ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2352/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 06.06.2022 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Scafandrilor din România, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale a solicitat: anularea art. 1, art. 2 și art. 3 lit. e) din H.G. nr. 350/1993 privind pregătirea, antrenarea, perfecționarea pregătirii si brevetarea scafandrilor; anularea art. 2, 5, 6, 66, 67 alin. (7), (77), (83), (43)1, 432, 487-508 și 514 din cuprinsul Metodologiei din 2021 aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M63/2021, cheltuieli de judecată pe cale separată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 882 din 23 mai 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei plângerii prealabile, ca neîntemeiate. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Scafandrilor din România în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale. A anulat în parte art. 1 și 2 din H.G. nr. 350/1993 și anume: din cuprinsul art. 1 sintagma "și pentru alte nevoi" și din cuprinsul art. 2 sintagma "și ca organ unic". A anulat art. 83, art. 431, alin. (1) și (2) ale art. 432, din Metodologia privind reglementarea activităților de scufundare în România aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M63/2021. A respins în rest acțiunea, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 882 din 23 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale. Ministerul Apărării Naționale a formualt recurs și împotriva încheierii din 31.01.2023 prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Scafandrilor din România. Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale în susținerea cererii de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în principal a încheierii recurate și în rejudecare să se admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar în subsidiar daca se va respinge acest recurs să se caseze în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În susținerea acestui motiv de casare a invocat următoarele critici: Instanta de fond a a analizat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului deoarece acesta acționează în nume propriu în cauză, astfel că în cauză nu este întrunită ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impunea admiterea excepției. În ceea ce privește sentința civilă nr. 882 din 23.05.2023, recuentul apreciază că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind încălcate dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 346/2006). Astfel, în cauză s-au aplicat greșit normele de drept material, instanța reținând, în mod eronat, în considerentele hotărârii recurate, că H.G. nr. 350/1993, deși trebuia să reglementeze particularități ale activităților scafandrilor în România, încă din primul articol, a primit conotații militare, de apărare a țării, în art. 2, specificând clar că Centrul de scafandri funcționează ca unitate militară. Această reținere nu a avut în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, "Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este autoritate națională în domeniul pregătirii, brevetării și perfecționării pregătirii scafandrilor, precum și în domeniul autorizării și inspectării activităților subacvatice ". Conform prevederilor acestui articol, nu se impunea anularea sintagmei "și pentru alte nevoi", întrucât art. 1 din H.G. nr. 350/1993, "activitatea de pregătire, antrenare, perfecționare a pregătirii și de brevetare a scafandrilor" nu excede prevederilor din actul normativ superior. Contrar considerentelor hotărârii recurate, prin dispozițiile cuprinse în Legea nr. 346/2006 nu s-a statuat că activitatea pentru care Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este autoritate națională, se rezumă strict la cea din domeniul militar. Mai mult, activitatea Centrului de Scafandri, înființat la data de 1 octombrie 1976, a fost reglementată în prin Decretul nr. 240 din 27 iulie 1977, al Consiliului de Stat, care prevedea că: "Ministerul Apărării Naționale asigură, prin Centrul de Scafandri pregătirea, antrenarea și perfecționarea scafandrilor, inclusiv de mare adâncime, pentru economia națională și pentru apărare". în baza acestui act normativ, Centrul de Scafandri a devenit autoritatea națională în domeniu. Reținând că H.G. nr. 350/1993 și Metodologia încalcă drepturile și libertăților fundamentale ale reclamantului (prin raportare la membrii de sindicat), cum este dreptul la muncă, instanța a încălcat normele de drept material, ignorând că, în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, Metodologia a fost emisă în temeiul și executarea Legii nr. 346/2006 iar H.G. nr. 350/1993, chiar dacă a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 346/2006, respectă cadrul legal impus de aceasta. În temeiul H.G. nr. 350/1993, au fost elaborate Normele privind pregătirea, organizarea și protecția muncii în activitatea de scufundare (NPPOPMAS), aprobate prin Ordinul comun al ministerului muncii și protecției sociale nr. M 363/1995 și al ministrului apărării naționale nr. M 29/1995 (denumite în continuare NPPOPMAS). Acest ordin, a fost abrogat în data de 1 aprilie 2021, prin Ordinul nr. 168/M.9/2021 privind abrogarea Ordinului ministrului de stat, ministrul muncii și protecției sociale și al ministrului apărării naționale nr. 363/M29/1995 pentru aprobarea Normelor privind pregătirea, organizarea și protecția muncii în activitatea de scufundare și avea aplicabilitate pe întreg teritoriul României, atât pentru activitățile de scufundare, cât și pentru lucrările