ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2023 sub dosar nr. x/2023 înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România – Asociația pentru Drepturi Conexe a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat instanței să dispună suspendarea executării deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023.

La termenul de judecată din data de 06.02.2024, Curtea, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 în referire la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a membrilor comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare, având următoarea componență: A., B., UPFR, ADPFR, UPFAR-ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România, Federația Industriei Hoteliere din România, Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federația Patronatelor din Turismul Românesc, având în vedere că decizia a cărei suspendare este solicitată privește chiar constituirea comisiei și obligația desfășurării negocierilor.

Totodată, Curtea a constatat că nu se mai impune punerea în discuția părților a cererilor de intervenție accesorie în favoarea pârâtei ORDA, formulate de către Federația Patronatelor din Turismul Românesc, E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România, Federația Industriei Hoteliere din România, Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România, întrucât dispoz.art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 (rap.la art. 78 alin. (2) C. proc. civ.) au prevalență în raport de cererile de intervenție accesorie.

Prin sentința civilă nr. 460 pronunțată la 19 martie 2024, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociația pentru Drepturi Conexe, în contradictoriu cu pârâta Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și intervenienții forțați A., B., ADPFR, UPFAR-ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România, Federația Industriei Hoteliere din România, Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federația Patronatelor din Turismul Românesc, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 460 pronunțată la 19 martie 2024 de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociația pentru Drepturi Conexe, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată.

După o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează că solutia instantei de fond este nelegală, bazată pe o analiză superficială a elementelor care justifică masura suspendarii actului administrativ.

a) In ceea ce priveste cazul bine justificat;

Instanta de fond retine ca sunt cazuri bine justificate doar acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, fără ca aceste imprejurari să fie constatate ca urmare a unei analize elaborate a tuturor motivelor care au fost invocate în anularea actului respectiv.

Din aceasta perspectiva, instanta de fond apreciază că motivele pe care le-au invocat in sustinerea cererii de suspendare a deciziei ORDA ar presupune o analiza profunda si amănunțită a interpretărilor date de autoritatea emitentă și a argumentelor invocate de UPFR, fapt ce ar putea atrage antepronuntarea instantei cu privire la nelegalitatea actului administrativ.

Contrar celor retinute de instanta, consideră ca argumentele prezentate, desi valabile teoretic, în fapt, ele nu se susțin, nefiind vorba despre o analiza "profundă și amanunțită".

Menționează că regula in materie este aceea ca negocierea in cadrul comisiei trebuie efectuată pentru un singur domeniu de creație (deci nu pentru mai multe), excepția fiind cea expres prevazută de lege.

In ceea ce privește comunicarea publică a operelor muzicale, audiovizuale, a fonogramelor si a videogramelor, nu exista niciun text de lege care să consacre, cu titlu de excepție, posibilitatea de negociere și de stabilire a unei Metodologii unice (pentru mai multe domenii de creație).

ORDA, la solicitarea reprezentanților utilizatorilor, a desemnat, cu încălcarea art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, ca fiind parte negociatoare, grupul format din toate organismele de gestiune colectiva, din domeniile de creație ale operelor muzicale, ale operelor audiovizuale, ale fonogramelor șl videogramelor și ale prestațiilor artistice muzicale și audiovizuale, deci din mai multe domenii de creație, fără ca între acestea să existe vreun drept sau vreo obligație comună, punand astfel organismele de gestiune colectivă în situația de a negocia și alte categorii de drepturi pe care nu le reprezintă și pentru care nu justifică niciun interes, limitând, totodată, în mod nepermis, procesul de negociere, dat fiind faptul că, în cazul fiecarui domeniu de creație, sunt aspecte factuale și de drept diferite (care comportă discuții și abordări diferite) și care nu pot fi tratate la "comun" în cadrul acestei comisii.

Se mai poate observa cu ușurință (iar ORDA avea obligatia de a observa acest lucru) că metodologia propusă de reprezentanții utilizatorilor amestecă în mod intenționat gestiunea colectivă obligatorie cu gestiunea extinsă și cu gestiunea facultativă a unor drepturi patrimoniale diferite (care au o natură juridică diferită), cu scopul speculativ de crea, cel putin în randul utilizatorilor, percepția aplicării unui regim unitar gestionării și colectării tuturor drepturilor în cauză, fără însă să existe vreun temei juridic în acest sens (cum este cazul, spre exemplu, al dreptului de retransmitere prin cablu), dar și cu intenția vădită de a limita capacitatea organismelor de gestiune colectivă de a-și susține punctul de vedere și drepturile pe care le reprezintă, ceea ce este eronat și vatămă în mod direct drepturile patrimoniale în discuție. Or, prin constituirea comisiei de negociere în maniera solicitata de reprezentantii utilizatorilor s-a dat curs negocierii unei astfel de metodologii cu incalcarea dispozitiitor legale in materie, fiind evident faptul ca desemnarea membrilor comisiei de negociere (care sta in atributiile ORDA) se realizeaza in functie de obiectul metodologiei (de drepturile patrimoniale supuse negocierii si de domeniile de creatie vizate de aceste drepturi).

