Decizia nr. 349/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 15.11.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023 privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 27 octombrie 2023 până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Aspecte procedurale Prin încheierea din data de 10.01.2024, instanța a luat act de solicitarea reclamantei privind întregirea cadrului procesul pasiv și introducerea în cauză în calitate de pârâți a titularilor cererilor de intervenție, respectiv B., C., D., E., F., G., UNART, H., I., J., K., L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., Federația Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 551 din 3 aprilie 2024, Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes ca nefondată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, B., C., D., E., F., G., UNART, H., I., J., K., L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., Federația Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).ca nefondată.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta A., cât și pârâta D.. 4.1. Recursul formulat de recurenta-reclamantă A. Prin recursul declarat în cauză, recurenta-reclamantă A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023 privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din 27 octombrie 2023, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare. a) În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu a deosebit vocația îndoielii motivelor de nelegalitate de certitudinea nelegalității actului administrativ. Dacă aparența de nelegalitate cuprinde suficiente elemente pentru a-i determina conținutul juridic (împrejurări de fapt și de drept), în schimb gradul de certitudine juridică al motivelor invocate, la prima vedere, pare să rămână la latitudinea suverană a instanței judecătorești, astfel cum s-a întâmplat și în cazul dedus judecății. Or, motivele de nelegalitate aferente suspendării trebuie să aibă vocația, să fie în măsură să creeze îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ și nu să fie în mod cert, dincolo de orice îndoială în ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ. Scopul suspendării actului administrativ este acela de a pune sub semnul îndoielii prezumția de legalitate a actului administrativ atacat. Dacă s-a creat îndoiala, dacă motivele de nelegalitate au vocația de a crea îndoiala semnificativă cu privire la nelegalitatea actului administrativ, atunci suspendarea trebuie dispusă tocmai pentru a scoate din circuitul juridic un act administrativ ce este posibil să fie nelegal. b) Instanța de fond în mod greșit a apreciat îndoiala serioasă privitoare la faptul că Decizia atacată este emisă cu nesocotirea art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996; Comisia de negociere este nelegal constituită în raport de dispozițiile legale incidente. Din preambulul Deciziei nr. 98/2023 rezultă că ORDA a nominalizat J., K. și L. să facă parte din comisia de negociere, astfel încât să fie respectat criteriul prevăzut de art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, susținându-se că, acestea ar avea reprezentativitate la nivel național. Din dispozițiile art. 72 din Legea dialogului social nr. 62/2011, rezultă faptul că, la nivel național pot obține reprezentativitate numai confederațiile. Potrivit legii dialogului social, federațiile pot dobândi reprezentativitate numai la nivelul sectorului de activitate, or în cazul de față sunt desemnate drept reprezentative la nivel național Federații, iar nu Confederații. c) Instanța de fond în mod greșit nu a ținut seama de faptul că I. nu satisface criteriul de reprezentativitate al utilizatorilor nici măcar la nivel de sector de activitate I. nu se regăsește în niciuna dintre categoriile de membri enunțate. Din informațiile disponibile pe pagina web a I. rezultă faptul că aceasta este o organizație non-profit, fiind indicate unele repere privind activitatea pe care o desfășoară, respectiv unele dintre obiectivele și scopurile sale. Cu toate acestea pe pagina web a I. nu sunt publicate documentele elocvente în sprijinul acestor informații, precum Statutul Asociației și lista membrilor. Nu există așadar dovezi ale îndeplinirii criteriului de reprezentativitate reglementat de art. 163 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 de către I.. Mai mult, elocvent în sprijinul susținerilor sale este faptul că neîndeplinirea criteriului de reprezentativitate de către I. este reținută chiar de instanța de judecată. În cadrul dosarului nr. x/2022, având