținut în mod legal că nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 221 alin. (1) lit. c) pct. i) din Legea nr. 98/2016, iar neîndeplinirea uneia dintre cele trei cerințe impuse în mod cumulativ atrăgea pentru autoritatea contractantă obligația organizării unei proceduri de atribuire pentru achiziționarea serviciilor suplimentare, nicidecum modificarea contractului de servicii nr. x/07.06.2017 prin încheierea unui act adițional. Împrejurarea că recurentul și-a dorit maximizarea utilizării finanțării prin PCRE nu poate justifica realizarea acesteia cu eludarea prevederilor legale sau prin crearea unei aparente legalități. Astfel, în măsura în care își dorea accesarea economiilor și maximizarea utilizării finanțării, în perioada 07.06.2017 (data atribuirii și stabilirii ca certe a sumei economisite) - 07.09.2019 (data limită a eligibilității cheltuielilor), acesta avea posibilitatea uzitării altor proceduri de achiziție transparente și competitive puse la dispoziție de legiuitor și prin care să ducă la îndeplinire, depășind chiar țintele/indicatorii asumate prin contractul de finanțare, dar, în principal, respectând prevederile legale incidente. În concluzie, modificarea contractului prin act adițional, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire pentru servicii/activități suplimentare cu majorarea prețului contractului, a condus la încălcarea principiilor de la art. 2 lit. b) și d) din Legea nr. 98/2016, respectiv al tratamentului egal și al transparenței, prin lipsa unui grad de publicitate pentru serviciile/activități le suplimentare și se restrângere artificială a concurenței, prin faptul că, nu a fost îndeplinită condiția de la art. 151 lit. b) din H.G. nr. 395/2016 deoarece noul subcontractor S.C. A. S.R.L. execută servicii suplimentare care nu au fost prevăzute în contractul atribuit nr. x/07.06.2017; nu a fost îndeplinită condiția de la art. 160 lit. b) și c) din H.G. nr. 395/2016 deoarece noul subcontractant introdus - S.C. A. S.R.L., în baza subcontractului nr. x, execută activități care sunt suplimentare contractului atribuit nr. x/07.06.2017 și care modifică prin majorare prețul contractului dintre autoritatea contractantă și prestator si astfel nu este realizată îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 160 lit. a), b), c) și d).

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos. 5.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurentul-reclamant a încheiat Acordul de Implementare nr. PCER/A7/RO-CH06/17.06.2015 pentru implementarea proiectului cu titlul "Servicii integrate de export pentru IMM-uri din România" finanțat prin Programul de Cooperare Româno-Elvețian, Arie de concentrare 7 "Dezvoltarea sectorului privat și promovarea exportului IMM-urilor și/sau promovarea standardelor". În vederea implementării acestui proiect, beneficiarul a încheiat contractul de prestări servicii nr. x/07.06.2017 cu Asocierea C. S.R.L. (lider), Camera de Comerț și D., E. S.R.L. (asociat) și F. S.R.L. (asociat). Ulterior, contractul a fost supus unui control finalizat prin întocmirea Raportului de verificare a achizițiilor nr. 41161/04.06.2019 prin care, în urma constatărilor unor nereguli, s-a stabilit aplicarea de reduceri procentuale de 25 % din toate facturile care includ cheltuieli aferente Anexei 1 la Actul Adițional nr. 3/75/31.08.2018 la contractul nr. x/07.06.2017, pe care beneficiarul le va solicita la rambursare în cadrul cererilor de plată, inclusiv TVA-ul. Beneficiarul a formulat contestație împotriva Raportului nr. x/04.06.2019 ce a fost respinsă prin Decizia nr. 50146/02.08.2019, ca neîntemeiată. Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat, în principal anularea în tot a Raportului nr. x/04.06.2019, iar în subsidiar reducerea corecției financiare stabilită prin respectivul raport; suspendarea executării actului până la soluționarea definitivă a cauzei privind acțiunea în anularea actului, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 15 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 1048/30.06.2021 Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că prin Raportul nr. x/04.06.2019 s-a constatat că autoritatea contractantă prin încheierea actului adițional nr. x/31.08.2018, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire pentru servicii/activități suplimentare, a încălcat principiile prevăzute de art. 2 lit. b) și d) din Legea nr. 