ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iulie 2023, reclamanții A., B. și C., în calitate de aparținător și reprezentanți legali ai minorei D. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătații - Direcția Generală de Asistență Medicală și Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj: - obligarea Ministerului Sănătății – Direcția Generală de Asistență Medicală să aprobe cererea de finanțare a tratamentului medical în străinătate pentru pacienta minora D., în valoare totală de 973.420 Euro, conform devizului ofertă transmis de Clinica San Joan de Deu Spania, Barcelona, - sa întocmească dispoziția bugetară aferenta și să transfere echivalentul în RON a sumei finanțate în conturile Direcției de sănătate publica a județului Cluj; - să dispună obligarea Direcției de Sănătate Publica a județului Cluj să plătească/deconteze reclamanților, pe baza documentelor justificative costul tratamentului medical în străinătate pentru pacienta minora D., în limita sumei finanțate, în valoare totala de 973.420 Euro. Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 564/2023 pronunțată la 14 decembrie 2023, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Sănătății la emiterea unei decizii în urma reanalizării dosarului minorei D., având ca obiect cererea de finanțare a costurilor tratamentului efectuat în străinătate. A respins restul pretențiilor formulate de reclamanți.

Căile de atac formulate în cauză Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanții A., B. și C., pentru minora D., cât și pârâtul Ministerul Sănătații - Direcția Generală de Asistență Medicală. 3.1 Prin recursul reclamanților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii în întregime. În motivarea primului motiv de nelegalitate, s-a arătat că există o contradicției între considerentele și dispozitivul sentinței (din considerente rezultă că acțiunea este întemeiată dar dispozitivul nu dă efect deplin acestei constatări și nu protejează întru-totul dreptul reclamanților) precum și între diferitele părți din considerente (se recunoaște că reclamanții au dreptul la protecția dreptului pretins și, pe de altă parte, se consideră că pârâta nu poate fi obligată la aprobarea cererii de finanțare). În motivarea celui de-al doilea motiv de nelegalitate, se arată că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 52 din Constituție deoarece instanța a făcut o dublă calificare actului administrativ asimilat, considerându-l atât refuz nejustificat de soluționare a cererii de finanțare cât și echivalentul "lipsei unui răspuns" la cererea de finanțare și a omis să protejeze dreptul reclamanților, persoane vătămate de pârât, la obținerea finanțării 3.2 Prin recursul formulat de pârâtul Misterul Sănătății - Direcția Generală de Asistență Medicală, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență se susține că pacienta are recomandare pentru efectuarea unui tratament medicamentos care nu se încadrează în prevederile Ordinului 50/2004, motiv pentru care a fost respins în cadrul ședinței comisiei din 29.05.2023, iar motivul respingerii cererii potrivit căruia propunerea de tratament conține medicamente și ședințe de radioterapie care se efectuează în România constituie o motivare suficientă, aceste proceduri medicale fiind excluse de la trimiterea la tratament în străinătate.

Apărările formulate în cauză Recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând, în primul rând, anularea recursului deoarece motivele invocate de pârâtul Ministerul Sănătății nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ci reprezintă în realitate doar o critică a stării de fapt; în al doilea rând, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Alte aspecte procesuale La termenul de judecată din 20 iunie 2024, reprezentantul recurenților-reclamanți a învederat instanței că minora D. a decedat la data de 16 mai 2024, depunând în acest sens copie de pe un bilet de spitalizare eliberat de Institutul Catalan de Sănătate – Spitalul Vall d’Hebron redactat în limba spaniolă, însoțit de o traducere legalizată . În acest context, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, consecințele legale ale decesului în cadrul unei proceduri întemeiate pe Ordinul ministrului sănătății nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate, reprezentantul recurenților-reclamanți arătând că acest fapt nu modifică obiectul cauzei, interesul recursului sau al acțiunii sau cauza acțiunii, ci doar cuantumul pretențiilor, care se reduce de la 973.420 euro la 442.204 euro. Soluția Înaltei Curți Analizând sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de nelegalitate invocate de părți, luând în considerare criticile și apărările acestora, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la excepția nulității recursului pârâtului Înalta Curte va respinge excepția nulității invocată de recurenții-reclamanți deoarece pârâtul Ministerul Sănătății, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat explicit că recomandarea medicală făcută pacientei minore D. nu se încadrează în prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 50/2004 și de aceea tratamentul nu poate fi finanțat. Or, această critică este una de nelegalitate a modalității în care instanța de fond a aplicat normele de drept material din acest ordin referitoare la asigurarea finanțării.

