ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2388/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27 februarie 2023, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a solicitat anularea încheierii de respingere nr. x/SPIIF, emisă la data de 17.02.2023 și comunicată la data de 20.02.2023, precum și admiterea cererilor formulate în vederea emiterii avizelor de muncă.

1.2. Prin cererea completatoare și precizatoare depusă la data de 25 aprilie 2023, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Serviciului pentru Imigrări Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 1450 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins acțiunea introdusă de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; (ii) a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Serviciul pentru Imigrări Ilfov; (iii) a anulat adresa nr. x/SpIIF/17.02.2023 emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov; (iv) a obligat pârâtul să reanalizeze cererile de emitere a avizelor de muncă, formulate de reclamantă; (v) a respins ca prematură cererea de obligare a pârâtului la emiterea avizelor de muncă.

Împotriva sentinței civile nr. 1450 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, pârâtul susține că societatea reclamantă nu desfășoară o activitatea reală pe teritoriul României, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014. În aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) din același act normativ, o echipă de control s-a deplasat la sediul social al reclamantei, respectiv la adresa din București, unde s-a constatat că funcționează o altă societate comercială, al cărei reprezentant a declarat că nu are cunoștință de existența unei alte societăți care să figureze la adresa respectivă.

În opinia recurentului-pârât, în mod greșit instanța de fond a reținut că aceste verificări nu sunt suficiente pentru a concluziona că reclamanta nu desfășoară activitate economică și că verificările din teren trebuiau realizate și la punctul de lucru situat în București. În realitate, aceste verificări la punctul de lucru au fost efectuate la datele de 01.09.2022 și 08.12.2022, la această din urmă dată fiind încheiat procesul-verbal nr. x, din care rezultă că societatea nu a putut fi identificată la locația respectivă. Societatea reclamantă a fost și sancționată contravențional, la data de 14.12.2022, conform art. 35 lit. c) din O.G. nr. 25/2014.

Față de aceste aspecte, consideră recurentul-pârât că s-a demonstrat fără echivoc că intimata-reclamantă nu desfășoară activitate reală pe teritoriul României, măsura de respingere a cererilor de emitere a avizului de muncă pentru lucrător permanent nr. x/12.01.2023, nr. x/12.01.2023, nr. x/17.01.2023, nr. x/19.01.2023 și nr. x/17.01.2023 fiind legală și temeinică.

Astfel, măsura dispusă respectă exigențele normative, actul administrativ este legal motivat, fiind indicate atât temeiurile de drept, cât și constatările reținute ca urmare a verificărilor efectuate pe parcursul soluționării cererilor.

Intimata-pârâtă Direcția pentru Imigrări a Municipiului București din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a depus întâmpinare, prin care a reiterat argumentul lipsei calității sale procesuale pasive.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat anularea adresei nr. x/SpIIF/17.02.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov, prin care au fost respinse cererile reclamantei de obținere a avizelor de angajare în muncă, înregistrate sub nr. x/12.01.2023, nr. x/12.01.2023, nr. x/17.01.2023, nr. x/19.01.2023 și nr. x/17.01.2023. În motivarea acestui refuz, autoritatea publică emitentă a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, solicitanta nefăcând dovada desfășurării pe teritoriul României a activităților compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului.

Înalta Curte reține că, în dosarul instanței de fond, a fost depus și referatul cu propunere de refuz a avizelor de angajare pentru lucrători permanenți din 17.02.2023, din care rezultă că, la sediul social al societății reclamante din București, str. x, s-a deplasat o echipă operativă și a constatat că la adresa respectivă funcționează o altă societate comercială, al căreia reprezentant nu a putut oferi detalii despre societatea A. S.R.L.

Soluționând acțiunea cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut că refuzul de eliberare a avizelor de angajare este nelegal, întrucât pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov nu a efectuat verificări și la punctul de lucru al societății situat în București, str. x, corp C1, care figurează înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, iar din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă a rezultat că aceasta desfășura efectiv activitatea economică pentru care dorea să angajeze lucrători.

În recurs, pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov a contestat concluzia instanței de fond, formulând, în esență, un singur contraargument și anume acela că a efectuat verificări în teren, în două rânduri, și la punctul de lucru al societății și chiar a dispus sancționarea contravențională a societății reclamante, întrucât aceasta nu desfășura activitate la locația verificată.

