ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2022

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la data de 02 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, sub nr. x/2017, reclamantul Parohia Sfântul Nicolae, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ilfov și Comuna Glina, prin primar, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în str. x A, comuna Glina, sat Cățelu, județul Ilfov: teren, în suprafață de 6.585,14 mp; construcție - biserica în suprafață de 167 mp, edificată pe acest teren, să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului și construcției în cartea funciară.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1860, art. 1890 vechiul C. civ., art. 194 C. proc. civ.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 267 din 05 septembrie 2019, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis, în parte, acțiunea privind pe reclamantul Parohia Sfântul Nicolae și pe pârâții Consiliul Județean Ilfov și Comuna Glina, prin primar, având ca obiect "uzucapiune"; a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A.; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani asupra suprafeței de 6577 mp. situat în str. x, sat Cățelu, județul Ilfov, având ca vecinătăți: la N, str. x pe o lungime de 153,45 m; la E, str. x pe o lungime de 69,70 m; la S: Alee pe o lungime de 75,83 m, nr. cadastral x pe o lungime de 9, 75 m, T13 parcela x pe o lungime de 11,53 m., nr. cadastral x pe o lungime de 39,20 m, nr. cadastral x pe o lungime de 15,40 m, nr. cadastral x pe o lungime de 10,45 m; la Vest nr. cadastral x pe o lungime de 19,61 m. și domeniul public pe o lungime de 10,49 m., teren delimitat conform schiței evidențiată în Anexa 1 a raportului de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre și pe care se află amplasată biserica în suprafață de 166 mp. și o anexă în suprafață de 62 mp; a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului menționat anterior în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia nr. 571 A din 06 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă Parohia Sfântul Nicolae și de apelantul-pârât Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței civile nr. 2671/05.09.2019 pronunțate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comuna Glina, prin primar; a anulat, în parte, sentința apelată; admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Județean Ilfov; a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Ilfov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală; evocând fondul cu privire la cererea modificatoare, în contradictoriu cu pârâta Comuna Glina, prin primar, a admis cererea modificatoare; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani asupra suprafeței de 14.681 mp. teren, situat în jud. Ilfov, tarla x, parcela x, identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert A., cu plan de amplasament și delimitare anexă; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului menționat anterior; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, doar în contradictoriu cu pârâta Comuna Glina, prin primar.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 571 A din 06 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta Comuna Glina, prin primar.

II.1. Motivele de recurs

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2671 din 05 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a expus următoarele critici:

- raportându-se la dispozițiile art. 1-3, art. 6 din Legea nr. 213/1998, ale art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 și la cele ale art. III pct. 10 din lista anexă la Legea nr. 213/1998, a susținut că cimitirul satului Cățelu nu poate fi dobândit prin uzucapiune, iar dacă ar fi avut drept de proprietate asupra cimitirului, reclamanta ar fi avut la îndemână legile fondului funciar, însă o cerere specifică acestei proceduri nu a fost formulată;

- Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, prevede la Secțiunea 4: Patrimoniul cultelor, art. 28 alin. (4) stipulează: (4) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire comunale și orășenești în fiecare localitate, însă în satul Cățelu din comuna Glina există un singur cimitir și acesta se află pe acest teren;

- terenul cu destinația de cimitir, singurul de pe raza satului Cățelu era în proprietatea Ministerului Cultelor de la acea vreme, după cum rezultă în evidența cadastrală a comunei Glina din anul 1990, unde la poziția 632 nr. Cvartal 12 figurează terenul în litigiu în deținerea Ministerului Cultelor, iar la categoria de folosință se menționează curți construcții;

- cât timp Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia reglementează regimul juridic al cimitirelor comunale și orășenești, nu poate fi reținută susținerea instanței, în sensul că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului (cimitir) prin uzucapiune, ca urmare a unei posesii îndelungate, apte să producă un asemenea efect, din două considerente: conform art. 1844 C. civ., "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, s-au printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț" și nu poate fi vorba de o posesie utilă a Parohiei, cel puțin asupra cimitirelor, în condițiile în care acestea au fost folosite din cele mai vechi timpuri de locuitorii satului Cățelu, comuna Glina;

- declararea prin lege a inalienabilității bunului ulterior intrării în posesia acestuia de către uzucapant reprezintă un caz de întrerupere a uzucapiunii, însă o deposedare a stăpânului bunului nu se produce automat, ci acesta va continua să exercite acte materiale specifice elementului corpus, sens în care elementul animus va fi cel deficient în realizarea unei posesii utile, deoarece, independent de resorturile interne ale uzucapantului și determinarea de care dă dovadă acesta, în plan subiectiv, prin exercitarea actelor sale de stăpânire, conduita sa trebuie să se manifeste în limitele stabilite prin legislația în vigoare;

- a apreciat că un asemenea efect întreruptiv se va produce, cel puțin în materie imobiliară, chiar și în ipoteza în care declararea prin lege a bunului, ca inalienabil, survine în timp la un moment ulterior împlinirii termenului de uzucapiune, dar mai înainte ca posesorul să-și fi înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului său de proprietate ori a dezmembrământului pe care 1-a uzucapat;

- fiind în situația neîndeplinirii unuia din elementele intenționale ale posesiei, care constă în intenția posesorului de a poseda animo domini, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 25 februarie 2022, prin poștă electronică, în termenul legal, intimata-pârâtă U.A.T. Județul Ilfov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Județean Ilfov.

