ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2023

Ședința publică din data de 4 iulie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 august 2022, pe rolul Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, a solicitat:

(i) în principal, constatarea inexistenței art. I pct. 2 [art. 12(l)] din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. MS 65 din 25.03.2021 pentru modificarea și completarea Instrucțiunilor privind aplicarea unitară a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.S. 42/2011, motivat de lipsa publicării acestui act normativ în Monitorul Oficial al României și, pe cale de consecință, a inopozabilității acestuia;

(ii) în subsidiar, în ipoteza respingerii capătului principal de cerere, constatarea nulității absolute a art. I pct. 2 [art. 12 alin. 1] din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.S. 65 din 25.032021 pentru modificarea și completarea Instrucțiunilor privind aplicarea unitară a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. MS 42/2011, cu consecința lipsirii de efecte juridice a actului atacat, acesta fiind în contradicție cu prevederile art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, care este o lege organică.

Prin sentința civilă nr. 21 din 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantului, a anulat art. I pct. 2 (art. 12 (1) din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M.S. 65/25.03.2021 și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 21 din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare, în principal, să se constate că acțiunea este lipsită de interes și rămasă fără obiect, iar în subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât invocă rămânerea fără interes, respectiv fără obiect a cererii, arătând că reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 01.01.2023, potrivit ordinului șefului statului major al forțelor terestre nr. FTSP 91/20.02.2023.

Obiectul cererii îl constituie anularea art. I pct. 2 din Ordinul MApN nr. MS 65/2021 care modifică art. 12 alin. (1) din Instrucțiunile privind aplicarea unitară a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995, aprobate prin Ordinul MApN nr. MS 42/2011.

Având în vedre că reclamantul a fost trecut în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. a) indice 1) din Legea nr. 80/1995, reclamantul nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii, respectiv acțiunea acestuia a rămas fără obiect.

Cât privește motivele pentru care instanța de fond a dispus anularea prevederilor anterior evocate din Ordinul MApN nr. MS 65/2021, recurentul-pârât arată că, în preambulul Ordinului, este menționat ca temei al emiterii și alin. (2) al art. 85 din Legea nr. 80/1995, potrivit căruia trecerea în rezervă în condițiile aplicării art. 85 alin. (1) lit. c) – clasarea "apt limitat" de către comisiile de expertiză medico-militară – se face la propunerea comandanților unităților din care fac parte cadrele militare în cauză.

Deci, trecerea în rezervă nu se face ca în condițiile prevăzute la lit. b) –"inapt pentru serviciul militar" –, situație în care trecerea în rezervă are loc din oficiu.

În scopul fundamentării propunerii de trecere în rezervă a comandantului unității militare și pentru eliminarea arbitrariului ce ar putea interveni în procesul decizional au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii și ale H.G. nr. 355/2007.

Potrivit art. 8 lit. f) din Legea nr. 418/2004, medicul de medicină a muncii stabilește aptitudinea în muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale, iar potrivit art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 355/2007, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical.

Măsura trecerii în rezervă a unui cadru militar clasat "apt limitat" nu intervine în mod automat, acesta având doar o vocație la eventuala trecere în rezervă. Expertiza medicului de medicină a muncii stabilește aptitudinea sau inaptitudinea în muncă, raportat la atribuțiile din fișa postului și condițiile de muncă.

Prin urmare, dispozițiile din ordin criticate au fost introduse cu respectarea cadrului normativ superior, prevederile art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 trebuind coroborate cu cele ale alin. (2) ale aceluiași text de lege.

Specialitățile medicale prevăzute de lege și respectiv de ordin (și anume, comisiile de expertiză medico-militară, pe de o parte și medicul de medicină a muncii, pe de altă parte) sunt complementare, expertiza medicală a capacității de muncă stabilind capacitatea de muncă, în timp ce expertiza medico-militară urmărește aptitudinile pentru îndeplinirea serviciului militar (accentul fiind pus, în acest caz, pe specificul militar).