efectuate în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice (art. 1). Contrar celor reținute de prima instanță, faptul că activitatea de scufundare nu se poate rezuma strict la domeniul de apărare a țării, respectiv la cea din domeniul militar, cu referire la sintagmele: "și pentru alte nevoi", respectiv "și ca organ unic", este contrazis de prevederile art. 3 din NPPOPMAS. Potrivit art. 3 din NPPOPMAS "Normele privind pregătirea, organizarea și protecția muncii în activitatea de scufundare sunt obligatorii pentru toate activitățile cu acest profil și se difuzează celor interesați prin organele de protecție a muncii ale Ministerului Apărării Naționale." În acest context legislativ, existența unui ordin comun al ministrului apărării naționale și al ministrului muncii demonstrează, fără echivoc, că activitatea pentru care Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este autoritate națională, nu se rezumă strict la cea din domeniul militar. A mai susținut în critica sentinței că prima instanță a dispus și anularea art. 431 și ort. 432 alin. (1) și (2) din Metodologie, deoarece, soluția este pronunțată în contradicție cu dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, potrivit cărora: "Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este autoritate națională în domeniul (...) autorizării și inspectării activităților subacvatice ". Recurentul-pârât Guvernul României în susținerea cererii de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în acest sens prezentând următoarele argumente: În mod nelegal instanța de fond a reținut că H.G. nr. 350/1993 și Metodologia nu sunt corelate cu dispozițiile art. 17 și 18 din Legea 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 200/2004). Precizarea potrivit căreia sunt încălcate prevederile Legii nr. 21/1996, art. 8 alin. (1) lit. a) și b), iar prevederile Legii nr. 346/2006 nu justifică limitarea, respectiv monopolizarea tuturor activităților din domeniul scafandreriei prin hotărârea Guvernului contestată, este apreciat de către instanța de fond într-un mod eronat, întrucât H.G. nr. 350/1993 nu excedează prevederilor din actul normativ superior ("autoritate națională în domeniul pregătirii, brevetării și perfecționării pregătirii scafandrilor, precum și în domeniul autorizării și inspectării activităților subacvatice"), așa cum am menționat mai sus, sintagmele "pentru alte nevoi", respectiv "ca organ unic" neîncălcând dispozițiile legale. Soluția Curții de Apel București de a anula în parte art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 350/1993 și anume sintagma "și pentru alte nevoi" din cuprinsul art. 1, respectiv sintagma "și ca organ unic" din cuprinsul art. 2, încalcă normele de drept material, ignorând prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, care nu se referă doar la scafandrii militari/activitățile desfășurate de scafandri subscrise apărării naționale, astfel cum eronat apreciază instanța. Nu pot fi ignorate prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006, care nu restrâng competențele Ministerului Apărării Naționale, prin structurile desemnate, la domeniul militar/al apărării naționale. Așadar, H.G. nr. 350/1993 a fost emisă în executarea Legii nr. 41/1990 (în prezent Legea nr. 346/2006), neputând fi vorba despre restricționarea, limitarea excesivă și militarizarea unei profesii. Or, reținerea primei instanțe, potrivit căreia "H.G. nr. 350/1993 este anterioară Legii nr. 346/2006" nu justifică ignorarea prevederilor acestei legi organice. În mod nelegal, instanța de fond a anulat dispozițiile art. 83 din Metodologie, pentru considerentul că este restrictivă condiția impusă tuturor scafandrilor de a efectua vizita medicală în vederea reconfirmării aptitudinii medicale doar la Centrul de Medicină Navală.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare la cererea ce recurs declarată de Guvernul Romaiei prin care a solicitat admiterea acestui recurs. Intimatul-reclamant Sindicatul Scafandrilor din România a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâți prin care a solicitat respingerea acestora ca fiind nefondate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 05.10.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs Analizând încheierea recurată de către recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale din perspectiva normelor de drept material aplicabile și a interpretării oferite prin Decizia nr. 8 din 2 martie 2020 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) și s) și art. 8 alin. (1^1) și (1^2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pronunțată de Înalta Curte – Completul pentru soluționarea recrusului în interesul legii, instanța apreciază că acesta este nefondat și urmează a-l respinge având în vedere următoarele considerente: Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale, a apreciat că în speță se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale active având în vedere că Legea nr. 554/2004 stabilește în mod concret care sunt persoanele juridice ce pot introduce acțiuni în instanță în vederea anulării unor acte administrative, în vederea protejării unui interes public, astfel că, intimatul-reclamant nu justifica calitatea procesuală activă în cauză, iar instanța de fond ar fi apreciat greșit asupra acestei excepții. Înalta Curte, în acord cu opinia instanței de fond apreciază că față de posibilitatea introducerii unor acțiuni în contencios administrativ din partea unei autorități ce are calitatea unui organism social interesat, cum este și cazul intimatului Sindicatul