ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2578/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 05.05.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea notei de certificare emise de ISCTR și eliberarea autorizației de funcționare ca școală de șoferi a societății B. S.R.L., al cărui unic acționar este.

Prin notele scrise înregistrate la 14.06.2022, semnate de acesta, reclamantul a precizat că înțelege să cheme în judecată Autoritatea Rutieră Română, în vederea eliberării autorizației de funcționare a școlii de șoferi, deoarece conform procesului-verbal (notă de certificare) din 13.04.2022 ar rezulta că societatea B. S.R.L. corespunde cerințelor ordinului 733/2013, fără a se menționa motive de refuz.

La termenul de judecată din 19.10.2022, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buftea, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și eventuala disjungere, reținând cauza în pronunțare asupra acestor aspecte.

Prin sentința civilă nr. 17074/17.11.2022, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buftea; a declinat soluționarea cauzei ce privește pe reclamanta S.C. B. S.R.L., prin asociat unic A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. și Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17.01.2023 sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 838 din 17 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R., invocată de acest pârât.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române, invocată de această pârâtă.

A fost respinsă excepția nulității cererii introductive pentru lipsa semnăturii, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română.

A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de Autoritatea Rutieră Română pentru lipsa procedurii prealabile.

A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. și Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., cum a fost modificată la data de 14.06.2022.

A fost anulată nota de certificare cu nr. înregistrare 25147/B/13.04.2022 (nr. înregistrare SCA: 13.04.2022) emisă de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. privind verificarea școlii B. S.R.L..

A fost obligată pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. să parcurgă procedura de eliberare a autorizației de funcționare ca școală de conducători auto pentru B. S.R.L., procedură prevăzută de art. 7 din Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâta Autoritatea Rutieră Română privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate pentru termenul procesului din 19.02.2022 în fața Judecătoriei Buftea.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâții Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier și Autoritatea Rutieră Română.

3.1 Autoritatea Rutieră Română a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și, după rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române — ARR raportat la faptul că instituția nu este emitenta actului administrativ a cărui anulare se solicită, prima instanță procedează la o motivare sumară, reținând ca singur argument faptul că pârâta justifică calitatea procesuală pasivă în petitul de cerere privind eliberarea autorizației de funcționare ca școală de șoferi a societății B. S.R.L., fără a avea în vedere că, raportat la dispozițiile art. 7 alin. (3) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M. T. nr. 733/2013, instituția nu are nici o atribuție privind verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii conditiilor de autorizare și nici cu privire la emiterea notei de certificare nr. x/13.02.2022 a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză.

Recurenta a susținut că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanța de fond a procedat la o motivare sumară, făcând o înșiruire de dispoziții din Ordinul MT nr. 733/2013, o analiză sumară a probatoriului administrat în cauză și dând o interpretare eronată dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M. T. nr. 733/2013. De asemenea, nu arată care sunt motivele pentru care obligă recurenta să parcurgă procedura de eliberare a autorizației de funcționare ca școală de conducători auto pentru societatea B. S.R.L., în condițiile în care, potrivit dispozițiilor anterior menționate, verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii condițiilor de autorizare se confirmă printr-o notă de certificare, întocmită de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

A susținut recurenta că instanța de fond nu motivează respingerea susținerilor referitoare la neîndeplinirea condiției imperative și cumulative prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. (b) din Norme, singura motivare fiind aceea că locația unică nu exclude existența și a altei școli de conducători auto care să funcționeze la adresa solicitată de reclamantă.

Instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. (b) din Norme referitoare la îndeplinirea condiției privind baza materială, interpretând greșit noțiunea privind deținerea exclusivă și permanentă cu locația unică (noțiune care nu este prevăzută de dispozițiile legale anterior precizate).

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) din C. proc. civ., a arătat recurenta că în mod nefondat prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Un prim aspect constă în faptul că în mod eronat instanța de fond a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române — ARR raportat la faptul că instituția nu este emitenta actului administrativ a cărui anulare se solicită. Recurenta nu are nici o atribuție cu privire la emiterea notei de certificare nr. x/13.02.2022, unica autoritate ce are competențe cu privire la verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii condițiilor de autorizare fiind ISCTR.