98/2016, respectiv al tratamentului egal și al transparenței, prin lipsa unui grad de publicitate pentru serviciile/activitățile suplimentare și prin restrângerea artificială a concurentei. Actul adițional nr. x/2018 a fost încehiat cu încălcarea art. 221 alin. (1) lit. c) paragraful i) din Legea nr. 98/2016 deoarece nu s-a demonstrat caracterul de imprevizibilitate al modificării contractuale, a art. 221 alin. (1) lit. c) paragrafele i), ii) și iii) autoritatea contractantă neaflându-se în situația de nu putea modifica contractul prin act adițional, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, art. 151 lit. b) din H.G. nr. 395/2016 deoarece noul subcontractor S.C. A. S.R.L. urma să execute servicii suplimentare care nu au fost prevăzute în contractul atribuit cu nr. x/07.06.2017. 5.2. Analiza motivelor de recurs. 5.2.1. Un prim motiv de recurs, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., constă în critica formulată de recurentul – reclamant privind nemotivarea hotărârii, în ce privește cererea de suspendare a executării acrului administrativ contestat până la soluționarea pe fond a cauzei. Verificând hotărârea recurată din perspectiva incidenței prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curtea reamintește că, în literatura de specialitate s-a precizat că, deși la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare și anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei. Este de principiu că, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se va arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii. Prin urmare, textul legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României). Verificând sentința atacată prin prisma considerentelor teoretice de mai sus, instanța de control judiciar constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, întrucât instanța de fond a motivat soluția de respingere cererii, reținând, în privința capătului de cerere privind suspendarea executării Raportului nr. x/04.06.2019, că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 15 alin. (1) rap la art. 14 și art. art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din Legea nr. 554/2004, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a motivat nici existența cazului bine justificat și nici prevenirea pagubei iminente, iar pe de altă parte, motivele de nelegalitatea pe care le-a invocat au fost respinse ca neîntemeiate. Înalta Curte constată că motivarea instanței de fond este suficientă, clară și concisă, reclamantul fiind în măsură să înțeleagă motivul respingerii cererii sale de suspendare a actului administrativ, astfel că, va respinge ca nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Tot cu privire la soluția dată cererii de suspendare a executarii actului, recurentul-reclamant a formulat critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fața de care Înalta Curte constată că doar prin cererea de recurs sunt aduse motive în susținerea cererii de suspendare, situație inadmisibilă, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a făcut-o prin cererea de chemare în judecată. Un al treilea motiv de casare privește soluția dată de instanța de fond, cererii în anulare, recurentul-reclamant invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Contestând concluziile actului de control, reclamanta a susținut că lucrările suplimentare au fost determinate de circumstanțe imprevizibile. A arătat că, datorită perioadei mari de timp scurse de la momentul întocmirii studiului de fezabilitate și a studiului geo-tehnic până la data începerii lucrărilor, precum și datorită unei conformații geologice specifice a terenului pe care urmează a fi efectuate lucrările, soluția tehnică ce face obiectul lucrărilor suplimentare nu a putut fi prevăzută la momentul întocmirii documentației tehnice inițiale. În acest context, Înalta Curte reține că, pentru o corectă soluționare a cauzei, chestiunea litigioasă principală ce se impune a fi analizată în speță se referă la verificarea circumstanțelor imprevizibile, condiție cumulativă prevăzută de art. 221 alin. (1) lit. c), paragraful i), din Legea nr. 98/2016 care au permis încheierea actului adițional nr. x - servicii/activități suplimentare (conform anexa 1 la act adițional) necesare îndeplinirii obiectului contractului, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, pentru servicii/activități suplimentare, împrejurare