Cu privire la consecințele decesului pacientei minore D. asupra celor două recursuri Așa cum rezultă din starea de fapt reținută de instanța de fond și din înscrisurile existente în dosarul cauzei, D. este fiica minoră a soților C. și B.. Minora a fost diagnosticată cu neublastom abdominal stadiul IV, cu metastaze ganglionare, abdominale și osoase multiple. La data de 23.05.2023, în numele minorei a fost formulată de bunica maternă, A., o cerere pentru finanțare de tratament în străinătate, adresată Direcției de Sănătate Publică a Județului Cluj (DSP Cluj) în baza unui proces-verbal întocmit de o comisie medicală de specialitate din cadrul centrului universitar medical Cluj-Napoca. Ulterior, la data de 29.05.2023, tatăl minorei, C., a solicitat Ministerului Sănătății aprobarea unui deviz în cuantum de 973.420 euro necesar pentru efectuarea tratamentului la un spital din Spania. Cererea de finanțare adresată DSP Cluj a fost înaintată Ministerului Sănătății care a respins-o cu motivarea că solicitarea excedează prevederilor Ordinului ministrului sănătății nr. 50/2004 (numit în continuare "ordinul" sau "OMS nr. 50/2004"). La data de 22.06.2023, mama minorei, B., a virat în contul spitalului Sant Juan de Deu din Spania suma de 442.204 euro, pretinsă de recurenții-reclamanți în recurs (prin reducerea sumei solicitate inițial). Se constată că întreaga procedură s-a desfășurat în temeiul acestui ordin iar cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanța de fond a fost întemeiată tot pe prevederile OMS nr. 50/2004 (alături de dispoziții din C. proc. civ. și din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004). De asemenea, sentința a fost pronunțată în temeiul unor dispoziții din ordin. Înalta Curte observă că scopul acestei proceduri este tratamentul afecțiunilor care nu pot fi tratate în țară prin trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate (cf. art. 1 alin. (2) ordin). În caz de aprobare a trimiterii de către Ministerul Sănătății, plata se face de regulă ulterior tratamentului, în contul clinicii din străinătate, dar poate fi făcută și anterior acestuia, în cazul în care clinica solicită plata în avans (art. 7 alin. (1) și (2) din ordin). În cazul unor urgențe medicale, pe baza recomandărilor comisiilor de specialitate teritoriale și a aprobării comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, pacientul poate efectua tratamentul recomandat în străinătate, cu suportarea cheltuielilor de către acesta, inclusiv costul transportului sau al însoțitorului, dacă este cazul, urmând ca în termen de 3 zile de la întoarcerea în țară, pe baza documentelor justificative, să solicite direcției de sănătate publică decontarea cheltuielilor prevăzute la art. 6 alin. (2) din OMS nr. 50/2004. De asemenea, cheltuielile pot fi decontate și în cazul decesului pacientului, cf. art. 8 alin. (3) din ordin, dar numai în situația în care trimiterea în străinătate a fost aprobată anterior de Ministerul Sănătății. Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1) din ordin, [e]ste interzisă finanțarea retroactivă a tratamentelor efectuate în străinătate de către bolnavi care nu au avut aprobarea prealabilă a comisiei Ministerului Sănătății, prevăzută la art. 5. Rezultă, așadar, că în cazul în care bolnavul a decedat înainte de aprobarea de către Ministerul Sănătății a trimiterii în străinătate în vederea tratamentului, întreaga procedură rămâne fără obiect deoarece nu mai poate fi atins scopul acesteia, respectiv tratamentul bolnavului sau, cel puțin, încercarea de tratament. Obținerea decontării retroactive a unor cheltuieli avansate de familia bolnavului care a plecat la tratament în străinătate pe cont propriu, fără aprobarea prealabilă a Ministerului Sănătății, nu numai că nu este posibilă dar este chiar explicit interzisă de art. 10 alin. (1) din OMS nr. 50/2004, anterior menționat. Drept urmare, independent de argumentele recurenților din cele două cereri de recurs, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect datorită decesului bolnavului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., C. și B. pentru minora D., împotriva sentinței civile nr. 564/2023 pronunțate la 14 decembrie 2023 de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal și, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății - Direcția Generală de Asistență Medicală împotriva aceleiași sentințe civile. Rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. PENTRU ACESTE MOTIVE,