Contrar celor retinute de instanta de fond, pentru a intelege ca constituirea unei comisii de negociere trebuie efectuata pentru un singur domeniu de creatie si nu pentru mai multe, va rugam sa retineti ca aspectele de fapt si de drept invederate presupun mai degraba o intelegere mai buna a contextului juridic in care pot fi organizate aceste negocieri, tinand cont drepturile si de partile care reprezinta aceste drepturi, analiza care nu poate fi refuzata de instanta sub pretextul ca ar fi complexa, in conditiile in care elementele invocate sunt cat se poate de evidente.

- O indoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ este legată de calitatea de "reprezentanți" ai utilizatorilor față de persoanele nominalizate, cu referiri directe la E..

Instanța de fond a reținut ca stabilirea acelorasi persoane ca fiind reprezentanții utilizatorilor naționali și locali depaseste limitele analizei aparentei de drept si se subînsumeaza in mod evident unei cercetari depline a fondului cauzei.

Contrar celor retinute de instanta, apreciază ca sunt elemente de fapt cat se poate de evidente si care, sub aspectul aparentei de drept, dovedesc cazul bine justificat. In definitiv, nu stim, si nici instanta nu poate stabili, la prima facie, pe cine reprezinta aceste persoane. Pe utilizatorii la nivel national sau pe cei la nivel local? Sau pe ambele categorii? Acest fapt care nu este lamurit de ORDA prin actul administrativ contestat daca este conform sau nu cu legea, in conditiile in care textul art. 163 lit. b) si c impune, in mod distinct, "cate un reprezentant al structurilor asociative ale utilizatorilor, la nivel national", respectiv la nivel local?

- O alta indoiala legitima este legata de incalcarea art. 163 alin. (3), lit. b) din Legea nr. 8/1996 rep., în ceea ce privește persoanele desemnate drept "utilizatori majori" în cadrul comisiei.

b) In ceea ce priveste prejudiciul si necesitatea prevenirii unei pagube iminente, instanta de fond a retinut ca nu este indeplinita aceasta conditie intrucat organismele de gestiune colectiva nu au dovedit modalitatea în care le este perturbată grav activitatea de gestiune colectivă, urmare a emiterii deciziei contestate.

Contrar celor reținute, consideră ca metodologia reprezinta un act cu caracter normativ, în baza căruia organismele de gestiune colectiva își desfasoara activitatea de licențiere a utilizatorilor și de colectare a remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi, fiind astfel, prin natura sa, un act de maximă importanță în cadrul activității de gestiune colectiva a drepturilor de autor și conexe.

În condițiile în care (1) un astfel de act este supus unei negocieri viciate, deci în conditii de nelegalitate, prin suprapunerea mai multor domenii de creatie, cu scopul de a stabili un regim unitar drepturilor in discutie (ceea ce contravine legii) și (2) prin decizia de constituire a comisiei li s-a atribuit in mod nelegitim calitatea de reprezentanti ai utilizatorilor unor persoane, cu precadere E., ale caror interese declarate (dovedite cu înscrisurile depuse la dosar) sunt, mai degraba, de a zadarnici activitatea de gestiune colectiva a drepturilor patrimoniale în discutie (de altfel, si din simpla lecturare a metodologiei unice propuse se poate constata ca reprezinta o suma de conditii pentru care utilizatorul NU trebuie sa achite remuneratia), nicidecum de a negocia în mod onest drepturile patrimoniale de autor si conexe in discutie, apreciem ca se poate admite cu usurinta exista unui risc iminent care se poate rasfrange asupra activitatii de gestiune colectiva in sensul perturbarii activitatii de gestiune colectiva.