de natură a clarifica aspectele de legalitate a actelor administrative atacate, din perspectiva procedurii de achiziție publică aplicată de autoritatea contractantă. Prin recursul să, recurentul susține că modificarea contractului a devenit necesară în urma unor circumstanțe pe care acesta nu a putut să le prevadă, deoarece nu avea cum să prevedă nici că se vor înregistra economii în proiect, nici că Autoritatea de management pentru proiect (Ministerul Finanțelor Publice) va solicita să facă propuneri pentru utilizarea acestor economii. Cu privire la aceste argumente, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond apreciază că motivul invocat de reclamant nu poate fi calificat drept circumstanța excepțională, imprevizibilă, de natura să atragă necesitatea modificării contractului. Cerința circumstanțelor imprevizibile trebuie interpretată într-o manieră obiectivă, ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă diligentă nu ar fi putut să prevadă, adică, în materia condițiilor tehnice, aceasta ar trebui să nu fi putut fi prevăzute în ciuda investigațiilor tehnice care au stat la baza proiectului și care au fost întreprinse în conformitate cu toate regulile aplicabile. Modificările determinate de pregătirea neadecvată a proiectului tehnic nu pot fi considerate circumstanțe imprevizibile. În condițiile în care, economiile la proiect în procent de 19,71% (datorate valorii atribuite de 7.801.832,13 RON fără TVA) nu se încadrează la categoria condițiilor tehnice cuprinse în proiect și având în vedere că ANAP a dat un aviz negativ nr. 14947/31.08.2018 la controlul ex-ante pentru actul adițional nr. x, în care preciza că modificarea contractuală nu corespunde condițiilor prevăzute la art. 221 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016, menționând că "nu s-a demonstrat de ce este necesară extinderea obiectului contractului pentru îndeplinirea scopului contractului inițial", Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiție cumulativă prevăzută de art. 221 alin. (1) lit. c), paragraful i), din Legea nr. 98/2016. Fiind constatată ca neîndeplinită prima cerință impusă de art. 221 alin. (1) lit. c) pct. i din Legea nr. 98/2016, este de prisos analiza celorlalte argumente invocate de recurent în privința celorlalte două condiții de la pct. ii și pct. iii. În ce privește cea de-a doua critică subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la greșita interpretare și aplicare, de către instanța de fond, a art. 221 alin. (1) lit. e), alin. (9) și alin. (11) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice cu modificările și completările ulterioare Înalta Curte constată că este nefondată. În mod corect instanța de fond a reținut că subcontractul nr. x/2018 trebuia încheiat în pentru aceleași servicii ce făceau obiectul contractului nr. x/07.06.2017. Prețul contractului cu noul subcontractor S.C. A. S.R.L. care urma să execute servicii suplimentare (mai multe târguri) care nu au fost prevăzute în contractul încheiat de autoritate cu prestatorul Asocierea, majorau prețul inițial cu 31,36% încălcându-se dispozițiile art. 160 lit. b) și c) din H.G. nr. 395/2016. În subcontractul nr. x/13.08.2018, încheiat între prestatorul Asocierea și subcontractul S.C. A. S.R.L., erau prevăzute 6 târguri (trei pe agricultura si 3 pentru mobila de lemn) în loc de 4 târguri, fiind suplimentate numărul de târguri deși contractul nr. x/07.06.2017 încheiat între reclamant și prestatorul Asocierea prevedea expres la art. 15 alin. (1) că prestatorul are obligația, în cazul subcontractării, să încheie contractul cu subcontractanții în aceleași condiții în care el a semnat contractul cu achizitorul. De asemenea, târgurile suplimentare vizau perioada ulterioară încheierii programului finanțat prin PCER, astfel că, în mod corect instanța de fond a reținut că aceste cheltuieli nu întrunesc condițiile prevăzute de lege de a fi efectuate doar pentru situații excepționale. În concluzie, recurentului-reclamant i s-a aplicat în mod legal corecția financiară de 25%, instanța de fond constatând legalitatea abaterii aplicate de intimata-pârâtă. 5.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Antreprenoriatului și Turismului în calitate de succesor legal al Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului împotriva sentinței civile nr. 1048 din data de 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,