ca obiect obligarea pârâtei S. S.R.L. la plata triplului remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual și la încheierea de autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de I., apreciind faptul că I. nu este reprezentativă și nu justifică interes nici pentru formularea unei cereri de intervenție accesorie în favoarea unuia dintre membrii săi. Or, câtă vreme I. a fost considerată ca fiind nereprezentativă pentru formularea unei cereri de intervenție accesorie în favoarea unuia dintre membrii săi, cu atât mai puțin ar putea fi considerată reprezentativă pentru utilizatori la nivel național sau local, în sensul art. 163 alin. (3) lit. b) și c) din Legea 8/1996. d) Instanța de fond în mod greșit a apreciat aparența de legalitate cu privire la modalitatea de desemnare a membrilor comisiei reprezentând utilizatorii majori. Potrivit art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, comisia de negociere va avea în componență "câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori". Competența ORDA se limitează la a selecta utilizatorii majori ce vor fi desemnați membri ai comisiei de negociere, pe baza criteriilor stabilite de lege - cifra de afaceri. Cu toate acestea, în decizia atacată, la rubrica dedicată utilizatorilor majori, sunt menționate nu mai puțin de 6 societăți comerciale - M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., toate cele 6 entități "reprezentând utilizatorii majori", după cum se arată în cuprinsul Deciziei. Recurenta a invocat faptul că nu cunoaște dacă utilizatorii de mai sus respectă criteriul utilizatorilor majori, nefiind depus și nici comunicat un document în acest sens. În acest context asupra Deciziei atacate planează cel puțin o aparență de nelegalitate fundamentată inclusiv pe nesocotirea numărului de utilizatori majori ce pot fi desemnați drept membri ai comisiei de negociere, respectiv 6 utilizatori în loc de 3 utilizatori. Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că în componența comisiei nu se regăsesc toate categoriile de utilizatori din domeniul comunicării publice. Deși scopul emiterii Deciziei atacate a fost acela al constituirii unei comisii pentru negocierea unei metodologii unice aplicabilă unităților de alimentație publică și celor de cazare, în componența comisiei nu se regăsesc mai multe categorii de utilizatori din domeniul comunicării publice. Utilizatorii desemnați drept membri ai comisiei nu își desfășoară activitatea în mai multe dintre domeniile în care are loc comunicarea publică și, implicit, domeniile ce vor fi suspuse metodologiei. Aceștia își desfășoară activitatea numai în unele dintre subtipurile de activități din alimentația publică - unitățile hoteliere și unitățile de alimentație publică (restaurantele) din cadrul hotelurilor, fiind nereprezentativi în raport de întreaga sferă de aplicare a comunicării publice în scop ambiental. Or, chiar dacă ar asuma ad absurdum că negocierea și adoptarea unei metodologii unice ar fi legală, nu se poate admite ca acestea să privească numai două subtipuri din domeniul comunicării publice, respectiv ca noua metodologie să se aplice numai unei categorii restrânse de utilizatori. Decizia de constituire a comisiei este formată numai din utilizatori care reprezintă o mică parte din activitățile care alcătuiesc spectrul comunicării publice. e) Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că nu există temei pentru realizarea unei metodologii unice și pentru desemnarea unui colector unic. Dispozițiile legale indicate în cuprinsul Deciziei (art. 163 și art. 181 alin. (1) lit. a) din Legea 8/1996, precum și art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006) nu reglementează posibilitatea negocierii unei metodologii unice. Interpretarea sistematică a art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea 8/1996, care stabilește că în componența comisiei de negociere se vor regăsi "câte un reprezentant al fiecărui organism de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte un domeniu de creație și pentru o categorie de drepturi" determină aceeași concluzie. De altfel, soluția legislativă este firească, fiecare domeniu de creație și fiecare categorie de drepturi bucurându-se de o anumită specificitate ce ar fi înfrântă prin derularea unor negocieri unice, respectiv prin adoptarea unei metodologii unice. De asemenea, relevant este faptul că Legea stabilește că negocierea se va realiza în funcție de o serie de criterii, dintre care amintim cu titlu de exemplu - categoria titularilor de drepturi, tipurile