ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată la 8 august 2017 pe rolul Judecătoriei Tulcea, reclamanta S.C. A. Deva, prin lichidator B., a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 17082 din 2 martie 2016 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, în temeiul art. 31 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 7/1996.

În motivare, reclamanta a arătat că s-a intabulat în mod nelegal dreptul de proprietate asupra imobilului cu C.F. x UAT Tulcea în favoarea S.C. C. S.A., având în vedere că din documentația prezentată nu rezultă dreptul de proprietate al acelei entități. Mai mult, modificarea limitelor cadastrale s-a făcut fără acordul petentei (proprietar tabular al terenului), pe o parte din terenul în discuție aflându-se construcțiile C37, C 38, C 39, C 40 și C 49, aparținând petentei S.C. A. Deva.

Acest petit inițial a suferit completări cu capete de cerere având un obiect contencios. Astfel, S.C. A. Deva a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. Babadag, solicitând anularea încheierii de reexaminare nr. 17082/23.03.2016 și restabilirea situației anterioare de carte funciară. În subsidiar, a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. x UAT Tulcea prin uzucapiune și înscrierea dreptului său de proprietate asupra terenului în cartea funciară.

Printr-o cerere adițională, reclamanta a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. C. S.A. Babadag și S.C. D. S.A., cu privire la același imobil.

La termenul din 5 iunie 2018 Judecătoria Tulcea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr. 1396 din 13 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Tulcea, competența de soluționare a fost declinată în favoarea Tribunalului Tulcea.

În motivare, instanța a reținut că a fost învestită cu trei capete principale de cerere - plângere împotriva încheierii de reexaminare, uzucapiune și constatarea nulității absolute/anularea contractului de vânzare-cumpărare (evaluabil în bani - valoare de 369.350 RON) - și un capăt accesoriu ce vizează restabilirea situației anterioare.

Având în vedere valoarea terenului aflat în litigiu, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Prin sentința civilă nr. 354 din 14 martie 2019, pronunțată dev Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins, ca tardiv, formulat capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii de reexaminare nr. 17082 din 2 martie 2016 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea.

A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active și respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere privind restabilirea situației anterioare de carte funciară și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei S.C. A. Deva în cartea funciară asupra terenului în suprafață de 1816 mp înscris în prezent în CF x, nr. topografic x.

A fost respinsă excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea că reclamanta S.C. A. Deva a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra terenului în suprafață de 1816 mp, înscris în CF x, nr. topografic x și constatarea nulității absolute sau anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.A., autentificat sub nr. x/25.04.2016 la BNP E..

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.

Au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind constatarea nulității sau anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.A. și constatarea faptului că reclamanta S.C. A. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra terenului în suprafață de 1816 m.p., înscris în prezent în CF x, nr. topografic x, teren situat în Tulcea str. x.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție a S.C. C. S.A. Tulcea.

Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 15.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta S.C. D. S.A..

Prin decizia civilă nr. 166/C din18 decembrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul principal declarat de reclamanta S.C. A. Deva prin lichidator B. împotriva sentinței nr. 354 din 14 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea.

A fost admis apelul incident formulat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

A fost anulată în parte hotărârea apelată, în ceea ce privește respingerea ca tardivă a capătului de cerere având ca obiect anularea încheierii de reexaminare 17082/23.03.2016 a OCPI - BCPI Tulcea și evocând fondul, a respins excepția tardivității.

A fost admisă excepția lipsei de interes în formularea acestei cereri, invocată de pârâta S.C. C. S.A. și a respins capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii de reexaminare 17082/23.03.2016 a OCPI - BCPI Tulcea ca lipsit de interes.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelanta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 354 din 14 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea.

A respins, ca inadmisibil. apelul incident formulat de apelanta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, reclamanta S.C. A. Deva prin lichidator B. a declarat recurs principal, iar pârâta S.C. D. S.A. a declarat recurs incident.