Aceasta perturbare se face tot mai evidenta prin transmiterea/dezinformarea de catre E./L. (catre utilizatorii de opere si produse vizate de metodologie) de mesaje/adrese/puncte de vedere in sensul ca drepturile in discutie nu ar trebui achitate catre organismele de gestiune colectiva (de exemplu, in situatia comunicarii publice a programelor de televiziune se sustjne, inclusiv in cuprinsul metodologiei, ca nu trebuie achitata remuneratia pentru comunicarea publica a fonogramelor, inducându-se in mod fals si pur speculativ ideea ca nu sunt difuzate astfel fonograme). Nu in ultimul rand, nu trebuie omise actele de gestiune paralela realizate de M. S.R.L. (administrata de L.), prin licentierea "directa" a unor utilizatori in domeniul comunicarii publice ambientale, in ciuda gestiunii colective obligatorii care este exercita exclusiv prin intermediul organismului de gestiune colectiva, potrivit dispozitiilor legale sus-mentionate (dovada fiind si recentele adrese primite de la M. S.R.L., anexand in acest sens adresa nr. x/02.07.2024 emisa de aceasta societate).

Aceste imprejurari de fapt afecteaza in mod direct activitatea de gestiune colectiva, ducand in derizoriu institutia negocierii metodologiei ce este prevazuta de lege si, totodata, creeaza o stare de incertitudine pentru utilizatori, in ceea ce priveste aplicarea metodologiilor în vigoare (în relația cu organismele de gestiune colectivă), cu consecinta refuzului din partea acestora în a-și mai obține autorizație licența neexclusivă/plăți remunerația echitabilă, cu orientarea lor catre serviciile "alternative", de "licentiere directa" din partea M. S.R.L..

La data de 6 martie 2025, recurenta-reclamantă având în vedere caracterul de ordine publica a motivului prevazut de art. 488 alin. (5) C. proc. civ., a invocat nerespectarea normelor de procedura care atrag sanctiunea nulitatii in ceea ce priveste introducerea in cauza, potrivit art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a intervenienților forțați A., B., ADPFR, UPFAR.ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România, Federația Industriei Hoteliere din România, Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federația Patronatelor din Turismul Românesc si respingerea cererii de conexare a cauzei cu dosarul nr. x/2023.

În motivare a menționat că introducerea forțată a persoanelor sus-mentionate a fost dispusă de instanta din oficiu, prin incheierea de sedinta din data de 06.02.2024, in temeiul dispozitiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., considerand ca se impune prezenta acestora în proces avand in vedere calitatea lor de membri ai comisiei de negociere, stabilita prin Decizia ORDA nr. 98/2023.

Dar acest lucru a determinat o situatie contradictorie, in care unele persoane dintre cele susmentionate, desi si-au manifestat initial disponibilitatea de a interveni in numele uneia dintre parti, prin masura introducerii lor fortate in cauza, nu au mai putut efectua o astfel de cerere (in interesul uneia din parti), mai ales in conditiile in care instanta de fond la acelasi termen de judecata a dispus categoric ca nu se mai impune astfel punerea in discutia partilor a altor cereri de interventie accesorie, potrivit cu dispozitiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum s-a intamplat in mod concrect in cazul cererilor de interventie accesorie formulate de E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România, Federația Industriei Hoteliere din România, Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România.

In legatura cu aceste aspecte, învederează instanței că, in dosarul nr. x/2023 prin decizia civila nr. 349/28.01.2025, Inalta Curte de Casatie și Justiție - sectia de contencios administrativ si Fiscal, a dispus admiterea recursurilor formulate de CREDIDAM si UPFR, cu masura de casare a sentintei recurate, având in vedere motivul de ordine publică intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu, solutie pe care o apreciază aplicabilă și-n prezenta cauza mutatis mutandis, dat fiind efectul ei pozitiv al lucrului judecat sub aspectul incalcarii normelor de procedura în legatura cu aplicarea eronata a art. 78 C. proc. civ., cu atat mai mult cu cat se dovedeste ca ambele cereri de suspendare formulate de UPFR si CREDIDAM vizeaza acelasi act administrativ si, prin urmare, le confera calitati procesuale diferite de cea de intervenient forțat.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimata-intervenientă CREDIDAM a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

II.1Aspecte procesuale

În ședința publică de la data de 15 mai 2025 urmare cererii formulate prealabil de către recurenta-reclamantă la data de 6 martie 2025, Înalta Curte, a pus în discuția părților din oficiu motivul de ordine publică întemeiat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II.2. Elemente de fapt și de drept reținute de prima instanță

Prin Decizia ORDA nr. 98/16.10.2023, a fost constituită comisia de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare, având următoarea componență conform art. 1 din Decizie:

- A., B., UPFR și ADPFR, UPFAR-ARGOA și C., CREDIDAM, UNART și D., reprezentând organismele de gestiune colectivă, pe de o parte și

- E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România (FPIOR), Federația Industriei Hoteliere din România (FIHR) și Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România (HORA), reprezentând structurile asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel național și local,

- F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., reprezentând utilizatorii majori,

- Federația Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), reprezentând entitate care are un interes legitim, convocată și desemnată de ORDA în temeiul art. 163 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, pe de altă parte.