de opere și alte obiecte protejate și domeniul pentru care se poartă negocierea; categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalți utilizatori desemnați să negocieze. Rezultă astfel că negocierea unei metodologii unice pentru gestiunea colectivă facultativă, pentru gestiunea colectivă obligatorie și pentru gestiunea colectivă extinsă va fi contrară voinței legiuitorului și va justifica în cauză aparența de nelegalitate a Deciziei nr. 98/2023. f) Instanța de fond în mod greșit a apreciat asupra cerinței privind existența unei vătămări drept condiție de suspendare a actului administrativ. În prezenta cauză, prejudiciul material, viitor și previzibil, cauzat CREDIDAM prin punerea în executare a Deciziei ORDA nr. 98/2023 are legătură cu perturbarea activității de colectare a remunerațiilor. Impactul negativ al deciziei atacate se resimte deja la nivelul plăților remunerațiilor, întrucât emiterea actului administrativ a încurajat nerespectarea prevederilor metodologiei în vigoare. Cu titlul exemplificativ, arătă că, din lista de membri a I., un număr de 78 de utilizatori au facturi fiscale emise de CREDIDAM și neîncasate în perioada iunie 2022- octombrie 2023 în valoare de 96.592.21 RON. Această sumă este numai cu titlul exemplificativ, fiind obținută prin raportare la un eșantion din numărul total al utilizatorilor înregistrați în baza de date a CREDIDAM, societăți care sunt membre ale I., membră în Comisia de negociere. Acest prejudiciu se mărește considerabil atunci când raportarea privește numărul total al utilizatorilor înregistrați în baza de date a CREDIDAM, care cunoscând eforturile unora dintre membrii Comisiei de negociere de a încuraja neplata acestor drepturi, aleg la rândul lor să suspende plata remunerațiilor până la stabilirea noii metodologii. 4.2. Recursul formulat de recurenta-pârâtă D. Prin recursul declarat în cauză, recurenta-pârâtă D. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a) Un prim aspect pe care l-a denunțat ca fiind vădit nelegal se refera la constituirea nelegală a comisiei de negociere a unei metodologii unice pentru mai multe domenii de creație. Față de această critică, consideră că existența cazului bine justificat rezultă din simpla lecturare a textului art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996 rep., coroborat cu elemente de fapt și de drept pe care le-a dezvoltat în cadrul cererii introductive și care sunt cât se poate de evidente (multe dintre ele de necontestat). Negocierea în cadrul unei astfel de comisii se poate realiza doar pentru un singur domeniu de creație sau pentru o categorie de drepturi (deci nu pentru mai multe domenii și nici pentru mai multe categorii de drepturi), cu excepția situației în care legea dispune în mod expres negocierea și stabilirea unei metodologii pentru mai multe domenii de creație, cum este cazul metodologiei privind retransmiterea prin cablu a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe, potrivit art. 138 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Altfel spus, regula în materie este aceea că negocierea în cadrul comisiei trebuie efectuată pentru un singur domeniu de creație (deci nu pentru mai multe), excepția fiind cea expres prevăzuta de lege. În ceea ce privește comunicarea publică a operelor muzicale, audiovizuale, a fonogramelor și a videogramelor, nu există niciun text de lege care să consacre, cu titlu de excepție, posibilitatea de negociere și de stabilire a unei Metodologii unice (pentru mai multe domenii de creație). ORDA, la solicitarea reprezentanților utilizatorilor, a desemnat, cu încălcarea art. 163 alin. (3) lit. a) din legea nr. 8/1996, ca fiind parte negociatoare, grupul format din toate organismele de gestiune colectivă, din domeniile de creație ale operelor muzicale, ale operelor audiovizuale, ale fonogramelor și videogramelor și ale prestațiilor artistice-muzicale și audiovizuale, deci din mai multe domenii de creație, fără ca între acestea să existe vreun drept sau vreo obligație comună, punând astfel organismele de gestiune colectivă în situația de a negocia și alte categorii de drepturi pe care nu le reprezintă și pentru care nu justifică niciun interes, limitând, totodată, în mod nepermis, procesul de negociere, dat fiind faptul că, în cazul fiecărui domeniu de creație, sunt aspecte factuale și de drept diferite (care comporta discuții și abordări diferite) și care nu pot fi tratate la "comun" în cadrul acestei comisii. Contrar celor reținute de instanța de fond, pentru a înțelege ca constituirea