Emiterea autorizației de școală de conducători auto constituie atât o decizie independentă de constatările realizate în cadrul Notei emise de I.S.C.T.R., cât și un act administrativ, recurenta nefiind emitenta actului administrativ a cărui anulare se solicită de către reclamantă.

Altă critică a recurentei constă în faptul că, în mod eronat, instanța de fond a respins exceptia inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 193 alin. (1) din C. proc. civ.

În mod nefondat prima instanță a reținut că adresa transmisă de reclamantă prin email la data de 13.09.2022, înregistrată la Autoritatea Rutieră Română cu nr. 27602/14.09.2022, (ulterior învestirii instanței de judecată), face dovada contrară, susținere ce are în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și de cele ale art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., cel care se consideră vătămat în dreptul său are obligația ca, înainte de a ataca acel act în justiție, pentru realizarea dreptului său să formuleze plângere prealabilă.

Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 05.05.2022 sub nr. x/2022, iar adresa apreciată de prima instanță ca făcând dovada parcurgerii procedurii plângerii prealabile a fost transmisă prin email în data de 13.09.2022, a apreciat recurenta că în mod nefondat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității.

Totodată, a susținut recurenta că în mod eronat instanța de fond a reținut că reclamanta face dovada îndeplinirii condiției privind baza materială prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. (b) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M.T. nr. 733/2013, întrucât, din Nota de certificare nr. x/13.04.2022 emisă de ISCTR rezultă fără echivoc faptul că, urmare verificării efectuată de ISCTR, la adresa specificată si solicitată deținută pentru desfășurarea activității, mai există și funcționează școala de conducători auto C..

În mod greșit prima instanță a apreciat că "locația unică" nu exclude existența și a unei alte școli, în condițiile în care dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. (b) din Anexa 1 la Norme prevăd în mod clar și explicit că, pentru a fi îndeplinită condiția cu privire la baza materială, școala trebuie să dețină în folosință exclusivă și permanentă spații adecvate procesului de învățământ cu contract de comodat atunci când este deținut de asociatul unic.

Folosința exclusivă și permanentă nu poate fi interpretată în sensul celor reținute în mod eronat de instanța de fond, respectiv faptul că locația unică nu exclude existența și a altei școli de conducători auto care să funcționeze la adresa solicitată.

În condițiile în care la adresa specificată și solicitată pentru desfășurarea activității (imobilul situat în oraș Chitila, șos. x, jud. Ilfov) de către societatea B. S.R.L., mai există și funcționează școala de conducători auto C., nu se poate reține că reclamanta îndeplinește cerința privind baza materială prevăzută la art. 5 alin. (3) lit. (b) din Norme, pentru simplul fapt că, potrivit contractului de comodat nr. x/24.03.2022, numitul A. dă cu titlu de împrumut cu folosință gratuită, exclusivă și permanentă între orele 07:00 — 12.00 în fiecare zi, societății B. S.R.L., așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, întrucât folosința nu este nici exclusivă și nici permanentă.

A mai arătat recurenta că simpla anulare a Notei de certificare nr. x/13.04.2022 emise de ISCTR nu conduce în mod direct la obținerea autorizației pentru funcționarea școlii de conducători auto, ci raportat la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 5 din Normele metodologice, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea recurentei să parcurgă procedura de eliberare a autorizației de funcționare ca școală de conducători auto pentru societatea B. S.R.L., reținând în mod eronat că reclamanta îndeplinește cerința imperativă și cumulativă prevăzută de dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. (b), privind baza materială.

3.2 Recurentul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și respingerea cererii.

În motivare, recurentul a arătat că sentința instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

A susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că recurentul adaugă condiții suplimentare care nu sunt stabilite în textul legal, întrucât acesta s-a raportat strict la condițiile impuse prin normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto stabilite prin ordinul nr. 733/2013.

Din dispozițiile art. 5 lit. b) rezultă că una dintre condițiile de autorizare a școlilor de conducători auto și a instructorilor auto este aceea de a deține în folosință exclusivă și permanentă spațiul adecvat procesului de învățământ.