Scafandrilor din România, acesta deține calitate procesuală activă în cauză, în acest sent existând la nivel jurisprudențial o practică vastă. Cu privire la interpetarea art. 8 alin. (1^1) și (1^2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 8 din 2 martie 2020 unde a fost analizată și chestiunea privitoare la dreptul de a formula o acțiune în contencios administrativ din partea unui organism social interesat, cu scopul de a proteja un interes public privat. În considerentele decizie nr. 8 din 2 martie 2020 s-a reținut că în situația acțiunii promovate în contencios administrativ de către organismele sociale interesate, în definiția legală dată acestora prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere reglementarea unui contencios subiectiv, în care invocarea interesului legitim public este subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă însă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele organismului social - asociație, potrivit statutului acestuia. Verificarea existenței acestei legături urmează să se facă de instanțe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecății, nefiind suficientă menționarea în statut a activității de "apărare a interesului public", ca scop principal al respectivului organism social interesat. În speță, Înalta Curte în acord cu opinia instanței de fond apreciază că însăși statutul Sindicatului Scafandrilor din România stabiliește că acest organism apără interesele acestei categorii profesionale și promovează drepturile sale. Față de obiectul principal de activitate al acestui Sindicat și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată care privește anularea unor prevederi normative care afectează drepturile scafandrilor civili, soluția prin care instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca fiind nefondată este o soluție temeinică și legală, considerente pentru care recursul declarat împotriva încheierii din 31.01.2023 urmează a fi respins ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, precum și de apărările formulate în cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursurile deduse judecății formulate împotriva sentinței civile nr. 882 din 23 mai 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În ceea ce privește situația care a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține în mod sumar că intimatul-reclamant Sindicatul Scafandrilor din România a solicitat: anularea art. 1, art. 2 și art. 3 lit. e) din H.G. nr. 350/1993 privind pregătirea, antrenarea, perfecționarea pregătirii si brevetarea scafandrilor; anularea art. 2, 5, 6, 66, 67 alin. (7), (77), (83), (43)1, 432, 487-508 și 514 din cuprinsul Metodologiei din 2021 aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M63/2021 în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale apreciind că aceste norme instituie o condiție restrictivă impusă tuturor scafandrilor de a face examinarea medicală în vederea reconfirmării aptitudinii medicale doar la Centrul de Medicină Navală din subordinea MApN, obligație impusă de art. 83 din Metodologie. Initimatul-reclamant a susținut că sunt restrictive și disp. art. 431 care impun ca acreditarea activităților cu scafandri să fie făcută doar de către Centru de Scafandri Constanța precum și descrierea generală a activităților ce necesită acreditare fapt ce duce la concluzia că toate activitățile cu scafandri necesită acreditare din partea Centrului. Față de aceste apărări instanța de fond a apreciat că se impune admiterea cererii de chemare în judecată și a dispus anularea în parte art. 1 și 2 din H.G. nr. 350/1993 și anume: din cuprinsul art. 1 sintagma "și pentru alte nevoi" și din cuprinsul art. 2 sintagma "și ca organ unic" și a art. 83, art. 431, alin. (1) și (2) ale art. 432, din Metodologia privind reglementarea activităților de scufundare în România aprobată prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M63/2021. Înalta Curte, în dezacord cu raționamentul instanței de fond potrivit căruia textele față de care s-a dispus anularea încalcă Constituția, Legea nr. 21/19965 și Legea nr. 24/2000 atâta vreme cât nu toate activitățile de scafandri presupun un statut sau un regim militar, apreciază că prevederile contestate au un caracter legal considerente pentru care nu se impunea anularea lor. Instanța de recurs constată că potrivit art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006: "Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este autoritate națională în domeniul pregătirii, brevetării și perfecționării pregătirii scafandrilor, precum și în domeniul autorizării și inspectării activităților subacvatice ". Potrivit art. 1 din H.G. nr. 350/1993 prin sintagma "și alte nevoi" din expresia "în vederea îndeplinirii misiunilor de apărare a țării și pentru alte nevoi" confirmă că, activitatea de pregătire, antrenare, perfecționare a pregătirii și de brevetare a scafandrilor în cadrul Ministerul Apărării Naționale prin Centrul de scafandri - cu sediul în garnizoana Constanta, nu excede prevederilor din actul normativ superior. Înalta Curte apreciază că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 346/2006 nu stauează în mod imperativ că activitatea pe care o întreprinde Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, se rezumă strict la cea din domeniul militar. În ceea ce privește activitatea Centrului de Scafandri, înființat la data de 1 octombrie 1976, acesta, potrivit Decretului nr. 240 din 27 iulie 1977, al Consiliului de Stat, a stabilit că Ministerul Apărării Naționale asigură, prin Centrul de Scafandri