unei comisii de negociere trebuie efectuata pentru un singur domeniu de creație si nu pentru mai multe, se arată ca aspectele de fapt si de drept învederate presupun mai degrabă o înțelegere mai buna a contextului juridic in care pot fi organizate aceste negocieri, tinand cont drepturile si de părțile care reprezintă aceste drepturi, analiza care nu poate fi refuzata de instanța sub pretextul ca ar fi complexa, in condițiile in care elementele invocate sunt cat se poate de evidente. b) O altă îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ este legată de calitatea de "reprezentanți" ai utilizatorilor față de persoanele nominalizate, cu referiri directe la I.. În primul rând, este cât se poate de evident din lecturarea art. 163 lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996 rep. că textul de lege face o distincție clară între reprezentantul structurilor asociative reprezentantive ale utilizatorilor la nivel național și reprezentantul structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local (sau în lipsa acestora a reprezentanților a 2 utilizatori locali notificați de organismele de gestiune colectivă). De altfel, rațiunea desemnării unor reprezentanți diferiți pentru utilizatorii la nivel național, respectiv pentru utilizatorii la nivel local, derivă din faptul că cele două categorii de utilizatori pot avea interese diferite, cum și poziții de negociere diferite, în relația cu organismele de gestiune colectivă, scopul prevederii legale fiind acela de a proteja ambele categorii de utilizatori (de la nivel național și, distinct, de la nivel local). Prin urmare, este cât se poate de logic și ușor de observat că nu pot fi desemnate aceleași persoane atât pentru reprezentanții utilizatorilor la nivel național cât și pentru cei de la nivel local, astfel cum s-a procedat în decizia contestată. Altfel, legiuitorul nu ar mai fi prevăzut în mod expres și distinct (la lit. b) și c) ale art. 163) reprezentanți pentru utilizatorii la nivel național și reprezentanți la nivel local. În speță, actul administrativ nu distinge care sunt persoanele care reprezintă utilizatorii la nivel național și care sunt reprezentații celor locali. Acest fapt este cât se poate de evident, neînțelegând ce analiză "profundă și amănunțită" ar presupune observarea lui. Instanța de fond a reținut că acest motiv (stabilirea acelorași persoane ca fiind reprezentanții utilizatorilor naționali și locali) depășește limitele analizei aparenței de drept și se subsumează în mod evident unei cercetări depline a fondului cauzei. Contrar celor reținute de instanța de fond, sunt elemente de fapt cât se poate de evidente și care, sub aspectul aparenței de drept, dovedesc cazul bine justificat. În definitiv, nu se cunoaște și nici instanța nu poate stabili, la prima facie, pe cine reprezintă aceste persoane. Pe utilizatorii la nivel național sau pe cei la nivel local? Sau pe ambele categorii? Acest fapt care nu este lămurit de ORDA prin actul administrativ contestat dacă este conform sau nu cu legea, în condițiile în care textul art. 163 lit. b) și c) impune, în mod distinct, "câte un reprezentant al structurilor asociative ale utilizatorilor, la nivel național", respectiv la nivel local. c) O îndoială legitimă este legată și de încălcarea art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996 rep., în ceea ce privește persoanele desemnate drept "utilizatori majori" în cadrul comisiei. Pe lângă aspectele invocate mai sus (ce țin de calitatea de reprezentanți ai utilizatorilor), o condiție suplimentară, care se deduce din art. 163 lit. b) și c) este aceea că, pe lângă reprezentantul structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor (la nivel local și național), este aceea de a se desemna în cadrul comisiei de negociere și "câte un reprezentant al primilor 3 UTILIZATORI majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri". Astfel, din lecturarea textului de lege se poate observa cu ușurință că, pentru a avea calitatea de reprezentant în cadrul unei comisii de negociere, societatea comerciala desemnata de ORDA trebuie să aibă calitatea de utilizator, calitate care este definită de art. 3 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 rep. și care presupune utilizarea operelor sub forma comunicării publice, utilizare care, în speță, față de Metodologia unică propusă, presupune comunicarea publică a operelor muzicale, audiovizuale, a fonogramelor și a videogramelor (care includ și prestațiile artistice ale artiștilor interpreți), condiționată de licențierea