ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel București la data de 18.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție anularea parțială/totală a Ordinelor nr. 2295/07.12.2021 și nr. 2400/27.12.2021, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justie, în sensul calculării și plații drepturilor salariale reprezentând diferențele rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 605,225 fără limitarea prev. de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine administrative prin care să se stabilească calcularea drepturilor salariale în raport cu VRS 605,225 RON.

Prin sentința nr. 559 din 27 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2400/2021.

A respins excepția prescripției ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 559 din 27 martie 2023 a Curții de Apel București a exercitat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului său, reclamantul a susținut, după o prezentare a situației de fapt, că se impune admiterea recursului, casarea sentinței de fond și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii în întregime a acțiunii introductive, întrucât interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 este nelegală.

Intimatul-pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției a depus note în cuiprinsul cărora a invocat excepția rămânerii fără obiect a cauzei în condițiile în care a fost emis Ordinul nr. 551 din 12.04.2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte în considerarea înscrisului apărut ulterior formulării cererii de chemare în judecătă și depuse la dosarul decrecurs de către intimatul-pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că în cauză nu este incidentă excepția rămânerii fără obiect a cauze, ci se impune a se analiza cauza din perspectiva lipsei de interes.

Astfel, analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului formulat de reclamant, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite în considerarea argumentelor ce succed.

Acțiunea reclamantului A. are ca obiect anularea parțială/totală a Ordinelor nr. 2595/07.12.2021 și nr. 2400/27.12.2021 emise de Procurorul General și recalcularea VRS 605,225 RON fără aplicarea plafonării prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la recalcularea și plata diferențelor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite ca urmare a recunoașterii VRS-ului în sumă de 605,225 RON.

Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea acțiunii introductive, la stabilirea interesului procesual în susținerea cererii de recurs a reclamantului vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Odată cu notele înregistrate la dosarul de recurs la data de 18.06.2024, recurentul-pârât Ministerul Public a invocat excepția lipsei de obiect prin raportare la Ordinul nr. 551 din 12.04.2023 prin care s-a dispus calcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, fără aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, apreciind în esență că demersul judiciar inițiat nu-i poate aduce reclamantului niciun folos practic.

Față de cele reținute și din perspectiva momentului la care Ordinul nr. 551/12.04.2023 a fost emis de pârât și depus la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că în cauză, se pune problema subzistenței interesului recursului exercitat de reclamantul A.. Prin acest ordin s-a dispus calcularea drepturilor salariale ale procurorilor raportat la VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, astfel, având în vedere că obiectul căii de atac îl reprezintă tocmai chestiunea deplafonării, acest demers judiciar apare ca fiind lipsit de interes.

Referitor la excepția lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepție de fond, întrucât se invocă încălcarea cerințelor interesului-condiție de exercitare a acțiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii, și absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat cererea, este necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea acțiunii, cât și pe parcursul soluționării acesteia, inclusiv în căile de atac.

În acest context, ținând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunțării sentinței de fond și învestirii instanței de control judiciar cu recursul promovat de reclamantul A. a fost emis Ordinul nr. 551 din 12 aprilie 2023, prin care s-a dispus calcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON și fără aplicarea plafonării instituite prin art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, Înalta Curte reține că, față de obiectul pretențiilor deduse judecății în prezenta cauză, interesul procesual în susținerea recursului reclamantului nu mai este actual, în condițiile în care o eventuală soluționare favorabilă a demersului acestuia ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un atare demers judiciar.

Pe cale de consecință, cum interesul de a acționa al reclamantului trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererea de recurs.

Pentru motivele expuse mai sus, constatând că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului reclamantului, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 559 din 27 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.