Ca atare, prevederile ordinului respectă normele de rang superior precum și cerințele impuse de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare arată că ordinul, prin dispozițiile a căror anulare s-a solicitat, limitează posibilitatea trecerii în rezervă a cadrului militar clasat "apt limitat" cu încălcarea prevederilor art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995, care este actul normativ de rang superior.

Instanța de fond a reținut corect că ordinul nu respectă prevederile Legii nr. 24/2000, stabilind o cerință suplimentară, respectiv limitând posibilitatea propunerii de trecere în rezervă a cadrului militar de existența avizului "inapt" emis de medicul cu specialitatea medicina muncii. În acest fel, este depășit cadrul stabilit de art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995, în baza și executarea căruia ordinul a fost emis.

Instanța de fond nu a fost chemată să facă o analiză judicioasă a situațiilor și condițiilor pentru trecerea în rezervă a cadrelor militare, ci a fost chemată doar să constate dacă norma infralegală depășește sau nu cadrul stabilit de art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995.

Este adevărat că o clasare a cadrului militar ca "apt limitat" nu obligă comandantul unității militar din care face parte să-l treacă în rezervă, însă atâta vreme cât cadrul militar nu solicită menținerea în activitate, acestuia trebuie să i se soluționeze cererea de trecere în rezervă în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 21 alin. (4) din aceeași lege, conform cărora un astfel de cadru militar, clasat "apt limitat", poate fi menținut sau rechemat în activitate, la cerere.

Or, art. 85 alin. (1) lit. c) arată că militarii sunt trecuți în rezervă cu excepția situațiilor în care intervine menținerea în activitate, în condițiile art. 21 alin. (4).

Cât privește invocata lipsă de interes sau rămânere fără obiect a cererii, intimatul-reclamant arată că, într-adevăr, a trecut în rezervă în 2023, în temeiul art. 85 alin. (1) lit. a) indice 1) din Legea nr. 80/1995, respectiv la împlinirea vârstei care conferă dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, în condițiile legii. Însă, acțiunea a fost formulată în contextul cererii de trecere în rezervă întemeiate pe art. 85 alin. (1) lit. c), înregistrată la data de 01.07.2021.

Reclamantul are, în continuare, un interes determinat, legitim, personal și actual, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., prin raportare la vătămarea care i-a fost produsă prin nesoluționarea în mod favorabil a cererii de trecere în rezervă întemeiate pe art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente:

O primă critică susținută prin recurs se referă la o chestiune procedurală, și anume lipsa de interes a intimatului-reclamant în a mai susține acțiunea în anulare, dată fiind trecerea sa în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. a) indice 1) din Legea nr. 80/1995, în timpul judecății.

Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes, respectiv neîndeplinirea de către reclamant a condiției ca interesul său procesual să rămână actual până la finalizarea litigiului, este greșit susținută de către recurentul-pârât pe temeiul intervenirii situației de fapt anterior menționate.

Astfel, acțiunea în anularea Ordinului MApN nr. MS 65/2021 a fost declanșată de către reclamant în contextul formulării unei cereri de anulare a actului administrativ individual prin care s-a refuzat reclamantului trecerea în rezervă la cerere, în temeiul art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995.

Reclamantul a precizat că ultim menționata cerere de anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub numărul de dosar x/2021 Acțiunea a fost a respinsă în fond, iar soluția este atacată cu recurs la Curtea de Apel Oradea, judecata recursului fiind suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Suspendarea a avut loc pentru că soluționarea pricinii depinde de soluția ce se va pronunța în cauza pendinte, în condițiile în care refuzul de trecere în rezervă s-a întemeiat pe dispozițiile atacate ale Ordinului MApN nr. MS 65/2021.

Câtă vreme refuzul de a dispune trecerea în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. c) din lege a fost dedus controlului în contencios administrativ, subzistă interesul reclamantului de a obține anularea ordinului, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ.

De asemenea, recurentul-pârât se referă greșit la o lipsă de obiect a cererii, bazându-se pe același element factual al trecerii în rezervă a reclamantului pe parcursul judecății, obiectul acțiunii rămânând în ființă câtă vreme actul administrativ normativ a produs efecte și, mai mult, este în vigoare.