În primul rând, Înalta Curte constată că, deși a făcut referire la desfășurarea unor controale în teren la datele de 01.09.2022 și 08.12.2022, recurentul-pârât Serviciul pentru Imigrări Ilfov nu a depus la dosar, în fond sau recurs, niciun înscris care să ateste realizarea acestor controale și rezultatele constatărilor echipelor operative. De asemenea, nu a depus la dosar nici procesul-verbal de sancționare contravențională a reclamantei, emis în condițiile art. 35 lit. c) din O.G. nr. 25/2014. În consecință, în lipsa oricărui suport probator, instanța de recurs nu poate confirma/valida susținerile recurentului-pârât, care conturează o situație de fapt diferită de cea care a fost stabilită de prima instanță în urma probei cu înscrisurile administrate în cauză.

În al doilea rând, chiar acceptând realitatea desfășurării acestor controale la punctul de lucru al societății situat în București, str. x, corp C1, Înalta Curte constată că datele verificărilor pretins efectuate de recurentul-pârât, anume 01.09.2022 și 08.12.2022, sunt anterioare depunerii de către intimata-reclamantă a cererilor de eliberare a avizelor de angajare, respectiv 12.01.2023, 17.01.2023 și 19.01.2023. Prin urmare, rezultatele verificărilor organului de control sunt străine de procedura administrativă declanșată de intimata-reclamantă prin depunerea cererilor nr. x/12.01.2023, nr. x/12.01.2023, nr. x/17.01.2023, nr. x/19.01.2023 și nr. x/17.01.2023, astfel că au constatat o pretinsă situație de fapt aferentă unei perioade anterioare înregistrării cererilor enumerate mai sus.

Această împrejurare este confirmată și de conținutul referatului cu propunere de refuz de emitere a avizelor de angajare, care a stat la baza adresei contestate, în cuprinsul căruia nu există nicio referire la existența altor controale în teren decât cel de la sediul societății. Totodată, se impune o observație și cu privire la acest control, anume aceea că, potrivit mențiunilor referatului și procesului-verbal încheiat cu această ocazie, controlul la sediul societății a avut loc la data de 01.09.2022, așadar tot anterior formulării de către reclamantă a cererilor ce fac obiectul pricinii de față.

În acest context, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că recurentul-pârât nu a efectuat toate verificările necesare impuse de lege, pentru a stabili în mod indubitabil că societatea reclamantă nu desfășoară activitate pe teritoriul României, atât timp cât, din documentele anexate cererilor de aviz, respectiv din extrasul eliberat de Oficiul Registrului Comerțului, rezultă că societatea nu desfășoară activitate la sediul social, dar deține un punct de lucru pentru care a solicitat autorizarea activităților prevăzute de cod CAEN 4669 - Comerț cu ridicata a altor mașini și echipamente, cod CAEN 2899 - Fabricarea altor mașini și utilaje specifice n.c.a și cod CAEN 2893 - Fabricarea utilajelor pentru prelucrarea produselor alimentare, băuturilor și tutun, coduri cărora li se subsumează activitatea economică a societății, respectiv aceea de fabricare de afumătoare electrice (căsuțe din lemn) pentru afumarea cărnii. Aceste mențiuni sunt confirmate și de înscrisurile depuse de reclamantă în probațiune în fața instanței de fond (contractul de închiriere a punctului de lucru nr. 3/18.04.2022, dovezi de a plată a chiriei și a garanției, facturi de achiziție de materiale și unelte, facturi de vânzare a produselor realizate), din a căror analiză a rezultat că intimata-reclamantă desfășoară activitatea economică de producție de căsuțe pentru afumarea cărnii la punctul de lucru din București, str. x, corp C1.

Pe cale de consecință, câtă vreme recurentul-pârât nu a verificat corespunzător situația de fapt a desfășurării activității economice de către societatea intimată – reclamantă în perioada relevantă și nici nu a demonstrat că a solicitat (și nu i-au fost puse la dispoziție) lămuriri sau completări ale documentației administrative în raport de condiția legală prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte constată că prima instanță a conchis în mod corect asupra nelegalității refuzului de eliberare a avizelor de angajare și a anulat adresa nr. x/SpIIF/17.02.2023, cu consecința obligării pârâtului la reluarea procedurii administrative și reanalizarea cererilor reclamantei.

Întrucât recurentul-pârât nu a formulat critici de nelegalitate apte să conducă la reformarea sentinței atacate, nefiind incident cazul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1450 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.