ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1652/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă la 2 februarie 2017, reclamanta Parohia "Sfântul Nicolae" a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ilfov și Comuna Glina, să se constate ca a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în comuna Glina, satul Cățelu, str. x, constând în teren în suprafață de 6.585,14 mp și biserică în suprafață de 167 mp, și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului și construcției în cartea funciară. Prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit, ca efect al uzucapiunii, și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 14.654,14 mp, pe care se află cimitirul situat în comuna Glina, satul Cățelu, județul Ilfov, precum și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui teren în cartea funciară.

Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 267 din 5 septembrie 2019, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a omologat raportul de expertiză întocmit de către domnul expert A., a constatat că reclamanta a dobândit, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.577 mp, situat în satul Cățelu, județul Ilfov, delimitat conform schiței din Anexa 1 a raportului de expertiză, teren pe care se află amplasată biserica în suprafață de 166 mp și o anexă în suprafață de 62 mp, și a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, după rămânerea definitivă a hotărârii, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta Parohia Sfanțul Nicolae și pârâtul Consiliul Județean Ilfov au declarat apel. Prin decizia civilă nr. 571A din 6 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile, a anulat, în parte, sentința civilă apelată, a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Județean Ilfov și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, a admis cererea modificată, formulată în contradictoriu cu pârâta Comuna Glina, prin primar, a constatat că reclamanta a dobândit, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 14.681 mp, situat în comuna Glina, satul Cățelu, tarlaua x, parcela x, identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de domnul expert A., cu plan de amplasament și delimitare anexă, a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului antemenționat, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate doar în contradictoriu cu pârâta Comuna Glina, prin primar. Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs pârâta Comuna Glina. Prin decizia civilă nr. 2067 din 1 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel în al doilea ciclu procesual În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a pronunțat decizia civilă nr. 946A din 13 iunie 2023, prin care a admis apelurile formulate de reclamantă și de pârâtul Consiliul Județean Ilfov, a anulat, în parte, sentința, a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul județean Ilfov și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, a respins cererea modificatoare, ca neîntemeiată, și a păstrat, în rest, sentința civilă apelată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei decizii civile, la 8 septembrie 2023, a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei și, în rejudecare, admiterea cererii modificatoare și constatarea dobândirii, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate și asupra terenului în suprafață de 14.654,14 mp, situat în comuna Glina, satul Cățelu, str. x, precum și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra acestui teren. În susținere, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., argumentând, în esență, că cimitirul nu se încadrează în categoria bunurilor aflate în proprietate publică.

Apărările formulate în cauză La 18 ianuarie 2024, intimata-pârâtă Comuna Glina a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de filtru Prin raportul întocmit la 29 martie 2024, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a reținut că decizia recurată este supusă recursului, că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a fost formulat cu respectarea termenului legal, completul de filtru urmând a aprecia asupra excepțiilor tardivității și nulității recursului, invocate prin întâmpinare. În condițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, pentru a-și exprima poziția procesuală. Prin punctul de vedere la raport, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea în principiu a recursului. Prin punctul de vedere la raport, intimata-pârâtă Comuna Glina a susținut excepția tardivității declarării recursului, apreciind necesară emiterea unei adrese către oficiul poștal, pentru a comunica toate detaliile colectării și livrării cererii de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Deliberând asupra excepției tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă Comuna Glina prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată. Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În ce privește modalitatea de calcul al termenului, art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prevede că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Conform dovezii aflate la dosarul de apel, decizia recurată a fost comunicată reclamantei la 11 august 2023, iar cererea de recurs a fost depusă la oficiul poștal la 8 septembrie 2023, conform ștampilei de pe plicul aflat la dosarul de recurs, fiind respectat termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.. Împrejurarea că oficiul poștal a transmis cererea de recurs către instanță la 2 noiembrie 2023, nu are relevanță, dat fiind că, potrivit art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., actul de procedură ce a fost depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, prin scrisoare recomandată, la oficiul poștal este socotit a fi făcut în termen. În acest context, suspiciunea intimatei-pârâte Comuna Glina cu privire la data menționată pe plicul poștal și faptul că aceasta a precizat că va formula plângere penală pentru abuz în serviciu, fals și uz de fals nu sunt de natură a conduce la admiterea excepției tardivității recursului, fiind suficiente actele aflate la dosar pentru a se reține că recursul a fost depus înăuntrul termenului legal. Analizând excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă Comuna Glina prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului. În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurenta-reclamantă, deși enumeră anumite texte legale (art. 1.844 din C. civ. de la 1865, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, art. 136 din Constituția României), nu formulează nicio critică punctuală, care să privească nelegalitatea soluției instanței de apel, prin raportare la raționamentul logico-juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia, ci face referire doar la aspecte care privesc situația de fapt, susținând, în esență, încadrarea greșită a terenului aferent cimitirului în categoria bunurilor aflate în domeniul public. În acest sens, recurenta-reclamantă a învederat că instanța de apel "trebuia să stabilească în mod corect situația de fapt dedusă judecății (respectiv dacă imobilul face parte sau nu din domeniul public)", apreciind că "U.A.T. comuna Glina nu a făcut dovada că imobilul face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale". Or, acest aspect a fost dezlegat de către instanța de recurs, care, prin decizia de casare nr. 2067 din 1 noiembrie 2022, a statuat că terenul cu destinația de cimitir este, prin natura sa, de uz public, fiind inalienabil și neputând face obiectul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Chiar dacă invocă, în mod formal, interpretarea și/sau aplicarea greșită, de către instanța de apel, a prevederilor legale ce reglementează bunurile care fac parte din domeniul public al statului și/sau al unităților administrativ-teritoriale, recurenta-reclamantă nu formulează critici de nelegalitate cu privire la decizia recurată, ignorând aspectul esențial că instanța de apel a respectat dispozițiile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul" (în speță, instanța de recurs a stabilit natura de bun public a terenului aferent cimitirului). Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, și va anula recursul. În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte Comuna Glina de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o va respinge, constatând că aceasta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în calea de atac a recursului, astfel cum impun prevederile art. 452 din C. proc. civ.