În cuprinsul cererii de recurs principal, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.C. A. Deva a arătat că în mod greșit instanța de apel a soluționat cauza pe fond și a admis din oficiu excepția lipsei de interes, în condițiile în care a constatat că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului (prin admiterea greșită a excepției tardivității) și în condițiile în care reclamanta a solicitat în mod expres anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a învederat că pârâtele nu au atacat hotărârea primei instanțe sub aspectul modului în care a fost soluționată excepția lipsei de interes în formularea plângerii de carte funciară, astfel încât soluția primei instanțe asupra acestei excepții a intrat în puterea lucrului judecat. Instanța de apel nu putea modifica soluția și nu putea invoca din oficiu excepția lipsei de interes.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că este greșit modul în care instanța de apel a soluționat excepția lipsei de interes - interesul reclamantei este evident, în condițiile în care dreptul său de proprietate a fost înscris în cartea funciară, beneficiind de prezumția de proprietate reglementată de C. civ. și de Legea nr. 7/1996. Atâta timp cât acest drept nu a fost radiat, iar pârâta nu a dobândit un alt titlu de proprietate, este evident că reclamanta are interes în admiterea plângerii de carte funciară, astfel încât soluția de admitere a excepției lipsei de interes este greșită.

De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanta nu a atacat hotărârea și sub aspectul modului de soluționare a celorlalte două capete de cerere - vizând uzucapiunea și anularea contractului de vânzare-cumpărare. Recurenta-reclamantă a precizat că a înțeles să nu dezvolte în apel critici în legătură cu aceste capete de cerere, apreciind că, atâta timp cât prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, hotărârea trebuie casată cu trimitere la prima instanță și, în funcție de modul de soluționare a plângerii, vor fi analizate și celelalte capete de cerere.

În același sens se mai arată că, în ce privește, capătul de cerere privind uzucapiunea, capăt subsidiar, el depinzând de modul de soluționare a plângerii de carte funciară - dacă plângerea ar fi admisă iar dreptul de proprietate al pârâților ar fi radiat, se va restabili situația anterioară de carte funciară și, în condițiile în care reclamanta este proprietar tabular, capătul de cerere privind uzucapiunea ar rămâne fără obiect. În măsura în care plângerea s-ar respinge, capătul de cerere privind uzucapiunea ar trebui soluționat pe fond.

Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arătând că reclamanta nu a făcut niciodată dovada formulării în termen a cererii de anulare a încheierii de reexaminare nr. 17082/2016 emisă de OCPI, astfel încât, în mod corect instanța de fond a procedat atunci când a respins capătul de cerere privind plângerea de carte funciară ca fiind tardiv formulată. Considerentele hotărârii Curții de Apel Constanța tind, pe de o parte, să plaseze sarcina probei cu privire la data la care reclamanta a luat cunoștință de încheierea de reexaminare asupra instanței de fond, iar nu asupra reclamantei însăși, ceea ce nu poate fi acceptat din perspectiva art. 249 C. proc. civ. Pe de altă parte, deși Legea nr. 7/1996 a instituit termene clare în care să fie formulate plângerile de carte funciară, instanța de apel "lasă să se înțeleagă" că, în ipoteza în care încheierea de reexaminare nu a fost comunicată către S.C. A., s-ar putea pune sub semnul întrebării legalitatea încheierii fără nicio limită în timp.

Se mai apreciază că dezlegarea dată de instanța de apel reprezintă o încălcare a normelor procedurale prevăzute de art. 249 C. proc. civ. (care vizează sarcina probei), precum și a celor prevăzute de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 (care vizează termenul de formulare a plângerii de carte funciară).

Se susține că în mod greșit a fost respins apelul incident al pârâtei S.C. D. S.A., ca inadmisibil în condițiile în care analiza instanței de apel asupra incidenței principiului unicității căii de atac este una simplistă, instanța lăsând să se înțeleagă că problematica este una de denumire, respectiv faptul că pârâta ar fi exercitat "două apeluri" împotriva aceleiași hotărâri. Principiul unicității căii de atac nu a fost încălcat prin declararea apelului incident, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a reținut instanța de apel. Interesul de a ataca soluția Tribunalului Tulcea sub aspectul respingerii excepției lipsei de interes a primului capăt de cerere s-a născut ulterior, după ce pârâtei i s-a comunicat apelul principal formulat de reclamanta S.C. A.. Prin urmare, se învederează că soluția instanței de apel de respingere a apelului incident ca inadmisibil reprezintă o încălcare a normelor procedurale prevăzute de art. 472 C. proc. civ.