Art. 2 al Deciziei menționate prevede următoarele: "Comisia constituită potrivit art. 1 are obligația să desfășoare negocierile în conformitate cu dispozițiile art. 164 și art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei."

Art. 3 stabilește că "Înțelegerea părților, realizată într-un termen de maxim 60 de zile de la data constituirii comisiei, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se va consemna într-un protocol care se va depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor spre a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condițiile art. 165 alin. (3) din Legea nr. 8/1996."

Reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a considerat că Decizia ORDA antemenționat este nelegală, sens în care a formulat plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea Deciziei nr. 98/2023, plângere înregistrată la ORDA la data de 13.10.2023 sub nr. x.

De asemenea, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.01.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat anularea Deciziei ORDA nr. 98/16.01.2023, dosarul nefiind încă soluționat la data prezentei decizii.

II.3. Analiza motivului de casare de ordine publică pus în discuție din oficiu și întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte a pus în discuția părților, la termenul din 15 mai 2025, un eventual motiv de ordine publică care să fie încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziției procesuale în etapa judecății fondului a mai multor părți, respectiv dacă în mod corect prima instanță a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți forțați a mai multor persoane juridice, prin incheierea de sedinta din data de 06.02.2024, in temeiul dispozitiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., considerând că se impune prezența acestora în proces avand in vedere calitatea lor de membri ai comisiei de negociere, stabilita prin Decizia ORDA nr. 98/2023 .

Cu prioritate, Înalta Curte constată caracterul fondat al motivului de ordine publică încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziției procesuale în etapa judecății fondului a intervenienților forțați.

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 06.02.2024, instanța de fond, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 în referire la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de terți intervenienți a membrilor comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare, având următoarea componență: A., B., UPFR, ADPFR, UPFAR-ARGOA, C., CREDIDAM, UNART, D., E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România, Federația Industriei Hoteliere din România, Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România, F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.R.L., K. S.R.L., Federația Patronatelor din Turismul Românesc, având în vedere că decizia a cărei suspendare este solicitată privește chiar constituirea comisiei și obligația desfășurării negocierilor.

Totodată, instanța de fond a constatat că nu se mai impune punerea în discuția părților a cererilor de intervenție accesorie în favoarea pârâtei ORDA, formulate de către Federația Patronatelor din Turismul Românesc, E., Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România, Federația Industriei Hoteliere din România, Organizația Patronală a Hotelurilor și a Restaurantelor din România, întrucât dispoz.art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 (rap.la art. 78 alin. (2) C. proc. civ.) au prevalență în raport de cererile de intervenție accesorie.

Cu privire la această măsură procedurală, Înalta Curte constată că într-adevăr, conform art. 78 din C. proc. civ., instanța poate pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, atunci când raportul juridic dedus judecății o impune. Dacă niciuna dintre părți nu solicită, instanța nu va putea dispune, din oficiu, introducerea în cauză a terțului, însă, dacă apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța pe fond.

Prin motivele de recurs suplimentare și întemeiate pe caracterul de ordine publică al normelor de procedura care atrag sanctiunea nulitatii in ceea ce priveste introducerea in cauza, potrivit art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 si art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a intervenienților forțați, partea recurentă a susținut că au fost de acord cu admiterea cererilor de intervenție forțată întrucât i-a fost teamă că i se va respinge acțiunea.

Înalta Curte constată că prezenta cerere nu era una dintre acelea care nu se puteau soluționa decât cu prezența în proces a tuturor membrilor convocați la negociere, neexistând o asemenea imperativitate procedurală; faptul că hotărârea a cărei suspendare se solicită se referă la constituirea unei comisii nu impunea necesitatea chemării în judecată a tuturor membrilor acestei comisii.

Pe de altă parte, judecătorul fondului a dispus introducerea forțată în cauză a tututor membrilor comisiei, deși o parte dintre aceștia formulaseră cereri de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, iar o altă parte a susținut interese similare reclamantei.

Prin urmare, constatând încălcarea unei reguli procedurale (art. 78 din C. proc. civ.), Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) și constatarea ca fiind fondat a motivului de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu, ceea ce va determina casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va reevalua îndeplinirea condițiilor art. 78 din C. proc. civ. cu privire la terții invocați de recurenta-reclamantă și, eventual, în subsidiar, se va pronunța asupra admisibilității cererilor de intervenție accesorie în ipoteza în care se va ajunge la concluzia inaplicabilității preved art. 78 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România-Asociația pentru Drepturi Conexe împotriva sentinței civile nr. 460 pronunțate la 19 martie 2024 de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Constată fondat motivul de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025.