ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3433/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2011 în data de 08.04.2011, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei Jilava și Consiliul Local Jilava și Consiliul Județean Ilfov (introduși în cauză la termenul de judecată din 16.03.2012, în baza art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ) a solicitat anularea autorizației de construire pe care o deține pârâtul pe terenul proprietatea reclamantului din comuna Jilava, șoseaua x, având suprafața de 1.000 mp., conform Titlului de Proprietate nr. x din 13.05.2011, terenul având ca vecinătăți: la nord: drum acces, la est: șoseaua x, la sud: cimitir Jilava și la vest: construcții, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 8113/22.12.2021, Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei Jilava, cu sediul în județul Ilfov, Consiliul Local Jilava, cu sediul în județul Ilfov și Consiliul Județean Ilfov, cu sediul în București, și a anulat Autorizația de construire nr. x/18.01.2011. De asemenea, a obligat pârâții la evacuarea terenului situat în Jilava, șoseaua x, județul Ilfov, proprietatea reclamantului și aducerea acestuia la starea inițială.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Primarul Comunei Jilava și Consiliul local Jilava, precum și Consiliul județean Ilfov.

Recurentele Primarul Comunei Jilava și Consiliul local Jilava au formulat cerere de suspendare a judecății în dosarul nr. x/2011, până la soluționarea definitivă a dosarelor:

- nr. y/2021 al Judecătoriei Cornetu secție Civilă având ca obiect fond funciar, dosar în care intimatul are calitatea de reclamant și a solicitat completarea titlului de proprietate nr. x/13.05.1996 în sensul transmiterii de documente din care să reiasă tarlalele și parcelele terenurilor de la secțiunea B pozițiilor 1, 3, 4 și completarea spațiilor prevăzute cu tarlalele și parcelele pentru aceleași terenuri și

- nr. x/2021 al Tribunalului Ilfov având ca obiect nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/13.05.1996, în sensul că suprafața de teren de 1000 mp teren intravilan categoria vii, fără număr de parcelă și număr de tarla cu vecinătățile: drum acces, sos. x, cimitir, construcții, este reconstituită pe un amplasament ce nu a aparținut autorilor reclamatului din prezenta cauză.

Prin încheierea din data de 7 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul 244 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării recursurilor formulate de recurenții-pârâți Consiliul Local al Comunei Jilava și Primarul Comunei Jilava și recurentul-pârât Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței civile nr. 8113/22.12.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., până la soluționarea în mod definitiv a dosarelor nr. x/2021 al Tribunalului Ilfov și nr. y/2021 al Judecătoriei Cornetu.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A. în temeiul art. 244 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. criticând-o pentru motive de netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea cererii de suspendare a soluționării cauzei.

Analizând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului de față, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situație care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare.

Potrivit prevederilor constituționale, justiția se înfăptuiește în numele legii, judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 124-129 din Constituția României).

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata (în toate stadiile procesuale) și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

Așadar, din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speță, în raport de data înregistrării dosarului pe rolul instanțelor judecătorești, Înalta Curte reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 244

1

alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora: "Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs."

Reține Înalta Curte că, analizând critica de neconstituționalitate referitoare la imposibilitatea atacării cu recurs, în mod separat, a încheierii prin care se dispune suspendarea judecății cauzei aflate în faza recursului, Curtea Constituțională a reținut în considerentele deciziei nr. 529/2023 că: "potrivit art. 282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. din 1865, împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac precum cea împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei. Împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunțată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opțiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situații. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecății își însușește acest caracter tocmai pentru că, pregătind pronunțarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă - accesorium sequitur principale. O atare soluție împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil".

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul este declarat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pronunțată de o instanță în calea de atac a recursului, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, calea de atac exercitată va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 7 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.