ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4888/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 12.08.2021 sub număr unic de dosar x/2021, petentul A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE-Biroul De Politie Autostrada A3, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/21.07.2021, apreciind că est e nelegal.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Intimata, legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea în soluționarea prezentei plângeri contraventionale.

La termenul din data de 03.02.2022, instanța, a pus in discuție excepția necompetenței teritoriale astfel cum a fost invocată prin intâmpinare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Judecătoriei Buftea, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 1051/03.02.2022 pronunțată în dosar nr. x/2021, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată în întâmpinare de pârât și, în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională de petentul A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE-Biroul De Politie Autostrada A3, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Buftea, secția civilă a reținut, în esență că, potrivit cererii de chemare în judecată din 12.08.2021 formulată de petentul A., precum și procesului-verbal de constatare și sancționare defăimat, aflate la dosar, constată că așa-zisa fapta contravențională săvârșită de către petent a fost reținută de către organele de poliție rutieră pe A3, în dreptul km 41 pe sensul de mers spre Ploiești, în circumscripția Judecătoriei Ploiești.

Având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, față de locul constatării așa-zisei contravenții, Judecătoria Buftea a constatat că instanța competentă să soluționeze prezenta acțiune este Judecătoria Ploiești, motiv pentru care a admis excepția de necompetență teritorială, cu consecința declinării competenței soluționării prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 07.04.2022 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub același număr.

Hotărârea Judecătoriei Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 3561 pronunțată la data de la 10.05.2022 Judecătoria Ploiești a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a reținut, în esență că judecătorul este obligat, ex officio, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece cauza și numai normele de competență teritorială de ordine publică pot face obiectul acestei verificări, întrucât cele de ordine privată pot fi invocate doar de către pârât, conform legii procesuale civile.

În cauză, instanța constată că, potrivit rezoluției de fixare a primului termen de judecată, primul termen de judecată s-a stabilit pentru data de 16.12.2021, termen la care părțile au fost legal citate, potrivit actelor existente la dosar și propriilor constatări ale Judecătoriei Buftea, fiind marcată, astfel, limita maximă temporală privind invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică, precum și momentul la care judecătorul trebuia să procedeze la verificarea competenței.

Cu toate acestea, instanța a dispus amânarea judecății în vederea comunicării întâmpinării depusă la dosarul cauzei, fără a proceda la verificarea competenței teritoriale la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și fără a pune în discuție necompetența instanței, instanța procedând la verificarea propriei competențe la cel de-al doilea termen de judecată, din data de 03.02.2022, în afara cadrului legal antemenționat, motiv pentru care a apreciat că, în cauză, competența teritorială a rămas câștigată în favoarea primei instanțe sesizate, respectiv Judecătoriei Buftea.

Față de aceste considerente, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR-BIROUL POLIȚIE AUTOSTRADA A3, în favoarea Judecătoriei Buftea, jud. Ilfov.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 13.08.2021 sub nr. x/2021, petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - Biroul Poliției Autostrada A3 a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x din data de 21.07.2021.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva momentului la care necompetența teritorială a fost invocată de către Judecătoria Buftea, secția Civilă.

În speță, conflictul privește competența teritorială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Efectul acestor dispoziții constă în faptul că excepția necompetenței, în acest caz teritorială, nu mai poate fi invocată după momentul primului termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

În speță, se constată că, deși excepția a fost invocată în fața primei instanțe, nu s-a respectat momentul până la care aceasta putea fi valabil invocată.

Verificând conținutul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Buftea, Înalta Curte, în regulator de competență, constată că primul termen de judecată în fața Judecătoriei Buftea, secția civilă a fost cel din data de 18 decembrie 2021, dată la care, părțile fiind legal citate, instanța de judecată trebuia să-și verifice competența, inclusiv prin punerea în discuție a excepției necompetenței teritoriale, invocate anterior de pârât, în cadrul întâmpinării, în condițiile în care respectiva întâmpinare, depusă la data de 12.10.2021, fusese comunicată reclamantului încă din data de 18.11.2021, conform Dovezii de înmânare atașată la dosar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut Judecătoria Ploiești că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată abia la cel de-al doilea termen de judecată, cu încălcarea termenului imperativ stabilit de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care competența teritorială a rămas câștigată în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă, ca primă instanță sesizată, neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în termenul imperativ prevăzut de lege având ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Este de reținut și că prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că: "necompetența materială procesuală poate fi invocată de părți ori de judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea. Dacă prima instanță invocă excepția necompetenței materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, motivând că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material. În ipoteza în care lipsește această încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, al cărei caracter este obligatoriu, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat".

Cum acest raționament se menține și în cazul necompetenței teritoriale absolute exclusive, depășirea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și art. 132 din C. proc. civ., Judecătoria Buftea, secția Civilă a rămas competentă să soluționeze cauza dedusă judecății, după ce instanța a trecut de momentul primului termen de judecată la care se putea invoca excepția necompetenței teritoriale.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul IGPR-Biroul Poliție Autostrada A3, în favoarea Judecătoriei Buftea, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul IGPR-Biroul Poliție Autostrada A3 în favoarea Judecătoriei Buftea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.