La data de 28 februarie 2022 (data depunerii la oficiul poștal), în termenul legal, intimata-reclamantă Parohia Sfântul Nicolae a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepție, tardivitatea și nulitatea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinări.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 14 iunie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta Comuna Glina, prin primar, împotriva deciziei nr. 571A din 06 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 01 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Cu titlu prealabil, se impune a se preciza că pârâta Comuna Glina nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, astfel încât dispoziția de constatare a dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra unei suprafețe de 6577 mp teren, pe care se află amplasată biserica în suprafață de 166 mp și o anexă în suprafață de 62 mp, beneficiază de autoritate de lucru judecat, în absența unui recurs și al apelantului - pârât Consiliul Județean Ilfov.

Un asemenea efect, de această dată al deciziei de apel, operează și în privința dispoziției din această decizie referitoare la anularea sentinței și evocarea fondului în ceea ce privește cererea modificatoare, instanța de apel considerând, spre deosebire de prima instanță, că atare cerere, având ca obiect constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, și asupra unei suprafețe de 14.654,14 mp, în condițiile în care pârâta Comuna Glina nu a înțeles să critice această dispoziție prin recursul de față.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentei pârâte, invocate și subsumate motivelor reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., privind eronata interpretare a prevederilor legale incidente, în privința terenului cu destinația cimitir.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 1844 C. civ., totodată, a interpretat în mod eronat prevederile art. 1-3, art. 6 din Legea nr. 213/1998, ale art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 și cele ale art. III pct. 10 din lista anexă la Legea nr. 213/1998, deoarece cimitirul satului Cățelu nu poate fi dobândit prin uzucapiune.

Uzucapiunea de lungă durată presupune dobândirea proprietății sau a altui drept real prin posesia utilă (continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar), vreme de 30 de ani, a unui bun imobil, aflat în circuitul civil.

Pentru a constata că reclamanta a exercitat o posesie utilă, ce permite prescripția achizitivă asupra terenului reprezentat de cimitir (inclusiv stăpânirea sub nume de proprietar), instanța de apel a pornit de la premisa că legea aplicabilă în speță este C. civ. din 1864, sub imperiul căreia a început exercitarea posesiei, din acest motiv nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1998.

Or, chiar C. civ. din anul 1864 prevedea, în art. 1844, că "Nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care prin natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț".

Pe acest temei, un imobil inalienabil fie prin natura sa, fie printr-o dispoziție legală expresă, nu putea fi susceptibil de dobândire în proprietate privată prin efectul prescripției achizitive.

Imobilul cu destinația de cimitir este, prin natura sa, de uz public, fiind folosit de întreaga comunitate a localității, caracter ce asigură incidența prevederilor art. 1844 C. civ., chiar în absența unei norme exprese referitoare la inalienabilitatea unui asemenea imobil, la data la care acesta a intrat în detenția reclamantei.

Reglementările ulterioare anului 1990 prevăd, de asemenea, apartenența la domeniul public, fie el național sau local, a bunurilor de uz sau interes public, precum și imprescriptibilitatea bunurilor domeniale.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 (în forma inițială din anul 1991), "Aparțin domeniului public terenurile (…) pentru alte folosințe care, potrivit legii, sînt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public", iar alin. (2) din aceeași normă prevede: "Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil."

Ulterior, prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică s-a prevăzut în mod explicit că cimitirele orășenești și comunale sunt incluse în domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor (pct. III.10 din lista – anexă).

În acest sens, recurenta a susținut că terenul cu destinația de cimitir apare la poziția 632 nr. Cvartal 12 în deținerea Ministerului Cultelor, iar la categoria de folosință se menționează curți construcții, fiind inventariat ca aparținând domeniului public al comunei Glina.

Față de cele expuse, sunt fondate susținerile recurentei în sensul că cererea reclamantei vizând constatarea dreptului de proprietate asupra cimitirului a fost apreciată în mod greșit ca fiind întemeiată, instanța de apel soluționând cauza cu nesocotirea prevederilor legale incidente.

În armonie cu funcția constituțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, recursul judecat de instanța supremă are ca scop exclusiv verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei. Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea și interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanțelor fondului (primei instanțe și instanței de apel).

Limitând sfera motivelor de casare și circumscriindu-le doar la unele aspecte de legalitate, legiuitorul a avut în intenție să consolideze particularitățile controlului judiciar realizat de Înalta Curte de Casație și Justiție, excluzând posibilitatea ca, în cadrul recursului, să se poată ajunge, fie și consecutiv admiterii acestuia și casării hotărârii atacate, la efectuarea la nivelul instanței supreme a unor verificări de fapt care sunt specifice instanțelor de fond. Cum instanța supremă nu poate să stabilească ea însăși faptele, ci doar să determine efectele juridice care, potrivit legii aplicabile, decurg din existența respectivelor fapte, și cum o asemenea prerogativă nu se păstrează în sfera controlului de legalitate, transgresând către cel de temeinicie, se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, casarea cu trimitere corespunzând unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Comuna Glina, prin primar, împotriva deciziei nr. 571A din 06 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, pe temeiul art. 497 C. proc. civ., în vederea aplicării corecte a normelor de drept incidente și a stabilirii unei situații juridice reale și complete în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comuna Glina, prin primar, împotriva deciziei nr. 571A din 06 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 noiembrie 2022.