din partea organismelor de gestiune colectivă. Această condiție legală este evidentă, deci fără să presupună o analiză atât de complexă, de neabordat în procedura specială a suspendării actului administrativ. În cadrul cererii de chemare in judecata a criticat punctual că P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L. pe care ORDA le-a desemnat în cadrul comisiei ca "utilizatori majori" în domeniul de activitate al unităților de alimentație publică, deși dețin licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor, ele nu dețin, în schimb, licență pentru comunicarea publică a operelor audiovizuale și a videogramelor, astfel că aceste societăți nu-și justifică calitatea lor de utilizatori de opere audlovizuale/videograme. Acesta putând constitui și un motiv de susținere al primului motiv de recurs - și anume acela al nelegalității desemnării în comisie a diverselor tipuri de drepturi sau categorii de titulari, deși legea impune un singur domeniu sau o singura categorie de titulari. Așadar, critica formulată se referă la împrejurarea că persoanele respective nu au calitatea de utilizatori de opere audiovizuale și de videograme și, drept urmare, nu pot fi desemnate reprezentanți ai utilizatorilor pentru drepturile corespunzătoare operelor audiovizuale și videogramelor. Asupra acestei critici punctuale, instanța de fond nu s-a pronunțat sub nicio formă, pretextând faptul că analiza acestei împrejurări de fapt ar fi mult prea complexă. În realitate, contrar celor reținute de instanță, se poate observa cu ușurință că nici ORDA, cum nici persoanele nominalizate (deși au fost introduse în cauză) nu au emis niciun punct de vedere și nici nu au făcut dovada deținerii calității de utilizator, astfel cum prevede legea. d) În ceea ce privește prejudiciul și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită această condiție întrucât organismele de gestiune colectivă nu au dovedit modalitatea în care le este perturbată grav activitatea de gestiune colectivă, urmare a emiterii deciziei contestate. Contrar celor reținute, în opinia recurentei metodologia reprezintă un act cu caracter normativ, în baza căruia organismele de gestiune colectiva își desfășoară activitatea de licențiere a utilizatorilor și de colectare a remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi, fiind astfel, prin natura sa, un act de maximă importanță în cadrul activității de gestiune colectivă a drepturilor de autor și conexe. În condițiile în care un astfel de act este supus unei negocieri viciate și prin decizia de constituire a comisiei li s-a atribuit în mod nelegitim calitatea de reprezentanți ai utilizatorilor unor persoane, cu precădere I., ale căror interese declarate (dovedite cu înscrisurile depuse la dosar) sunt, mai degrabă, de a zadarnici activitatea de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale în discuție, nicidecum de a negocia în mod onest drepturile patrimoniale de autor si conexe în discuție, apreciază că se poate admite cu ușurință că există unui risc iminent care se poate răsfrânge asupra activității de gestiune colectiva în sensul perturbării activității de gestiune colectiva. Aceasta perturbare se face tot mai evidentă prin transmiterea/dezinformarea de către I./T. (către utilizatorii de opere și produse vizate de metodologie) de mesaje/adrese/puncte de vedere în sensul că drepturile în discuție nu ar trebui achitate către organismele de gestiune colectivă. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă C. Intimata-pârâtă C. a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurenta CREDIDAM, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata si suspendarea deciziei ORDA nr. 98/16.10.2023. În motivarea întâmpinării, s-a arătat că hotărârea atacata este pronunțata cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. In ceea ce privește cazul bine justificat, s-a arătat ca Decizia ORDA nu respecta dispozițiile art. 163 alin. (3) lit. b) din legea nr. 8/1996; din comisia de negociere fac parte membri ce nu sunt reprezentativi nici măcar la nivelul sectorului de activitate; modalitatea de desemnare a membrilor comisiei reprezentând utilizatorii majori este nelegala; în componenta comisiei de negociere nu se regăsesc toate categoriile de utilizatori din domeniul comunicării publice; decizia atacata este emisa cu nesocotirea dispozițiilor legale. In ceea ce privește paguba iminenta, decizia ORDA va determina diminuarea remunerațiilor colectate de către organismele de gestiune colectiva, mare parte dintre utilizatori înțelegând in prezent să nu-si respecte obligațiile de plata cu motivația ca noile tarife ce se vor negocia vor fi mult mai mici si pe de alta parte prin "negocierea" cu reprezentanți ai utilizatorilor ce nu pot face parte din comisia de negociere, viciind o posibila metodologie stabilita de către Instanța, in ipoteza in care s-ar considera îndeplinite celelalte dispoziții legale. 