În mod corect echipa de certificare a reținut faptul că nu sunt îndeplinite condițiile necesare eliberării autorizației/continuării activității de școală de conducători auto deoarece la adresa specificată și solicitată deținută pentru desfășurarea activității mai există și funcționează o altă școală de conducători auto, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de normale de aplicare stabilite prin Ordinul nr. 733/2013, respectiv de a deține în folosință exclusivă și permanentă spațiul pentru desfășurarea activității specifice școlilor de conducători auto.

Intimata Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare față de recursul declarat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, arătând că susținerile recurentului sunt corecte și justificate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurenta Autoritatea Rutieră Română este nefondat.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a procedat la analiza cauzei, indicând aspectele de fapt și temeiurile de drept pe baza cărora și-a format opinia juridică.

Hotărârea prin care instanța a soluționat cauza în fond răspunde argumentelor decisive care conduc la o soluție în acord cu considerentele, astfel încât să rezulte construcția logico-juridică care a stat la baza formării convingerii instanței, în ceea ce privește soluționarea excepțiilor și fondului cauzei. Sentința civilă recurată pronunțată de instanța de fond în prezentul dosar nu a fost dată cu nesocotirea obligației legale a judecătorului de a proceda la motivarea hotărârii, dispozitivul hotărârii fiind concluzia logică a considerentelor avute în vedere de instanța de judecată.

Lecturând hotărârea recurată, Înalta Curte constată expunerea raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată; în plus, din considerentele dezvoltate de judecătorul fondului nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare nu este incident.

Pe cale de consecință, pretinsa deficiență în motivare imputată de partea recurentă sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată, instanța de fond arătând de ce a respins excepțiile invocate și a admis în parte acțiunea.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de ambele recurente este nefondat.

În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române, instanța de control judiciar reține că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit ordinului nr. 733/2013 din 25 aprilie 2013: "art. 5 alin. 1 Autorizarea școlilor de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4, lit. a) se face de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., pentru cel puțin una din categoriile AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tv sau Tb, numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții referitoare la:

a) onorabilitate;

b) bază materială;

c) competență profesională."

Potrivit art. 7 alin. (3): "(3) În termen de 10 zile de la data primirii dosarului, Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. analizează documentele depuse, urmând ca, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de autorizare, verificarea la sediul/punctul de lucru a îndeplinirii condițiilor de autorizare să fie confirmată printr-o notă de certificare, întocmită de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în termen de 15 zile de la data solicitării verificării de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R."

Având în vedere dispozițiile legale redate anterior, Înalta Curte constată că actul final de autorizare îi aparține Autorității Rutiere Române.

Prin urmare, implicarea sa în procedură este suficientă pentru a justifica, din perspectiva legii contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă în cadrul litigiului de față.

În ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și cele ale art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea criticilor formulate, întrucât, astfel cum a reținut și instanța de fond, prin adresa emisă de Autoritatea Rutieră Română sub nr. x/20.09.2022 se arată că, în ceea ce privește solicitarea de eliberare a autorizației de funcționare ca școală de conducători auto pentru B. S.R.L., urmează a se pronunța instanța de judecată învestită cu cererea de chemare in judecată.

Or, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004: "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."

Totodată, instanța de control judiciar împărtășește argumentul instanței de fond în sensul că o astfel de limitare ce ar rezulta din declararea ca inadmisibilă a acțiunii nu este compatibilă nici cu exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește fondul litigiului, ambele recurente au arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că reclamanta face dovada îndeplinirii condiției privind baza materială prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. (b) din Anexa 1 la Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto aprobate prin Ordinul M.T. nr. 733/2013, întrucât din Nota de certificare nr. x/13.04.2022 emisă de ISCTR rezultă fără echivoc faptul că, urmare verificării efectuată de ISCTR, la adresa specificată și solicitată deținută pentru desfășurarea activității, mai există și funcționează școala de conducători auto C..

Înalta Curte reține că ordinul nr. 733/2013 din 25 aprilie 2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto prevede în Capitolul II: Condiții de autorizare a școlilor de conducători auto și a instructorilor auto

ART. 5 (1) Autorizarea școlilor de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4, lit. a) se face de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., pentru cel puțin una din categoriile AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tv sau Tb, numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții referitoare la:

(...) b) bază materială; (...)