Trecând la analiza motivului de recurs de fond, se constată că prima instanță a concluzionat în sensul nelegalității dispozițiilor art. I pct. 2 din Ordinul MApN nr. MS 65/2021, care modifică art. 12 alin. (1) din Instrucțiunile adoptate prin Ordinul MApN nr. MS 42/2011, bazându-se pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale de rang superior cuprinse în art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995.

În acest sens, a reținut că dispoziția anterior menționată din lege acordă cadrelor militare posibilitatea trecerii în rezervă cu o singură condiție, aceea de a fi clasați "apt limitat" de către comisiile de expertiză medico-legală.

Instanța de fond nu a observat că dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. c) trebuie coroborate cu cele ale alin. (2) al aceluiași text al Legii nr. 80/1995, potrivit căruia trecerea în rezervă în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. c) are loc exclusiv la propunerea comandatului unității din care face parte cadrul militar clasat apt limitat.

Or, pentru a fundamenta decizia comandantului unității de propunere a trecerii în rezervă și a elimina arbitrariul din procesul decizional, ordinul stabilește că această propunere se va baza pe avizul medical "inapt" eliberat de medicul de specialitatea medicina muncii, eliberat în baza prevederilor H.G. nr. 355/2007.

Introducerea acestui criteriu de orientare a deciziei comandantului se bazează pe rațiunea de a stabili incompatibilitatea afecțiunii medicale care a determinat clasarea cadrului militar ca fiind "apt limitat" cu atribuțiile funcției precum și imposibilitatea îndeplinirii acestor atribuții, fără riscul agravării stării de sănătate.

Nu se poate reține că ordinul introduce o condiție nouă pentru trecerea în rezervă, ci dispozițiile sale sunt menite să asigure obiectivitatea procesului decizional, respectiv să fundamenteze propunerea comandantului unității militare, ordinul fiind emis și în baza, respectiv executarea, alin. (2) al art. 85 din Legea nr. 80/1995.

În cazul prevăzut de art. 85 alin. (1) lit. c), trecerea în rezervă nu este lăsată la latitudinea cadrului militar, așa cum rezultă în mod explicit din prevederile alin. (2) al aceluiași text de lege.

Potrivit acestuia, trecerea în rezervă la cererea cadrului militar este posibilă numai în situația prevăzută la alin. (1) lit. a) indice 1), respectiv la împlinirea vârstei care conferă dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în condițiile legii.

Nici coroborarea art. 85 cu dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 80/1995 nu conduce la soluția dispusă de instanța de fond întrucât din dispozițiile art. 21 alin. (4) nu rezultă că trecerea în rezervă a cadrului militar clasat "apt limitat" este posibilă la cerere, ci că acesta poate fi menținut sau rechemat în activitate la cerere, însă tot în condițiile stabilite prin ordin de conducătorul instituției.

În concluzie, atributul dispoziției asupra trecerii în rezervă în cazul clasării "apt limitat" pentru serviciul militar a cadrului militar revine, potrivit Legii nr. 80/1985, comandantului unității militare, iar ordinul nu face decât să stabilească un criteriu obiectiv de exercitare a atributului comandantului, respectiv recurgerea la avizul medicului de medicină a muncii care, în raport de dispozițiile Legii nr. 418/2004 și ale H.G. nr. 355/2007 este un mijloc de a stabili aptitudinea în muncă a militarului, în raport de activitatea pe care o desfășoară efectiv.

Așa cum susține recurentul-pârât, cele două tipuri de examinări medicale (cea medico-militară și cea de medicină a muncii) sunt complementare, iar cea din urmă este menită să coreleze capacitatea de muncă individuală cu mediul de muncă și atribuțiile cadrului militar în privința căruia expertiza medico-militară a stabilit clasarea "apt limitat".

În concluzie, instanța de fond a reținut, cu aplicarea greșită a legii, o încălcare a art. 78 din Legea nr. 24/2000, în sensul depășirii prin ordinul atacat a cadrului normativ de rang superior stabilit de art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995, în executarea căruia a fost emis.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și, în rejudecare, va respinge cererea reclamantului de anulare a art. I pct. 2 din Ordinul MApN nr. MS 65/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 21 din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 iulie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.