4.2. Întâmpinarea depusă de intimatul-pârât ORDA Intimatul-pârât OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de CREDIDAM, ca neîntemeiat. În motivarea întâmpinării, s-a arătat că, în fapt, având în vedere adresa înregistrată la ORDA cu nr. 3965/03.10.2023, formulată de către I., J., K. și L., reprezentând cerere de inițiere a procedurii de negociere a unei metodologii unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare, respectiv solicitare de emitere a deciziei ORDA de constituire a comisiei de negociere a metodologiei propuse. Luând în considerare dispozițiile art. 163 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu următoarele precizări: cele patru asociații mai sus indicate au depus cererea în referință, însoțită de lista părților propuse pentru negociere și elementele de identificare ale acestora, metodologia propusă a fi negociată, precum și dovezile notificării acestora, conform prevederilor alin. (1) al art. 163 din lege; cu privire la componența comisiei de negociere: au fost indicate organismele de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte un domeniu de creație și pentru o categorie de drepturi, reprezentanți ai titularilor de drepturi ale căror opere muzicale, audiovizuale, prestații artistice, producții audiovizuale și fonograme pot fi utilizate, respectiv: B., C., D. și E., F. și G., CREDIDAM, UNART și H., în acord cu prevederile art. 163 alin. (3) lit. a) din lege; au fost indicate structurile asociative ale utilizatorilor la nivel național, respectiv I., J., K. și L. și utilizatorii majori M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A. (primii trei din categoria unități de cazare), P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L. (primii trei din categoria unități de alimentație publică), cu declarații pe propria răspundere privind cifra de afaceri anexate, fiind astfel îndeplinită cerința reglementată de art. 163 alin. (3) lit. b) din lege; au fost indicate structurile asociative ale utilizatorilor la nivel local, respectiv I., J., K. și L., fiind astfel îndeplinită cerința reglementată de art. 163 alin. (3) lit. c) din lege. Având în vedere propunerile primite și calitatea Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), ca urmare a adresei ORDA nr. x/10.10.2023, le-a fost comunicată disponibilitatea de a face parte din comisia de negociere, astfel încât au fost aplicate dispozițiile art. 163 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Față de cele de mai sus, luând în considerare dispozițiile art. 163 și art. 181 alin, 11) Iii. a) din Legea nr. 8/1996, a fost emisă decizia directorului general al ORDA nr. 98/16.10.2023 privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare. Cu mențiunea că în esență analiza aspectelor invocate de reclamantă s-ar fi subsumat în mod evident unei cercetări a fondului cauzei, ceea ce nu este permis în procedura de judecată sumară a unei cereri de suspendare a executării, s-a arătat că hotărârea recurată este legală în ceea ce privește respingerea cererii ca neîntemeiată, instanța de fond făcând corecta aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond cu privire la cele reglementate de art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, verificarea îndeplinirii criteriului reprezentativității structurilor asociative la nivel național, prin raportare sau nu la Legea dialogului social, pe de o parte, nu poate fi realizată în această etapă procedurală, iar pe de altă parte, Legea cadru în domeniu, respectiv Legea nr. 8/1996, nu face trimitere la actul normativ invocat. De asemenea, aspectele privitoare la calitatea, numărul utilizatorilor "majori" nominalizați prin actul administrativ și la distincția dintre cele două tipuri de structuri asociative (naționale și locale), exced unei prejudecări a fondului. Cu privire la faptul că instanța de fond nu ar fi ținut seama de faptul că în componența comisiei nu se regăsesc toate categoriile de utilizatori din domeniul comunicării publice, în mod corect instanța a observat faptul că în susținerea acestei teze nu este indicată nicio normă legală pretins a fi fost încălcată. Relativ la existența sau nu a unui