(3) Se consideră îndeplinită condiția prevăzută la alin. (1) lit. b), dacă solicitantul face dovada că:

b) deține în folosință exclusivă și permanentă, în proprietate, cu contract de închiriere sau cu contract de comodat atunci când este deținut de asociatul unic sau unul dintre asociații școlii de conducători auto, spații adecvate procesului de învățământ care îndeplinesc condițiile minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Norme, folosite numai în scop didactic și care nu au avut prin construcție destinație inițială de locuință, situate în blocuri cu mai multe etaje. Școlile de conducători auto autorizate pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1, D1E, Tr, Tv, Tb trebuie să dețină și spațiu necesar garării vehiculelor aferente acestor categorii de pregătire.

Școala funcționează numai în locație unică care cuprinde sală/săli de pregătire teoretică, spațiu pentru activitatea de secretariat și arhivă, grup sanitar și suplimentar o sală pentru desfășurarea cursurilor de cunoaștere a automobilului pentru școala de conducători auto care solicită autorizarea pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1, D1E, și Tr.

Totodată, potrivit art. 6 alin. (3) din același ordin: "Se consideră îndeplinită condiția prevăzută la alin. (1) lit. b), dacă solicitantul face dovada că: b) deține în proprietate, cu contract de închiriere sau cu contract de comodat, spații adecvate procesului de învățământ care îndeplinesc condițiile minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Norme, folosite numai în scop didactic și care nu au avut prin construcție destinație inițială de locuință, situate în blocuri cu mai multe etaje.

Școlile de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4, lit. b) funcționează numai într-o locație unică care cuprinde spațiu pentru activitatea de secretariat și arhivă, grup sanitar și poate cuprinde și sală de legislație rutieră; sala de legislație rutieră trebuie să asigure un spațiu minim necesar pentru 8 cursanți care efectuează pregătirea în același timp și poate fi folosită la pregătirea teoretică de cel mult 4 școli de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4 lit. b) la prezentele Norme;"

Recurenții au susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că "locația unică" nu exclude existența și a unei alte școli, în condițiile în care dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. (b) din Anexa 1 la Norme prevăd în mod clar și explicit că, pentru a fi îndeplinită condiția cu privire la baza materială, școala trebuie să dețină în folosință exclusivă și permanentă spații adecvate procesului de învățământ cu contract de comodat atunci când este deținut de asociatul unic.

Au mai arătat că folosința exclusivă și permanentă nu poate fi interpretată în sensul celor reținute în mod eronat de instanța de fond, respectiv faptul că locația unică nu exclude existența și a altei școli de conducători auto care să funcționeze la adresa solicitată.

Contrar susținerilor recurenților, instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat și a aplicat în mod corect cadrul normativ incident în speță raportat la situația de fapt stabilită, reținând că este îndeplinită condiția referitoare la "bază materială" prevăzută la art. 5 lit. b).

Astfel, din înscrisurile dosarului a rezultat că, potrivit notei de certificare nr. înregistrare 25147/B/13.04.2022 (nr. înregistrare SCA: 13.04.2022) emisă de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- I.S.C.T.R. școala B. S.R.L. îndeplinește toate cerințele redate de textele de lege, aspect necontestat de recurentele-pârâte, însă, la adresa specificată și solicitată deținută pentru desfășurarea activității, mai există și funcționează școala de conducători auto C..

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că "locația unică" nu înseamnă "unică școală de conducători auto", dispozițiile legale redate anterior neconducând la această concluzie.

Din interpretarea legii, rezultă că "locație unică" nu exclude existența și a altei școli de conducători auto care să funcționeze la adresa solicitată, deținută pentru desfășurarea activității potrivit contractului de comodat nr. x/24.03.2022 pentru folosința gratuită, exclusivă și permanentă între orele 07:00 – 12.00 în fiecare zi a S.C. B. S.R.L..

Astfel, criticile recurentelor sunt nefondate sub acest aspect, întrucât interpretarea acestora adaugă la lege, stabilind condiții suplimentare care nu se regăsesc în textele redate anterior.

Prin urmare, instanța de control judiciar concluzionează că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, aceasta fiind motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege și pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de pârâții Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier și Autoritatea Rutieră Română, ambele împotriva sentinței nr. 838 din 17 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâții Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier și Autoritatea Rutieră Română, ambele împotriva sentinței nr. 838 din 17 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.