pregătirea, antrenarea și perfecționarea scafandrilor, inclusiv de mare adâncime, pentru economia națională și pentru apărare, acest organism dobândind statutul de autoritate națională în domeniu. Înalta Curte constată că prin H.G. nr. 350/1993, au fost elaborate Normele privind pregătirea, organizarea și protecția muncii în activitatea de scufundare (NPPOPMAS), aprobate prin Ordinul comun al ministerului muncii și protecției sociale nr. M 363/1995 și al ministrului apărării naționale nr. M 29/1995 (denumite în continuare NPPOPMAS). Ordinul comun, a fost abrogat în data de 1 aprilie 2021, prin Ordinul nr. 168/M.9/2021 privind abrogarea Ordinului ministrului de stat, ministrul muncii și protecției sociale și al ministrului apărării naționale nr. 363/M29/1995 pentru aprobarea Normelor privind pregătirea, organizarea și protecția muncii în activitatea de scufundare și avea aplicabilitate pe întreg teritoriul României, atât pentru activitățile de scufundare, cât și pentru lucrările efectuate în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice (art. 1). Potrivit art. 3 din Normele privind pregătirea, organizarea și protecția muncii în activitatea de scufundare (NPPOPMAS): "Normele privind pregătirea, organizarea și protecția muncii în activitatea de scufundare sunt obligatorii pentru toate activitățile cu acest profil și se difuzează celor interesați prin organele de protecție a muncii ale Ministerului Apărării Naționale." Față de aceste prevederi, în dezacord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că activitatea de scufundare nu se poate rezuma strict la domeniul de apărare a țării, respectiv la cea din domeniul militar, sintagmele: "și pentru alte nevoi", respectiv "și ca organ unic", fiind clarificate prin art. 3 din NPPOPMAS. În același sens emiterea unui ordin comun al ministrului apărării naționale și al ministrului muncii confirmă, că activitatea pentru care Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este autoritate națională care efectuează pregătirea, brevetarea și perfecționarea pregătirii scafandrilor, precum și autorizarea și inspectarea activităților subacvatice, nu se rezumă doar la scafandrii militari ci și la scafandrii civili. În ceea ce privește critica privitoare la modul de interpretare a art. 83 din Metodologie, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a interpetat greșit că acest articol reprezintă o condiției restrictivă considerente pentru care se impune anularea sa. Înalta Curte reține că prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M78/2011 privind constituirea, organizarea și funcționarea Comisiei de expertiză medicală și psihologică și a Comisiei superioare de expertiză medicală și psihologică din cadrul Centrului de Medicină Navală, cu modificările și completările ulterioare (denumit în continuare Ordinul nr. M78/2011), la nivelul Ministerului Apărării Naționale au fost constituite comisia de expertiză medicală și comisia superioară de expertiză medicală, care se organizează și funcționează în cadrul Centrului de Medicină Navală. Potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul nr. M78/2011 modificat și completat prin Ordinul nr. M 60/2011 s-a stauat că: "în vederea efectuării expertizei medicale și psihologice a persoanelor care își desfășoară activitatea în mediul hiperbar, pe navele maritime sau fluviale și/sau în specialitatea militară infanterie marină, la nivelul Forțelor Navale din Ministerul Apărării Naționale se constituie următoarele comisii: a) Comisia de expertiză medicală și psihologică; b) Comisia superioară de expertiză medicală și psihologică ". Iar potrivit art. 3 din același act normativ, cele două Comisii elaborează "normele metodologice și baremul medical și psihologic privind expertiza medicală și psihologică a persoanelor care își desfășoară activitatea în mediul hiperbar, pe navele maritime sau fluviale și/sau în specialitatea militară infanterie marină", care se aprobă de către șeful Statului Major al Forțelor Navale, cu avizul șefului Direcției Medicale. Din prevederile enunțate mai sus, instanța apreciază că singura unitatea sanitară competentă să efectueze vizita medicală a tuturor scafandrilor profesioniști, militari și civili, care își exercită profesia pe teritoriul României este Centrul de medicină navală Constanța, întrucât, la nivelul altor instituții medicale civile, nu există un barem aprobat în vederea admiterii medicale pentru activități executate în mediul hiperbar. În ceea ce privește soluția de anularea a dispozițiilor art. 431 și art. 432 alin. (1) și (2) din Metodologie, Înalta Curte o apreciază a fi o soluție greșită în măsura în care aceste norme au fost reglementate prin Legea nr. 346/2006 în cuprinsul căreia la art. 6 alin. (1) lit. b) s-a stauat că: "Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este autoritate națională în domeniul (...) autorizării și inspectării activităților subacvatice ". Așadar, în măsura în care normele stabilite prin Metodologie, pe care instanța de fond le-a apreciat ca fiind nelegale au fost reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr. 346/2006 și ulterior au fost clarificate prin ordinul ministrului de resort, instanța de recurs apreciază că aceste norme nu au un caracter anticoncurențial și nelegal. În concluzie, față de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că sentința recurată este nelegală, fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs fiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 882 din 23 mai 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,