temei pentru realizarea unei metodologii unice și pentru desemnarea unui colector unic, fiind necesară stabilirea în concret a modului de interpretare a art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, o astefel de analiză nu se poate dezlega prin pipăirea fondului cauzei. Referitor la paguba iminentă, nici această condiție nu este îndeplinită în cauză, prima instanță a reținut în mod corect faptul că nu este probată modalitatea în care ar fi perturbată grav funcționarea organismului de gestiune colectivă, neexistând o motivare concretă a "impactului negativ" pe care decizia l-ar produce asupra activității de gestiune colectivă. Este lipsită de fundament luarea în calcul a ipotezei diminuării remunerațiilor plătite de utilizatori în urma modificării metodologiei în vigoare, forma finală a metodologiei fiind rezultatul negocierii, a voinței părților, respectiv cea stabilită de către instanța de judecată învestită de părți în acest sens, fiind totodată relevante dispozițiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora "până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii".

Răspunsul la întâmpinare Recurenta CREDIDAM a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea argumentelor intimatei pârâte ORDA și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 6.1. Aspecte procesuale În ședința publică de la data de 14 ianuarie 2025, Înalta Curte, prealabil discutării probei cu înscrisuri, a pus în discuția părților din oficiu motivul de ordine publică întemeiat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și excepția lipsei interesului recursului pârâtului D.. 6.2. Elemente de fapt și de drept reținute de prima instanță Prin Decizia ORDA nr. 98/16.10.2023, a fost constituită comisia de negociere a metodologiei unice privind comunicarea publică în scop ambiental a operelor și produselor purtătoare de drepturi conexe și tabelele privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi pentru utilizarea prin gestiune colectivă facultativă, prin gestiune obligatorie sau prin gestiune colectivă extinsă în unități de alimentație publică și unități de cazare, având următoarea componență conform art. 1 din Decizie: - B., C., D. și E., F. și G., CREDIDAM, UNART și H., reprezentând organismele de gestiune colectivă, pe de o parte și - I., J., K. și L., reprezentând structurile asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel național și local, - M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L., reprezentând utilizatorii majori, - Federația Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), reprezentând entitate care are un interes legitim, convocată și desemnată de ORDA în temeiul art. 163 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, pe de altă parte. Art. 2 al Deciziei menționate prevede următoarele: "Comisia constituită potrivit art. 1 are obligația să desfășoare negocierile în conformitate cu dispozițiile art. 164 și art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei." Art. 3 stabilește că "Înțelegerea părților, realizată într-un termen de maxim 60 de zile de la data constituirii comisiei, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 165 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se va consemna într-un protocol care se va depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor spre a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condițiile art. 165 alin. (3) din Legea nr. 8/1996." Reclamanta CREDIDAM a considerat că Decizia ORDA antemenționat este nelegală, sens în care a formulat plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea Deciziei nr. 98/2023, plângere înregistrată la ORDA la data de 06.11.2023 sub nr. x. De asemenea, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.01.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat anularea Deciziei ORDA nr. 98/16.01.2023, dosarul nefiind încă soluționat la data prezentei decizii. 