Concluzionând, recurenta-pârâtă a arătat că se impune casarea deciziei sub aspectul soluționării excepției inadmisibilității apelului incident, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea excepției lipsei de interes a primului capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanta S.C. A..

La 15 octombrie 2020 intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a transmis prin e-mail întâmpinare, comunicată, invocând excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (3) și art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și excepția nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 23 octombrie 2020 intimata-pârâtă S.C. D. S.A. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând în principal constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, odată cu întâmpinarea, a depus recurs incident, solicitând casarea deciziei nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă cu privire la soluția de respingere a apelului incident ca inadmisibil și cu privire la soluția de admitere a apelului principal formulat de reclamanta S.C. A. Deva și, rejudecând cauza, solicită admiterea în principal a excepției tardivității primului capăt de cerere (având ca obiect anularea încheierii de reexaminare), iar, în subsidiar, solicită admiterea excepției lipsei de interes a acestui capăt de cerere.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 24 februarie 2019 completul de filtru a admis, în principiu, recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. prin lichidator B. și recursul incident formulat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 și art. 480 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., vizează soluțiile pe care le pronunță instanța de apel, statuând că "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Prin considerentele deciziei nr. 23 din 6 noiembrie 2017 pronunțată în recurs în interesul legii publicată în M.Of. nr. 69 din 23 ianuarie 2018, ÎCCJ a statuat (paragraf 31-33) că: "în ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ. referitor la termenul și actul de procedură prin care partea interesată poate cere instanței de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, textul de lege dispune în mod clar că această solicitare trebuie să fie expres formulată prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, în condițiile în care prin motivele de apel reclamantul a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că deși " avea obligația de a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, sau unei instanțe egale în grad, astfel cum dispun prevederile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.," instanța de apel nu a dat eficiență acestor dispoziții legale, situație în care fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de reclamant și, în temeiul art. 497 C. proc. civ., a se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Înalta Curte mai constată că instanța de apel a respins ca inadmisibil apelul incident reținând că, formularea apelului incident de către apelantul principal S.C. D. S.A. este inadmisibilă, rolul apelului incident nefiind acela de completare oportună a motivelor apelului principal, cu nesocotirea dispozițiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., raportate la art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.."

Instanța de apel a reținut "cu aceste considerente, că apelul incident al S.C. D. S.A. urmează a fi respins ca inadmisibil."

Or, din perspectiva acestor considerente avute în vedere de instanța de apel în argumentarea soluției date apelului incident, Înalta Curte reține că instanța de apel trebuia să se raporteze la Decizia nr. 14 din 22 iunie 2020, pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020, obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491 din C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia."

Cum instanța de apel în analiza apelului incident nu a avut în vedere statuările obligatorii din decizia enunțată, pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ, și constatând că motivarea hotărârii recurate nu întrunește cerințele art. 425 lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a fi admis și recursul incident declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, urmând a fi avute în vedere toate aspectele enunțate prin prezenta decizie de casare.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A., Înalta Curte reține următoarele:

În susținerea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, inclusiv aceea a legăturii cu soluționarea cauze,în condițiile în care în cauză pârâta S.C. D. S.A. a declarat atât apel principal, cât și apel incident, apelul incident fiind respins ca inadmisibil, în considerarea faptului că ar fi fost încălcat principiul unicității căii de atac. Prin urmare, în raport de aspectele învederate se susține că în cauză se impune sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept legatev de obiectul apelului incident.

Față de cererea formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A., Înalta Curte reține că în privința obiectului și a condițiilor sesizării ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din C. proc. civ.,instituie următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în cauză sunt îndeplinite doar primele două condiții de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ., întrucât sesizarea a fost formulată de pârâta în cadrul unui litigiu aflat în curs de judecată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, care judecă litigiul în ultimă instanță, în recurs.

Celelalte condiții prevăzute de art. 519 C. proc. civ., nu sunt întrunite în cauză dat fiind faptul că, problema de drept legată de obiectul apelului incident a fost lămurită/dezlegată prin Decizia pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul, nr. 14 din 22 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020, obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat în ce privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491 din C. proc. civ. că:

"apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia."

Or, din perspectiva celor expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 519 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A..

Admite recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. Deva prin lichidator B. și recursul incident declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 166/C din 18 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.