ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2024

HOTĂRÂRE

18.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării Naționale, B., C., D., E., F. și G., solicitând instanței:

1) anularea în totalitate a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M 64 emis de pârâtul Ministerul Apărării Naționale în data de 10 iunie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 bis din data de 3 iulie 2013;

2) obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la numirea reclamantului pe o funcție de conducere în raport de pregătirea sa profesională, conform actelor de studii militare și civile;

3) obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de: 1.000.000 RON de către Ministerul Apărării Naționale, 100.000 RON de către domnul G., în calitate de ministru al Apărării Naționale în anul 2013 și câte 20.000 RON de către ceilalți pârâți;

4) obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la acordarea zilelor de concediu aferente perioadei 2015 – 2021 sau plata acestor zile de concediu, cu dobânzile aferente;

5) obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata de daune materiale în cuantum de 30.000 RON, incluzând și dobânzile aferente, pentru acoperirea costurilor suportate de reclamant din vina pârâtei, respectiv neacordarea drepturilor de echipament și contravalorii drepturilor pentru chirie conform prevederilor Legii nr. 288/2018, precum și cheltuielile reclamantului în dosarele penale.

În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 5256/21.10.222, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.12.2022, sub același număr de dosar.

În ședința publică din data de 04.04.2023, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în ce privește capetele 2, 3, 4 și 5 de cerere.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 704 din 13 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în ceea ce privește capetele 2, 3, 4 și 5 din cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, B., G., D., F., C. și E. și a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a disjuns capătul de cerere formulat de către reclamant în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect anularea Ordinului ministrului apărării naționale nr. M64/2013, dispunând înregistrarea separată a unui nou dosar.

În motivarea acestei hotărâri, referitor la capetele 2, 3, 4 și 5 de cerere, Curtea a constatat că pretențiile formulate derivă din raportul de serviciu al reclamantului, cadru militar, supus Legii nr. 80/1995, căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile Codului administrativ, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 382 lit. h) din O.U.G. nr. 57/2019.

Față de aceste dispoziții legale și de cele ale art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, Curtea de apel a reținut că pretentiile reclamantului, astfel cum au fost formulate la capetele 2-5 ale acțiunii sunt supuse jurisdicției muncii, astfel încât competența de soluționare aparține secțiilor sau completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

2.2) La data de 04 august 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub numărul de dosar x/2022, care, prin sentința civilă nr. 5743 din 19 octombrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 134 C. proc. civ., constatând că îi revine Curții de Apel București – secția contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, atât din modalitatea în care este redactat petitul cererii de chemare în judecată, cât și din motivarea acesteia și din explicațiile oferite de părți, capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. M64/2013 reprezintă capătul principal de cerere, iar capetele 2, 3, 4 și 5 de cerere reprezintă capete de cerere subsidiare, a căror soluționare depinde de modalitatea de soluționare a capătului principal de cerere.

Astfel, capetele 2, 3, 4 și 5 de cerere, dat fiind caracterul lor de dependență parțială față de pretenția de la punctul 1, pot fi calificate, cel puțin în raport de apărările invocate, ca fiind capete de cerere accesorii.

În acest sens, tribunalul a reținut dispozițiile art. 123 C. proc. civ. alin. (1) și ale art. 99 alin. (2) din același Cod, respectiv faptul că strânsa legătură cerută de norma citată presupune ca soluția dată asupra uneia dintre cereri să fie, dacă nu determinantă, cel puțin semnificativă, pentru soluția dată cererii ce a fost disjunsă, în sensul că judecătorul învestit cu soluționarea uneia să nu poată ignora hotărârea dată asupra celeilalte.

A considerat că în speță, chiar și în situația în care s-ar aprecia că fiecare dintre cele 5 capete de cerere are caracterul unor capete principale de cerere, acestea se află într-o strânsă legătură, soluția asupra primului capăt de cerere influențând și soluția asupra capetelor 2, 3, 4 și 5 de cerere, apreciind ca atare că instanța competentă material, funcțional și teritorial să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față are ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, B., C., D., E., F. și G., întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, prin care s-a solicitat anularea în totalitate a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M 64/10 iunie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 bis/3 iulie 2013, obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la numirea reclamantului pe o funcție de conducere, conform pregătirii profesionale, obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de: 1.000.000 RON de către Ministerul Apărării Naționale, 100.000 RON de către domnul G., în calitate de ministru al Apărării Naționale în anul 2013 și câte 20.000 RON de către ceilalți pârâți, obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la acordarea zilelor de concediu aferente perioadei 2015 – 2021 sau plata acestor zile de concediu, cu dobânzile aferente și obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata de daune materiale în cuantum de 30.000 RON, incluzând și dobânzile aferente, precum și cheltuielile din dosarele penale.

Față de caracterul accesoriu al petitelor formulate la pct. 2 – 5 din cererea de chemare în judecată, devin aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ., care reglementează competența de soluționare a cererilor în materia insolvenței sau concordatului preventiv.

Prevederile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenței, stabilind că instanța competentă a soluționa o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială sau teritorială.

Aceeași soluție se aplică și dacă s-ar aprecia că petitele formulate la pct. 2 – 5 din cererea de chemare în judecată au natura unor capete principale de cerere, având cauze diferite, ținând cont de strânsa legătură dintre acestea.

În această ipoteză devin incidente prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., reținute de tribunal, care determină o prorogare legală de competență pentru toate petitele acțiunii, în favoarea instanței mai mari în grad și specializate, respectiv Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale... se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În considerarea tuturor argumentelor expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă material să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății este Curtea de Apel București – secția de contencios administrativ, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform dispozițiilor art. 135 C. proc. civ.