6.3. Analiza motivului de casare de ordine publică pus în discuție din oficiu și întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte a pus în discuție, la termenul din 14 ianuarie 2025, un aspect procedural, din care pot deriva două situații procedurale, respectiv faptul că prin sentința recurată s-a dispus respingerea acțiunii față de pârâtul D., iar acest pârât a formulat recurs; totodată, instanța de fond a reținut că D. are calitatea de pârât, deși reclamanta CREDIDAM formulase cerere de introducere în cauza a altor persoane, astfel că, față de aceste împrejurări, se pune problema dacă, din punct de vedere procedural, pârâtul față de care s-a respins acțiunea are sau nu un interes în a formula recurs. Pe de altă parte, există posibilitatea de a avea în vedere, din punct de vedere procedural, un eventual motiv de ordine publică care să fie încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziției procesuale în etapa judecății fondului a acestei părți, respectiv dacă a fost cu adevărat pârât sau a fost calificat pârât, deși trebuia să fie o persoană care invocă aceleași drepturi ca și reclamanta. Cu prioritate, Înalta Curte constată caracterul fondat al motivului de ordine publică încadrat pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la calificarea poziției procesuale în etapa judecății fondului a pârâtului recurent D.. Astfel, prin cererile titularilor cererilor de intervenție, respectiv I., J., FEDERAȚIA INDUSTRIEI HOTELIERE DIN ROMÂNIEI (K.), L. și FEDERAȚIA PATRONATELRO DIN TURISMUL ROMÂNESC (FPTR), s-au formulat intervenții cu caracter accesoriu în favoarea pârâtului ORDA. Cu privire la celelalte entități (B., C., D., E., F., G., UNART, H., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.A., P. S.A., Q. S.R.L., R. S.R.L.), la termenul din 10.01.2024, reclamanta, prin avocat, a apreciat că art. 16 1 din Legea contenciosului administrativ și art. 78 C. proc. civ. au întâietate față de dispozițiile referitoare la intervenție, sens în care a solicitat introducerea în cauză a tuturor persoanelor care fac parte din Comisie în calitate de pârâți. Ca urmare, prima instanță a luat act de solicitarea reclamantei, iar ca efect al solicitării de voință al acesteia, titularii cererilor de intervenție accesorie au dobândit calitatea de pârați în cauză. Astfel, cererile de intervenție accesorie nu se mai impun a fi discutate, intervenienții dobândind calitatea de pârâți în cauză. Cu privire la această măsură procedurală, Înalta Curte constată că într-adevăr, conform art. 78 din C. proc. civ., instanța poate pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, atunci când raportul juridic dedus judecății o impune. Dacă niciuna dintre părți nu solicită, instanța nu va putea dispune, din oficiu, introducerea în cauză a terțului, însă, dacă apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța pe fond. Înalta Curte constată că prezenta cerere nu era una dintre acelea care nu se puteau soluționa decât cu prezența în proces a tuturor membrilor convocați la negociere, neexistând o asemenea imperativitate procedurală; faptul că hotărârea a cărei suspendare se solicită se referă la constituirea unei comisii nu impunea necesitatea chemării în judecată a tuturor membrilor acestei comisii. Pe de altă parte, conform art. 78 din C. proc. civ., introducerea terțului în proces nu îl transformă, din punct de vedere al poziției procedurale, în pârât, deoarece terțul nu are în mod necesar interese procesuale contradictorii cu părțile inițiale; după cum se observă, o parte din terți formulaseră cereri de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, iar o altă parte a susținut interese similare reclamantei. Astfel, se constată că o asemenea calificare nu corespunde poziției procesuale a acestor părți, după cum se poate constata în cazul pârâtului D., care la rândul său a solicitat, în cadrul altui dosar, suspendarea aceleiași decizii (dosar x/2023). Această calificare a determinat și nașterea unei situații procedurale contradictorii, prin aceea că un pârât față de care s-a respins acțiunea, a înțeles să recureze soluția, cerând admiterea acestei acțiuni; or, lipsa de interes nu poate fi reținută, cât timp pârâtul menționat este, de asemenea, titular al unei cereri similare de suspendare. Prin urmare, constatând încălcarea unei reguli procedurale (art. 78 din C. proc. civ.), cât timp terții introduși în cauză nu puteau dobândi poziția procesuală a unui pârât și nici nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de acest artciol pentru a se realiza introducerea în cauză, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. și de recurenta-intervenient forțat D. și constatarea ca fiind fondat a motivului de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu, ceea ce va determina casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, prima instanță va reevalua îndeplinirea condițiilor art. 78 din C. proc. civ. cu privire la terții invocați de către reclamantă și, eventual, în subsidiar, se va pronunța asupra admisibilității cererilor de intervenție accesorie în ipoteza în care se va ajunge la concluzia inaplicabilității prev. art. 78 din C. proc. civ.